Noua strategie a Centrului Cercetășesc Nocrich

Acum vreo șase săptămâni am participat, din partea Consiliului Director, la o întâlnire de inspirație și planificare strategică la Centrul Cercetășesc Hans Christian Habermann din Nocrich.

Pentru ne-cercetașii care ajung aici: un Centru Scout este un soi de hostel / camping pentru cercetași, care pe lângă capacitatea de cazare efectivă pune la dispoziția vizitatorilor săi (care sunt cu precădere cercetași, dar nu numai) activități potrivite pentru aplicarea Metodei Scout și diferite contexte pentru activități.

Cercetașii României au, din 2010, un astfel de Centru Scout în localitatea Nocrich, la 32 de kilometri de Sibiu, în vechea casă parohială – o clădire monument istoric  cu câteva locuri de cazare și cu o curte imeeeensă.

Centrul Cercetășesc și-a schimbat anul ăsta echipa de management, după o perioadă mai dificilă în care am căutat să găsim persoane care să preia și să continue responsabilitatea Centrului de la cei care l-au definit și l-au adus la nivelul la care este acum.  Acum, că echipa s-a înnoit, s-au rezolvat urgențele imediate, și RoJAM s-a încheiat venise momentul de a face planuri.

Continuă să citești Noua strategie a Centrului Cercetășesc Nocrich

La biciclit cu Alte Chestii și despre trasee de bicicletă pe lângă Alba Iulia

De mult îi tot provoc pe eXploratori să ieșim undeva cu bicicletele – fără prea mult succes. Dar într-un weekend după campul cu temerarii, Florina și patrula Alte Chestii (destul de nouă, pe atunci :P) m-au invitat într-o ieșire cu ei cu bicicletele.

Am profitat de faptul că Nicu era plecat în Germania și i-am cerut bicicleta împrumut, ca să nu o mai car pe a mea de la București, și, după o teleportare via IR1821 prin Deva, am ajuns exact la timp pentru întâlnirea pentru stabilirea traseului – ceea ce a fost foarte bine, având în vedere că întâlnirea avea loc la mine acasă :)) Continuă să citești La biciclit cu Alte Chestii și despre trasee de bicicletă pe lângă Alba Iulia

Prima Evadare 2013

Anul trecut mi-am propus să merg la Prima Evadare. M-am înscris, am primit și număr de concurs, dar n-am mai ajuns pentru că a intervenit ceva pe proiectul pe care lucram și a trebuit să lucrez tot weekend-ul. Pe vremea aia aveam încă prima mea bicicletă (din era noastră), o Orbea. S-au întâmplat de atunci mai multe lucruri triste în planul ăsta – concluzia fiind că de curând sunt proprietarul unui 29-er, și am fost foarte hotărât să particip la Prima Evadare de anul ăsta.

Maratonul are loc pe drumuri de țară și prin pădurile din jurul Bucureștiului, prin locuri unde eu nu am fost niciodată până acum – Pădurea Băneasa, Pădurea Vlăsiei, Pădurea Snagov, pe lânga A3 – pe un traseu cu diferență de nivel nesemnificativă, cam 55 de km în total – și a fost acum trei săptămâni, pe 12 mai. Continuă să citești Prima Evadare 2013

Un weekend „administrativ”

In sfârșit, ajung la evenimente mai recente :) După toată goana ultimelor săptămâni, am hotărât weekend-ul trecut să mă ocup de probleme administrative – să scriu pe-aici, să mai prind din urmă cu corespondența, mai programez ceva pentru cele enșpe mii de proiecte care sunt tot în stand-by de o grămadă de vreme …

Zis și făcut. Ca să lucrez mai eficient, am plecat la Alba Iulia, unde e mai răcoare. De la București la Simeria am dormit mai bine decât am dormit toată săptămâna – la cușetă este aer condiționat, la București erau 30 de grade noaptea, și asta s-a simțit și în mersul trenurilor – am ajuns cu aproape două ore întârziere la Simeria.

Continuă să citești Un weekend „administrativ”

Pe două roate prin Dobrogea

Mihaela și Adi Creața încercau deja cred că de mai bine de o lună să mă convingă să facem o tură cu bicicletele prin Dobrogea, de la Babadag la Constanța. Cum ultimele două weekenduri le făcusem tot în Ardeal, nu știu cum am calculat eu că e mai aproape Babadagu ăsta decât Constanța, și că va fi un weekend mai lejer (lejer, siiiiiigur …).

Am reușit să îmi finalizez ultimele task-uri pentru săptămâna respectivă pe la 11 seara și, după o tură la Decathlon și una la MegaImage pentru ultimele cumpărături, am lucrat la bicicletă cam 3 ore, de abia am apucat să îmi fac rucsacul ca să putem pleca în timp util pentru trenul de 5:40. Continuă să citești Pe două roate prin Dobrogea