New year’s resolutions

Asta e varianta mea de rezoluții de anul nou: proiecte de meșterit la care-aș vrea să atentez în 2019, în Meștelier. Mai multe dintre ele sunt mici chestii cu care am experimentat, la care am lucrat în ultimii ani, și pe care mi-am propus să le văd realizate anul ăsta.

Nu sunt neapărat idei originale – dar sunt niște abordări diferite pe care vreau să le personalizez în primul rând pentru aventurile mele. Și apoi, dacă au sens, pentru ale altora.

Dacă sună vreuna bine și vrei să facem echipă să o punem în practică, dă-mi un semn. Dacă vrei să furi ideile de aici și să îți faci o mega-afacere din ele, I’ll be your first customer :)

Continuă să citești New year’s resolutions

Ce iei cu tine când pleci pe poteci noi?

Dacă anul trecut am ajuns la Cioclovina după două zile prin Munții Șureanu / Orăștiei, acum câteva luni plecam alături de Paula, Mihaela și Florina într-un alt fel de aventură: un traseu pe jos din Piața Unirii din Cluj-Napoca până în Piața Cetății din Alba Iulia. Pe jos, prin Apuseni, timp de 4 nopți.

Deși nu am ajuns chiar la Alba Iulia în timpul alocat (ni s-a terminat timpul înainte să ni se termine poteca), Aventura noastră-n Apuseni a fost o experiență tare faină, despre care îmi propun să vă povestesc pe larg de îndată ce reușesc să traduc cele 10 pagini de notițe în ceva descifrabil și de altcineva decât mine!

A fost, așa cum era de așteptat, și o ocazie bună de învățat lucruri noi nu doar despre mine dar și despre despre cum e mai bine să abordăm aventuri în natură, în locuri noi, pe mai multe zile.

Așa că într-o zi, după ce m-am întors, mi-am găsit check-list-ul de dinainte de plecare și m-am gândit și că poate-ar fi util să o împărtășesc cu voi, poate plecați și voi hai-hui pentru mai multe zile, fără să știți precis unde o să dormiți sau cum și pe unde sunt drumurile, și poate vă ajută să nu uitați ceva!

Continuă să citești Ce iei cu tine când pleci pe poteci noi?

Postasi in Africa – un wide-game

Campul de vară al Centrului Local de anul ăsta a avut ca temă „Roadtrip through Africa” – la drum prin Africa – am pus roți pe corturi, pe catarg, pe spălător – pe fiecare construcție de camp și în fiecare seară corturile ne conduceau către următoarea destinație africană.

Am ajuns în Africa de Sud în ziua când aveam pregătit wide-game-ul, un joc care implică pe toată lumea din camp. Am mai scris despre wide-game-uri și altă dată, așa că nu mai intru în mai multe explicații, dar mi-am propus să descriu jocul în sine – poate poate fi folosit de cineva ca sursă de inspirație pentru propriile wide-game-uri :)

Asftel, anul acesta întâmplarea a făcut că exact în ziua când am ajuns noi acolo, guvernul sud-african a organizat o competiție pentru cel mai bun echipaj de poștă, și noi ne-am nimerit acolo chiar cu această ocazie, cu chef de dezmorțit picioarele după o călătorie peste noapte din Kinsasha, Congo. Continuă să citești Postasi in Africa – un wide-game

Idei si sfaturi pentru calatoria cu CFR

Când eram eXplorator călătoream prin țară aproape exclusiv cu trenul. Ca și student, lucrurile tot cam așa au stat, trenul fiind mijlocul prin care am reușit să rămân conectat la Alba Iulia și la cercetașii de acolo. În ultimii 10 ani călătoria cu trenul și-a pierdut treptat din relevanța pentru noi, parțial pentru că au crescut prețurile biletelor, dar și pentru că a scăzut numărul trenurilor și al locurilor pe unde circulă. Totuși CFR-ul rămâne încă o soluție de luat în considerare pentru unele destinații, mai ales pentru cercetașii care călătoresc în grupuri.

Articolul ăsta își propune să fie ce Internetul în limba engleză numește tips & tricks – adică niște ponturi și șmecherii despre călătoria cu trenul în România, și m-am trezit eu să-l scriu – da’ de e de folos cuiva. Continuă să citești Idei si sfaturi pentru calatoria cu CFR

3D printing to the rescue

Am mai scris aici despre că sunt ‘acționar’ la o imprimată 3D, dar vreau să arăt cât de utilă și cât de practică este o asemenea mașinărie – și mai ales să încurajez și pe alții să vadă despre ce e vorba, și că nu e deloc dificil să proiectezi ceva util.

Povestea de acum începe în iunie la Cupa Izvoarelor, unde am participat din partea Consiliului Director și unde am făcut câteva timelapse-uri cu GoPro-ul, desigur pe trepied, unul din ele implicând ca trepiedul să fie fixat cumva în râul Lotru. Când l-am scos, unul din suporții de cauciuc lipsea – mai rămăsese doar șurubelul care îl ținea în loc. N-am băgat de seamă atunci, doar când am ajuns acasă.

Trepiedul este megafuncțional și fără piciorușul de cauciuc, cu excepția suprafețelor care se zgârie ușor, dar nu-mi place să umblu cu el așa.

Așa că într-o sâmbătă dimineața m-am gândit că ar fi fain să-mi inventez un căpăcel în OpenSCAD. Mi-am cumpărat undeva în ultimele luni un șubler (de-ăla cu display electronic, dar nu contează, de oricare e bun), așa că am măsurat pe toate părțile unul din cele două căpăcelele rămase. Continuă să citești 3D printing to the rescue