Despre cadrul simbolic în Campuri de Centru Local, episodul 1

Acum nu foarte multă vreme, Diana a scris un post despre campul Centrului Local Cluj, a cărui încheiere ar trebui să servească drept motto pentru fiecare training cercetășesc pentru lideri de-acum până devine realitate:

Cine nu are Camp de Centru Local, să-și facă!

Consider că un Centru Local de succes, pe lângă multe alte ingrediente, are nevoie să aibă un camp de vară, un reper anual fix unde se întâlnesc toți membrii grupului, unde se face o punte între generații, unde liderii în pregătire au șansa să învețe, pe modelul learning by doing, cu ce se mănâncă cercetășia ca și lider. Rolul unui asemenea camp în viața grupului este atât de important încât cu greu pot să-mi imaginez un Centru Local de succes fără el și, pe partea cealaltă, poate fi motorul pentru construirea unui Centru Local de succes – o să scriu odată și despre părerea mea cu privire la subiect, până atunci, citiți post-ul Dianei :)

Eu aș vrea să mă opresc vreme de un post câteva posturi (am scris așa de mult că a trebuit să împart postul în episoade :P) pe importanța cadrului simbolic pentru un camp, mai ales pentru unul de anvergura asta. Cadrul simbolic (sau altfel spus, povestea) este un fir epic care leagă toate elementele programului împreună, și care vine la îndemâna liderului pentru a lega activitățile laolaltă, pentru a face programul atractiv pentru cercetași și pentru a-i motiva să fie implicați 100% în activități. Continuă să citești Despre cadrul simbolic în Campuri de Centru Local, episodul 1

La biciclit cu Alte Chestii și despre trasee de bicicletă pe lângă Alba Iulia

De mult îi tot provoc pe eXploratori să ieșim undeva cu bicicletele – fără prea mult succes. Dar într-un weekend după campul cu temerarii, Florina și patrula Alte Chestii (destul de nouă, pe atunci :P) m-au invitat într-o ieșire cu ei cu bicicletele.

Am profitat de faptul că Nicu era plecat în Germania și i-am cerut bicicleta împrumut, ca să nu o mai car pe a mea de la București, și, după o teleportare via IR1821 prin Deva, am ajuns exact la timp pentru întâlnirea pentru stabilirea traseului – ceea ce a fost foarte bine, având în vedere că întâlnirea avea loc la mine acasă :)) Continuă să citești La biciclit cu Alte Chestii și despre trasee de bicicletă pe lângă Alba Iulia

Cu Capristanii pe Vf. Omu

Capristania de Răsărit este numele patrulei de explo al cărei lider sunt la Alba, cu care am plănuit mai bine de-o lună o ieșire mai serioasă – un vârf de 2500+, pe care s-o facem împreună.

Am stabilit ieșirea pentru 29 / 30 iunie, pentru că anul trecut am fost în Bucegi în a doua jumătate a lui iulie și am prins o megasecetă. Pe măsură ce ne-am apropiat de data plecării, prognoza meteo a devenit tot mai potrivnică – dar, într-o decizie de grup, cu câteva ore înainte de plecare, am stabilit că mergem înainte. Continuă să citești Cu Capristanii pe Vf. Omu

Ca de Ziua Copilului

Supremia este un important susținător al nostru de ani de zile, așa că atunci când am primit invitația, prin Iuli, ca cercetașii să facă câteva jocuri cu copiii angajaților la picnicul anual organizat de ei am fost foarte bucuros că a apărut, în sfârșit, ocazia de a face și noi ceva pentru ei, nu doar invers :)

Evenimentul a avut loc sâmbătă, pe 1 iunie, ne-am strâns o mână de cercetași și nu numai și am pregătit o serie de activități care pentru noi sunt întotdeauna hit-uri – cursă în saci, învârtitul în jurul parului, aruncatul bocancului. Când au început să ne apară „clienții”, a trebuit să facem mici adjustări, pentru că cei mai mulți erau mici mici mici :) Nicio problemă, aruncarea bocancului a devenit „să-l învățăm pe dl. Focă să zboare”, mergem să vânăm un urs și hipodromul au avut mare priză la public, traseul pentru cursa în saci s-a scurtat puțin, bățul pentru învârtit a mai intrat un pic în pământ :) Continuă să citești Ca de Ziua Copilului

Scrisorica din camp

La cercetași (la noi la Alba Iulia cel puțin), din cauza caracterului ritmic al activităților și al faptului că există o strânsă legătura și o predare de ștafetă între generații, avem tendința să creăm și să menținem fel de fel de mici tradiții – activități sau acțiuni punctuale care au succes și sunt reluate în fiecare an.

Pornită în Șuridava (Campul Centrului Local din Șureanu, 2008), una din acțiunile astea care au devenit tradiție este „scrisorica din camp”. În ultima zi din camp, toți participanții sunt invitați să își adreseze o scrisoare lor înșiși, în care să își scrie despre experiențele trăite în camp. Scrisorica se întoarce la ei după un timp, pentru a-și aduce aminte de timpul petrecut în camp, dar și pentru a-i ajuta să își dea seama cum s-au schimbat (în bine :P) din momentul campului până în momentul în care o deschid. Continuă să citești Scrisorica din camp