Progrese doctorat

In ultima vreme a trebuit să calc pedala de accelerație cu doctoratul – pe care l-am cam neglijat. Nu mai știu dacă am apucat să scriu aici sau nu, dar în octombrie anul trecut, când a trebuit să aleg o temă și să semnez sub ea, am mers către ce mi se părea mega-interesant, dar și abordabil – Servicii Bazate pe Locație și Realitate Augmentată. Continuă să citești Progrese doctorat

Localizare cu rețele WiFi

Fără să cunosc foarte multe despre subiect, mi-am propus să sap puțin și să aflu dacă putem folosi cumva locația rețelelor wireless din aglomerații urbane (unde sunt mai multe) pentru localizare – în contextul cercetării mele – servicii bazate pe locație.

Am descoperit că practica asta există, și că oferă rezultate destul de precise în zone în care există foarte multe rețele wireless a căror locație este cunoscută. Informația despre locația unui punct wireless poate să vină din mai multe locuri, de la declarația provider-ului de Internet pentru locația unde a închiriat acel IP (care, la modul cum crește și se schimbă infrastructura nu este tocmai de încredere), sau prin wardriving, acțiunea de a plimba un dispozitiv cu WiFi și GPS (gen un smartphone) printr-o zonă pentru a înregistra locația rețelelor respective. Continuă să citești Localizare cu rețele WiFi

O idee pentru Eurobot

Tema de anul ăsta pentru Eurobot, concursul de robotică autonomă la care participăm de câțiva ani, se numește „Chess’up”, și în esență spune că ai o tablă de șah și robotul care are mai multe piese la sfârșitul timpului de 90 de secunde pe culoarea lui câștigă. Am mai scris aici de regulile Eurobot, pentru cei interesați puteți găsi mai multe detalii la oameni pe site.

Una din ideile pe care le încercăm anul ăsta este determinarea obiectelor de pe masa de concurs cu ajutorul a 3 camere video (avem la dispoziție trei locuri pentru a plasa balize, la o anumită înălțime, pe marginea mesei). Ideea o avem din octombrie, dar zilele astea am reușit să fac ceva progrese.

Continuă să citești O idee pentru Eurobot

Visiting UL

Iei am fost în vizită la University of Limerick, unde lucrează mama, să mă întâlnesc cu niște colegi de ai ei, să mă sprijine un pic cu îndrumare pentru proiectul meu de doctorat. Am mai fost în vizită la UL (și am mai spus că e beton), dar acum, după ce am terminat și eu facultatea, m-a lovit ca un loc excelent de a face școală :)

Am fost pe la bibliotecă, care are mai multe etaje, și mese cu prize de laptop, și un sistem automat de împrumutat / returnat cărți. Pentru comparație, biblioteca din EC-uri de la noi de la facultate este o cameră un pic mai mare decât laboratorul nostru, în care spațiul pentru studenți are 2mp, în care e veșnic întuneric și dacă vrei acces trebuie să mergi la Polizu la gară să te „ia în evidență”. Oh yeah!

Am fost și am vorbit jumatate de ora cu Mikael Fernstrom, care este șerif pe auditory stuff, și care m-a îndrumat spre mai multe chestii de citit, și de experimentat, și am primit de citit chiar și o teză de doctorat care prezintă un posibil setup pentru realizat experimente pe sunet într-un mediu virtual :D

Piața de Marți cu chestii naturale (aka organice)
În fața bibliotecii
The Living Bridge (universitatea e pe ambele părți ale râului Shannon)
Copacul ala din dreapta era mult mai mare dar n-a încăput în poză :)
Liga Studenților. Oh yeah!

PS. de obicei iarba este mult mai verde decât este acum, e foarte frig pentru Irlanda, toată iarna a fost așa :P

Doctorat progress

Am tot zis că o să vorbesc un pic aici despre proiectul meu de doctorat și în ce stadiu suntem acum cu el. Here goes.

Tema generală a proiectului este conversia imaginii în sunet, cu aplicații în ghidarea nevăzătorilor. Adică vrem să transmitem unui nevăzător un sunet care să descrie scena pe care o are în față, în sunet. De aici, pornind de la conceptul de brain plasticity, sperăm ca nevăzătorii să poată să își re-antreneze zona din creier responsabilă cu captarea imaginii pentru a prelucra informația sonoră pe care o suprapunem noi sunetelor existente. Există ceva cercetare în domeniul ăsta, și eu sunt în procesul de a descoperi exact câtă și ce rezultate are.

Între timp, ne-am propus să facem niște teste, să ne facem o imagine asupra diferitelor abordări posibile. Continuând munca începută de Alex Iordan la proiectul lui de diplomă, am scris o aplicație care folosește gstreamer (pentru captură), PIL (pentru procesare imagine), glade și pygtk (pentru interfață) și pyaudiere (pentru generare sunet), pe care să o putem folosi în teste. Mi-a luat ceva vreme până am citit toate cele, dar acuma merge destul de ok.

În principiu, preiau imaginea de la un webcam, o trec în grayscale și apoi în imagine binară (alb / negru). Pe imagine definesc macropixeli (pentru a mă ajuta cu viteza de procesare :P) în funcție de care decid dacă imaginea pe care o văd este în interiorul unei ținte, dacă am prins și din țintă și din fundal sau daca văd doar fundal. Evident, testele sunt extrem de simple, cu doar două culori, ținta și fundalul, și doar două dimensiuni.

Obiectivul testelor de acum este de a vedea dacă prin mișcarea capului și limitarea puternică a dimensiunii imaginii poți să îți dai seama care sunt formele pe care le ai în față (curbe, unghiuri drepte, colțuri, dimensiuni …). Săptămâna trecută, înainte să plec la Alba, am făcut un prim rând de teste, și a mers destul de bine. Evident, sunt și lucruri care nu au mers atât de bine (spre exemplu, sunetul pentru cele trei cazuri posibile este continuu și înnebunitor), dar pentru asta avem versiunea 0.02 :P

Astăzi am făcut partea de binarizare și m-am mai jucat un pic cu pyaudiere pentru generarea de sunet intermitent.

Deși proiectul ăsta este mai puțin despre software decât despre alte chestii, ta-daaa, un screenshot din varianta curentă a aplicației:

Eyecam în acțiune