De la Alba Iulia la Nocrich pe bicicletă

Cred că Alba Iulia e super bine poziționată pentru tot felul de activități în natură, și printre ele în mod cert este și ciclismul – fie că-i vorba de downhill, mountainbiking, road biking sau touring / cicloturism. Și cred că cercetașii pot să fie promotori și primi beneficiari ai ideii ăsteia, și despre asta-i cumva povestea asta.

Acum câțiva ani am pornit ideea asta: cum ar fi să conectăm Centrul nostru Cercetășesc de Centrul Cercetășesc Nocrich cu un traseu de cicloturism – să avem o rută cunoscută, bine bătută, sigură, documentată și verificată, pe drumuri lăturalnice (nu pe național) care să fie potrivită pentru aventuri pe două roți de la Alba Iulia la Nocrich sau invers. Am avut o tentativă în sensul ăsta acum doi ani, în martie sau în aprilie 2019 – când am plecat din Alba Iulia cu Ale (Negruț) și-am pedalat până la Mândra / Ocna Sibiului (cam jumătatea drumului de Nocrich), dar apoi am hotărât să ne retragem la Sibiu din lipsă de timp (era primăvară, ziua scurtă, n-am luat cu noi echipament de dormit …).

Așa că la sfârșit de iunie am scos proiectul de la naftalină și am reușit, cu Ale (și cu Teo Barbu, până într-un loc), nu fără aventuri (evident), să ajungem pe bicicletă de la Alba Iulia la Nocrich.

Continuă să citești De la Alba Iulia la Nocrich pe bicicletă

Packrafting pe Strei

Când am fost anul trecut cu Ela și cu Anca de la Păltiniș cu bicicleta spre Cioclovina (tură spectaculoasă despre care am rămas dator să scriu, sper să ajung să fac și asta), la întoarcerea spre Simeria am trecut, sfârșiți și pe înserat, pe lângă un râu care părea atunci suficient de mare și pentru packrafting – Streiul.

Pe la jumătatea lunii iunie anul ăsta, mergând din nou spre Cioclovina, am mai dat o tură pe lângă Strei și mi-am re-confirmat că trebuie testat, așa că la începutul lui iulie am luat cu Darius (Koncz) bărcile și ne-am pus pe tren către Călan unde le-am pus pe apă, imediat sub baraj.

Răul o fost considerabil mai redus ca debit ca în iunie, dar chiar dacă am mai dat din când în când de pietre și o trebuit să navigăm printre locuri cu apă mai mică, pentru cea mai mare parte a celor 5km pe care am reușit să-i facem Streiul a fost și navigabil, și pitoresc.

Continuă să citești Packrafting pe Strei

Ciumărna – Cheile Caprei

Prin iunie m-am gândit să exploatez faptul că nu mai am job sau responsabilități majore la nivel național la cercetași și să dau o tură în timpul săptămânii pe Ciumărna, cu planul de a coborî în Presaca Ampoiului prin Valea lui Bibarț.

Continuă să citești Ciumărna – Cheile Caprei

Un an cercetășesc aparte: anul patrulei

Zilele astea pornim la drum într-un nou an cercetășesc – unul care va fi, cu siguranță, aparte. Situația cauzată de pandemie ne obligă să fim creativi și să regândim modul cum facem cercetășie – nu doar în România, ci la nivel mondial.

Cercetășia are built-in elemente care ne permit să ne continuăm activitatea și în vremurile astea … diferite. Două din cele opt elemente* fundamentale ale metodei Scout sunt viața în grupuri mici (noi le spunem patrule) și natura (atât ca și cadru de activitate cât și ca arie de interes). Ele ne permit și acum o abordare sigură și autentică, cu respectarea tuturor limitărilor impuse de situația epidemiologică: putem să ne concentrăm pe activități restrânse ca și timp, în grupuri mici, în persoană, în natură. Analiza de risc publicată de autoritățile române pare să susțină ideea că activitățile de patrulă, în exterior, cu măsuri de siguranță corecte pot fi o soluție de succes pentru anul acesta.

De aceea vă propun să ne construim anul ăsta cercetășesc în jurul patrulei chiar și mai mult decât am fi făcut-o în mod normal. Putem chiar să-i spunem anul patrulei :)

Continuă să citești Un an cercetășesc aparte: anul patrulei

Sheep’s Head Peninsula

Am trecut în noul an 2020 împreună cu familia în Bantry, o localitate irlandeză pitorească de pe malul Oceanului Atlantic, și în una din ultimele zile alea anului trecut ne-am plimbat până la capătul Sheep’s Head, una din cele 5 peninsule (superbe) din sud-vestul Irlandei.

Chiar dacă a trecut uite, aproape jumătate de an (uau!) de atunci, mi-am rămas mie dator să vă arăt prin ce peisaj de „Retezat întâlnește oceanul” m-au plimbat bocancii.

Am prins o super-vreme (încep să cred că așa-i iarna în Irlanda), singurul regret pe care-l am e că n-am reușit să scot deloc drona ca anul trecut pentru că poteca merge periculos de aproape de cablurile electrice care merg la farul din capătul peninsulei (și care este protagonistul unei priveliști fantastice!).

Se întâmplă că în Bantry Bay să fie ferme de midii și că proprietarul Airbnb-ului unde am stat să fie fermier de-ăsta, și să mai fie și darnic cu oaspeții lui și să avem și un bucătar priceput așa că n-am avut doar o premieră geografică pentru mine cu vizita la Sheep’s head, ci și una gastronomică și delicioasă! (și lingvistică, că nu știam că le zice mussles)

Am „descoperit” că există și un walking trail (traseu turistic marcat) de ~150 de km care face înconjorul peninsulei și care pare să merite din plin câteva zile de drumeție cândva în viața asta… Cândva, dar cât mai curând!

Încă câteva poze, tot de-acolo, tot de-atunci:
https://photos.app.goo.gl/ovLc5ZnVnPePPPJ8A//