Packrafting pe Mureș

Acum câteva luni am găsit pe Kickstarter o companie care propunea ceva aparte – o barcă gonflabilă care se face cât un sul de șervețele de bucătărie! Kokopelli face packraft-uri (așa le zice) de ceva vreme, și acum veniseră pe Kickstarter să crowd-fund-uiască ultimul lor model, o nebunie ultra-light.

După ce am început să citesc un pic mi-am spus că tipul ăsta de barcă este în mod cert ceva care-i gândit special pentru mine – o barcă pe care o poți pune pe biciletă să o transporți, și apoi poți să pui bicicleta pe ea să o duci mai departe? Where do I sign? 

Continuă să citești Packrafting pe Mureș

Încă un apus pe Mamut

Am fost în weekend la Alba Iulia și am profitat din nou de vremea faină să mai înregistrăm câteva din potecile Mamutului și nu m-am putut abține să  nu fac și câteva poze.

Au trecut doar două săptămâni de la ultima tură, dar toamna și-a intrat complet în drepturi în timpul ăsta și pădurea e un mix foarte colorat între frunze vii și frunze-uscate.

Continuă să citești Încă un apus pe Mamut

Noua strategie a Centrului Cercetășesc Nocrich

Acum vreo șase săptămâni am participat, din partea Consiliului Director, la o întâlnire de inspirație și planificare strategică la Centrul Cercetășesc Hans Christian Habermann din Nocrich.

Pentru ne-cercetașii care ajung aici: un Centru Scout este un soi de hostel / camping pentru cercetași, care pe lângă capacitatea de cazare efectivă pune la dispoziția vizitatorilor săi (care sunt cu precădere cercetași, dar nu numai) activități potrivite pentru aplicarea Metodei Scout și diferite contexte pentru activități.

Cercetașii României au, din 2010, un astfel de Centru Scout în localitatea Nocrich, la 32 de kilometri de Sibiu, în vechea casă parohială – o clădire monument istoric  cu câteva locuri de cazare și cu o curte imeeeensă.

Centrul Cercetășesc și-a schimbat anul ăsta echipa de management, după o perioadă mai dificilă în care am căutat să găsim persoane care să preia și să continue responsabilitatea Centrului de la cei care l-au definit și l-au adus la nivelul la care este acum.  Acum, că echipa s-a înnoit, s-au rezolvat urgențele imediate, și RoJAM s-a încheiat venise momentul de a face planuri.

Continuă să citești Noua strategie a Centrului Cercetășesc Nocrich

Aventură-n Apuseni – episodul IV

Am început săptămâna asta să povestesc cum am plecat de la Cluj și, pe parcursul a mai multe zile ne-am găsit drumul prin Apuseni către Alba Iulia. Episodul I acoperă primele două zile, care ne-au adus la Lunca Largă, Episodul II vorbește despre cum ne-am bătut cu Scărița-Belioara și Episodul III ne duce de la Poșaga la Valea Poienii în curtea unor albaiulieni petrecăreți, prin Sălciua și pe la Huda lui Papară.

Ziua 5 – O zi cât trei

Ne trezim de dimineață odată cu soarele – peisajul este minunat. Strângem și, înainte de plecare, punem un bilețel de mulțumire cu „Rock On!” pe masa, acum tăcută, a gazdelor noastre care încă se recuperează. Ne punem în mișcare fără să mâncăm, pentru că ne-ar ajuta un magazin și satul Brădești nu are cum să fie departe.

Ne e evident încă de ieri că nu avem cum să ajungem la Alba în timpul alocat – dar asta nu înseamnă decât că azi putem fi ceva mai creativi cu traseul și cu ce facem. Continuă să citești Aventură-n Apuseni – episodul IV

Aventură-n Apuseni – episodul III

Am scris în episoadele trecute cum am plecat de la Cluj și am tot mers, cu rucsacul în spate, sat cu sat și deal cu deal până când am dat piept cu Scărița-Belioara și ceva ploi, care ne-au dat un pic în urmă cu programul. Dimineața de găsește campați într-un loc fain pe valea Poșegii, după ce seara am avut parte și de-un foc, și de prieteni veniți cu pizza și bunătăți de la Alba Iulia.

Ziua 4 – Peste deal

Ne trezim relativ târziu – se simte oboseala acumulată și avem nevoie de odihnă. Ne mișcăm ca ardelenii de dimineață, ne încălzim la soare, punem de-un ceai și mâncăm bine, de se face 10 până reușim să plecăm. Planul este să ajungem la Sălciua, și de aici peste Arieș mai departe – probabil pe la Huda lui Papară.

Cartier aglomerat, dar cu vecini faini

Încercăm să fim optimiști, dar suntem pe asfalt și e foarte cald în luna lui cuptor. Poșaga și Sălciua sunt despărțite de o culme, dar din cauza modului în care se unduiește Arieșul, să ieși de pe o vale, să urmărești râul și să intri pe cealaltă e mult mai lung și considerabil mai plicitisitor decăt să sari dealul.

Continuă să citești Aventură-n Apuseni – episodul III