Cadrul simbolic in campuri de Centru Local, episodul 2

De obicei nu reușesc să scriu un post despe campul de vară. Sunt așa multe lucruri de povestit, atâtea detalii interesante că de obicei nu știu de unde să încep și unde să termin așa că ajung să nu mai public ce scriu. De data asta însă m-am gândit să profit și de ideea post-ului anterior și să vă povestesc despre aventurile noastre pe Tărâmul Zmeilor din perspectiva cadrului simbolic.

Înainte să vă spun despre cadrul simbolic al campului nostru de anul ăsta, trebuie să vă dau câteva detalii cu privire la grupul nostru. Campurile noastre de vară s-au făcut, în diferite forme de la înființare.  De obicei în luna august, campul invită toți membrii (lupișori – adulți). De câțiva ani campul durează 9 zile, de sâmbătă până duminica cealaltă, și are niște elemente care în general se fac în fiecare an:

  • hike de 2 sau de 3 zile pentru eXploratori și temerari, 1 zi pentru lupișori.
  • olimpiada, o zi cu probe pentru toată lumea
  • cross-country game, un joc care îi implică pe toți cercetașii amestecați (fără să țină cont de patrule, ramuri de vârstă) …
  • ziua porților deschise, când părinții și prietenii pot veni în vizită
  • seara farfuriilor deschise, când fiecare patrulă gătește ceva bun de mâncare
  • două zile de construcții de camp
  • fiesta + fiesta lupișorilor (lupișorii vin marțea și stau până sâmbăta)
  • depunerea de promisiune (care în general are loc seara, și nu se face neapărat într-o singură seară)

Desigur, fiecare unitate mai are și alte activități. În funcție de vreme, de disponibilitatea liderilor și de oferta locală, programul este umplut cu activități.

În campurile noastre este comun să avem un vârf de 100 de cercetași. Anul ăsta am avut un vârf de 150 de cercetași, și avem de la lupișori la cercetași care sunt părinți de cercetași.

Ok, în contextul ăsta, anul ăsta am avut o provocare nouă – am avut un loc de camp nou, foarte fain, la Colțești, cu vedere liberă la o cetate medievală (eram la baza dealului cetății, făceam 20 de minute până sus). Am avut de asemenea un număr mare de lupișori și un procent mare (25%+) de cercetași care se găseau pentru prima oară într-un camp de forma asta, așa că era musai să avem o poveste pe măsură.

Ca să vă faceți o idee, uite câteva din poveștile altor ani pe care mi le amintesc acum:

  • Dacii și Romanii (2000, Șureanu)
  • Robin Hood (2001?, Lunca Meteșului)
  • Vestul Sălbatic (nu îmi amintesc exact anul, noi eram indienii)
  • Cavalerii Mesei Rotunde (nici aici nu îmi amintesc exact anul)
  • Toți pentru unu și unu pentru toți (TP1, Cetea, 2004)
  • Șuridava (cu poveste cu daci, Șureanu, 2008)
  • Cetatea Meteșului (temă medievală, Lunca Meteșului, 2009)
  • Apuseni eXperiment (înpoi în viitor – Gârda Seacă, 2010)
  • Epoca de Piatră (Lunca Meteșului, 2011)
  • Olimpiada în bocanci (Gârda Seacă, 2012)

Mai mulți dintre liderii noștri sunt pasionați de universul lui Tolkien, și dacă nu au citit cărțile au văzut filmele. Grupul de lucru pentru Campul Centrului Local, un grup de lideri însărcinat prin aprilie cu identificarea locului de camp și a unor teme potrivite a venit inițial cu propunerea Lord of the Rings. Discutând în consiliul extins, mai ales cu liderii de lupișori, a devenit evident că povestea poate fi bazată pe universul fantastic al autorului Lord of the Rings, dar nu poate aduce complexitatea și terminologia lui întru totul în poveste, pentru că ar fi fost foarte greu de explicat.

Așa că am simplificat un pic lucrurile. Ideea generală fiind stabilită, am început prin a scrie o schiță de poveste de început – care să conțină așa, minimul necesar ca să facă imaginația cercetașilor să lucreze, ideea de la care să pornim povestea campului. De la Middle Earth și de la toate rasele care îl locuiau, dar și pentru că Colțești este la noi în Apuseni, cercetașii au devenit popoarele Apusului – popoarele cu numele și cu culorile lor de la cercetași – spre exemplu lupișorii au fost poporul lupișorilor sau poporul galben.

L-am lăsat de o parte pe Sauron și povestea inelelor și am inventat un dușman foarte ambiguu și nedefinit – și l-am botezat Răul (gurile rele au înțeles că e spaniol și-l cheamă Raul, dar să trecem peste asta).

Mai bine vă dau să citiți in extenso povestea de început:

Povestea inițială
Povestea inițială

Este anul 492 din al doilea Ev al acestui Pământ, și popoarele de pe vasta întindere a Apusului trăiesc în pace și prosperitate, aproape în izolare unele față de altele, singurele vești din Apus și din țările ciudate care vin după granițele acestuia venind prin intermediul aventurierilor, și a negustorilor. A trecut multă vreme de când Răul a încercat ultima dată să cucerească Apusul, și istoria a devenit legendă, iar legenda poveste – generațiile de acum auzind numele Răului spus doar în poveștile înfricoșătoare ale bunicilor și străbunicilor lor.

Au trecut însă mai multe săptămâni, mult prea multe săptămâni, de când n-au mai apărut negustori sau călători cu vești din teritoriile de după Apus. Liniștea prevestește ceva rău, și au început să apară zvonuri cum că dinspre granița Apusului se întinde o ceață deasă, care oprește razele Soarelui și aduce întunericul și frigul. Foarte puține vești mai vin dinspre satele vecine, și nu sunt de bun augur – învăluite de ceață satele și popoarele vecine devin posace, triste și tăcute, ceața le răpește toată bucuria de a trăi. Semnele amintesc de vechile povești, pericolul este aproape – Răul încearcă să se întoarcă din nou în Apus.

Izolat de ceilalți prin pâlcuri de negură, fiecare popor se întoarce la legende și poveștile spuse la gura sobei, încercând să recreze cronica ultimii veniri a Răului, în speranța că în ea se va găsi cheia de a-l alunga o dată pentru totdeauna din Apus.

Toate indiciile, toate poveștile vorbesc despre un loc ciudat și misterios, unde trăiesc Zmeii, posesori ale unor puteri magice teribile, care pot fi folosite și pentru bine, și pentru rău. Singurul mod de a ajunge acolo, pe Tărâmul Zmeilor pare a fi Cetatea cu Colț, o ruină a unei fortărețe din vremuri de mult uitate. De acolo va trebui începută căutarea.

Cele patru mari popoare ale Apusului sunt curajoase, și nu vor ceda în fața Răului – fiecare își pregătește propria expediție spre Cetatea cu Colț, poate ultima aventură a acestui Ev, pentru a aduce liniștea și Soarele înapoi, pentru a alunga Răul pentru totdeauna!

Pe lângă descrierea conflictului inițial, am inclus în poveste și locul (Cetatea cu Colț / Cetatea Colțești), dar și elemente din geografia mai generală a zonei (spre exemplu, la mai puțin de o zi de mers este Poarta Zmeilor, o cunoscută formațiune calcaroasă).

De acolo am lucrat apoi toata povestea – fiecare element de program, fiecare persoană cum se integrează în poveste. Dar mai bine decât să vă spun de-a gata partea asta, mai bine vă povestesc despre cum s-a desfășurat toată treaba în camp, cu accent pe momentele în care cadrul simbolic a fost la înălțime.

Împreună cu povestea, am lansat pe email și pe Facebook și logo-ul campului, fără să explicăm inițial deloc ce înseamnă. La scurt timp, cercetași mai pasionați au început să găsească semnificațiile simbolurilor (fără ajutor de la noi, în camp, au fost cercetași care au descifrat și textul din jurul cercului :P).

Logo Tărâmul Zmeilor
Logo Tărâmul Zmeilor

Deși ar trebui să fie evident :), fiecare literă reprezintă o ramură de vârstă. Simbolurile sunt literele importante ale numelui poporului respectiv (L)upișori, (T)emerari, e(X)ploratori, (S)eniori și (V)ișinii (pentru că L era luat :). În mijloc este Cetatea cu Colț, văzută de sus, și fiecare popor merge pe drumul lui către ea.

Am plecat în camp fără să dăm alte detalii copiilor, iar liderii de lupișori au lucrat la o variantă simplificată a poveștii de început, ca să o poată rumega și cei mici (v-am mai spus de diferențele de generații – gândiți-vă că lupișorii de clasa 0 nu știu să citească!).

Facebook Cover eveniment CCL2013
Facebook Cover eveniment CCL2013

Când am ajuns în camp, cercetașii au aflat că intrarea în Ținutul Zmeilor este păzită și întreținută de Vișinii, un popor de oameni cu viață îndelungată, pașnici și înțelepți, care îi lasă doar pe cei vrednici să pășească pe pământul Zmeilor.

Au mai aflat că, noi, Vișinii, trăind aici de sute de ani, ne amintim că fiecare dintre popoarele lor, separat, a trimis câte un reprezentat care a venit la Zmei să găsească o armă împotriva Răului, și că îi vom ajuta să caute și ei la rândul lor puterea să se bată cu răul.

Popoarele și-au văzut apoi de treabă, construind campul. După ce s-au achitat de înțelegerea cu Vișinii, care au promis că-i ajută doar dacă își pregătesc o tabără de bază serioasă, popoarele (temerarii și exploratorii, seniorii au fost subreprezentați și s-au distribuit) au plecat în hike, pe Tărâmul Zmeilor, pentru două zile.

La întoarcere, au primit, din arhivele secrete ale Vișiniilor, un document scris de reprezentatul fiecărui popor acum 100 de ani, înainte să plece în căutarea lui, când a poposit la noi. Pentru că acum 100 de ani popoarele foloseau fiecare altă limbă, din aceleași arhive cercetașii au primit și traducerea alfabetului în litere moderne.

Alfabetul Lupișorilor
Alfabetul Lupișorilor
Alfabetul eXploratorilor
Alfabetul eXploratorilor
Alfabetul temerarilor
Alfabetul temerarilor
Alfabet seniori
Alfabet seniori

După ce le-au descifrat (lucru care a durat considerabil mai puțin decât ne-a luat să le scriem! – le-am scris de mână, pentru că nu le-am inventat decât în camp), cercetașii au descoperit că fiecare document sugera că personajele (pentru eXplo spre exemplu era o scrisoare a lui  Bobby, Lord de Albastru, către Consiliul Cetății, iar la temerari o pagină de jurnal scris în prescurtări) au descoperit că Vișinii sunt mult mai dispuși să ajute dacă li se spun povești sau legende ale popoarelor Apusului. Astfel că fiecare popor a trebuit să se gândească la o legendă a lor, pe care să o folosească pentru a-i convinge pe Vișinii să îi ajute în căutarea lor.

Ca să punem locurile în context, locația arăta cam așa :)
Ca să punem locurile un pic în context, locația arăta cam așa :)

De la sosirea în hike, toți Colții Trascăului, care ocupa jumătate din orizontul nostru, luaseră foc (incendii de vegetație), și noapte se vedeau clar forme ciudate făcute de flăcări pe stânci, iar ziua fumul dens se ridica în mod continuu de pe stâncă. Nasol pentru locuitori, și nasol pentru vegetație, dar ideal pentru povestea noastră! Răul se apropie, și ceața lui vine dinspre stâncă :).

După ce am ascultat legendele (eu le-am prins doar pe ale eXploratorilor, care le-am ascultat sus în Cetate, a doua zi după treaba cu documentele de descifrat), fiecare popor a avut de descoperit părți componente ale armei împotriva răului. eXploratorii le-au găsit pe Cetate, lupișorii în hike, temerarii le-au primit recompensă că și-au îndeplinit niște mici proiecte – toate componentele, vopsite desigur în culorile popoarelor, puse laolaltă formau (evident) o floare de crin! :)

La întâlnirea la catarg unde Vișinii povestesc despre arma secretă
La întâlnirea la catarg unde Vișinii povestesc despre arma secretă

Making of: Treaba cu puzzle-ul cu floarea de crin a necesitat ceva pregătiri: am printat pe un A0 (cel mai mare format pe care poți găsi în mod comun într-un oraș cum e Alba) contururile pentru sigla ONCR (pun fișierul la sfârșitul post-ului pentru cine are nevoie, e direct pe format), apoi Nicu a decupat-o, a lipit-o pe o placă de OSB, și a tăiat conturul. Înainte să o facem bucățele pentru puzzle, am luat cealaltă jumătate de OSB și am folosit spray cu vopsea să marcăm „locul în care a stat” arma împotriva Răului. Piesele le-am vopsit, desigur, în culorile popoarelor.

eXploratorii caută potriviri pentru bucățile pe care le-au găsit
eXploratorii caută potriviri pentru bucățile pe care le-au găsit

În penultima seară, ultima pentru lupișori, cei mai viteji dintre ei și-au depus promisiunea – dar mai mult decât atât, pentru că arma a fost găsită și Răul a început să fie alungat, poporul Galben a solicitat ca trimișii lor să se întoarcă acasă mai repede! Totuși, cei mai mari dintre ei au hotărât să rămână să își reprezinte prietenii în poporul Verde, trecând la temerari (nu mică le-a fost surpriza când au aflat că din cauză că poporul Verde nu pleacă odată cu cel Galben, mai trebuie să mai stea o noapte, lucru care fusese în secret negociat cu părinții, dar nu și cu ei :P).

Apoi, la miezul nopții, când doar cei mai bătrâni rămăseseră la foc, a căzut ca un fulger vestea că steagul nostru a fost furat (că tot vorbeam de improvizație în episodul anterior, decizia cu steagul s-a luat așa de târziu încât mare parte din lideri au crezut la început că steagul a fost furat pe bune :)) și ascuns de reprezentanții Răului pe Cetate (unde desigur fusese plantat pe ascuns, împreună cu o frontală puternică, câteva minute înainte). În consecință, vișiniii au făcut apel la cei mai mari 7 reprezentanți ai poporului eXploratorilor, care au fost însărcinați să recupereze steagul în cel mai scurt timp înpoi în camp – și care, odată ce s-au achitat de datoria asta, și-au și depus promisiunea de seniori pe același steag, la focul de seară :)

A doua zi, că tot cuceriseră proaspeții seniori Cetatea cu Colț pentru noi, ne-am dus cu toții pe Cetate, pe întuneric, și, la lumina torțelor, i-am primit pe cei mai noi dintre noi în marea familie a Cercetașilor. Ca să contrabalansăm momentul solemn, am închis campul original, coborând steagurile jos cu tot cu catarg, cu drujba :D (asta nu era în cadrul simbolic, dar merita menționat).

Ce n-am reusit sa facem

Nu am reușist să ne implementăm toate ideile – e bine să aveți oricum întotdeauna mai multe idei, nu știi niciodată când ai nevoie să umpli un spațiu cu ceva :).

Spre exemplu ne propusesem să pregătim un fel de score-board, pe unități, unde cercetașii să primească la începutul zilei puncte (sau să rămână fără ele), în funcție de acțiunile lor (spre exemplu curățenia în cort, rezolvarea serviciilor, trezirea de dimineață, sau curățenie generală în camp). Am avut și câteva soluții pentru implementare, dar într-un final, din lipsă de timp, ideea a fost pusă înapoi în cutie.

Alt lucru care fusese parte din poveste de la început era ca unitățile să descopere treptat informații despre trimișii neamului lor de acum 100 de ani, și cum ei s-au cunoscut și și-au dat seama că doar lucrând împreună pot alunga Răul – background-urile caracterelor nu am reușit niciodată să le facem, și singurul set de scrisori pe care le-am făcut în alfabetele ramurilor de vârstă ne-au luat o veșnicie să le facem de mână! :)

[download id=”20″ format =”1″]

2 comentarii la „Cadrul simbolic in campuri de Centru Local, episodul 2”

  1. O alta chestie care nu am reusit sa o facem (dar o sa o facem!) a fost scrierea unor jurnale. Fiecare popor trebuia sa scrie cate un jurnal, care mai apoi sa ramana in istorie, pentru ca atunci cand va reveni Raul in Apus, sa existe o legenda scrisa despre cum s-a salvat lumea.
    Prin scrierea unor jurnale de camp, pe unitati, putem sa aflam usor care este parerea lor despre camp si activitatile din camp, despre cum percep ei toata ideea.

  2. Multumim. La cat mai multe articole de genul asta!
    Este foarte util sa aflam detalii de la modul cum alte CL isi organizeaza campurile si nu numai. Mai ales ca acum sunt destul de multe centre care au pornit de la zero, adica niciunul din membrii initiali (adulti sau copii) nu a fost cercetas inainte. Din pacate e o lipsa care se vede uneori. Parerea mea, desigur :)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.