Autor: yeti

Experienţa ultimului nostru camp de vară, pe care l-am făcut în Germania cu prietenii noştri de la DPSG Laufen, mi-a adus înapoi în cap discuţiile pe care le-am avut cu mai mulţi lideri din România despre ce înseamnă şi cum se construieşte imaginea cercetăşiei.

Ideea care se susţinea cu ceva vreme în urmă, înaintea renunţării la ideea de 1 August în 2000 de oameni la Bucureşti era că, pentru a construi o imagine corectă şi benefică asupra cercetăşiei avem nevoie de evenimente mari care să ne scoată în faţă, pe sticlă, în presă, prin care să demonstrăm că existăm.

Pentru mine personal evenimentele mari nu sunt cele mai atrăgătoare chestii din lume, dar ăsta nu ar fi un argument tocmai obiectiv împotriva lor.

So, după cum spuneam, am tras un camp de 2 săptămâni în Bavaria. Ştiam de când eram mic şi prost că nemţii o duc bine cu cercetaşii după ce am participat la o jamboree naţională la ei prin ’98, dar de data asta am avut ocazia să văd exact care e imaginea şi cum se pune problema în Germania când vine vorba de cercetaşi.

Centrul Local din Laufen este membru al unei organizaţii de cercetaşi recunoscute de WOSM, care au de cateva ori bune mai mulţi membrii decât avem noi. Dar, cu toate astea, înafară de întâlnirile cercetăşeşti mari, nu au evenimente cu sute de oameni, zeci de camere sau orice altceva de genul ăsta.

Şi totuşi, fără evenimente de imagine „puternice” în media, peste tot pe unde am fost am fost primiţi cu braţele deschise de fiecare dată când am avut eşarfa la gât. Oamenii pe stradă îţi zâmbesc şi te întreabă dacă eşti cercetaş, fermierul îţi dă locul de camp la un preţ infirm, proprietarul de la ştrand îşi aminteşte că o fost şi el cercetaş şi îţi dă reducere şi tratament special, cabanierul îţi dă o mână de ajutor şi nu se uita cruciş la tine când zici ca n-ai bani şi vrei să dormi afară…

Exemplele pot continua, dar ideea generală rămâne că cercetaşii în Germania au o imagine excepţională şi singurul lucru pe care îl fac ca să o construiască şi ca să o întreţină e să pregătească în continuare cercetaşi serioşi, să continue tradiţia „leave no trace” şi să ducă înainte principiile cercetăşiei.

Înainte nu eram sigur că am un argument pentru a spune că cercetăşia îşi construieşte imagine prin cercetaşii pe care îi pregăteşte, dar acum pot să susţin argumentat că nu ne trebuie reclamă, trebuie să ne concentrăm să avem cercetaşi de calitate, şi or să ne facă ei reclamă prin persoana lor.

Noaptea albă a tinerilor, 4/5 mai, Tei, Bucureşti.

Din seria weekendurilor „relaxante”, weekendul asta am participat în calitate de cercetaş – organizator la Nopti Alba, un eveniment al ANT. Ne-am jucat cu copii de la 7 la 9, până când a început concertul.

După ce s-au evaporat toate formaţiile fumate ale momentului gen Simplu, a urmat super recital Zdob şi Zdub, unde, desigur, m-am rupt (si acum mai am febra musculara). Am sărit până am cedat cu totu :)

După concert, cercetaşii au organizat un foc de tabără, cu cântare şi tot tacâmul. Frumos. Am făcut poliţie pe acolo pentru că putea să se întâmple orice, dar totul a fost în recula, şi ne-am simţit bine cu toţii.

Atât că iar am ajuns acasă la 5 :)

Forumul liderilor de unitate, Miercurea Ciuc, 27 – 29 aprilie

Nu am mai fost de mult aşa obosit. De la concurs am fost la laborator pentru o discuţie tehnică, apoi fugi acasă, fă bagaju, pleacă la Ciuc.

Trenul pleca pe la 9. În gară m-am întâlnit cu Andra, o lideră din CLPH Tulcea. Am ajuns la Ciuc pe la 2, în gară mă aştepta echipa de la exploratori.

Am mers să-mi las bagajul la vila unde eram cazat, am pus mâna pe un pic şi pe un carneţel, şi m-am dus să mă întâlnesc cu ei. Am avut discuţii vreo ora, apoi ei au plecat să doarmă, eu am rămas să lucrez.

De dimineaţă au început lucrările forumului. Repet, de mult n-am mai fost aşa obosit. Cred că expresia corectă e că „am făcut faţă” în sala de discuţii, oamenii erau fie foarte dezinteresaţi, fie erau intimidaţi de prezenţa mea, nu am reuşit să punem la cale o discuţie aprinsă despre nimic.

Am avut trei sesiuni sâmbătă, după care a urmat un meci de baschet şi un super-meseriaş foc de tabără, unde am băut o gură de vin cu prietenii din ţară şi am stat la o cântare / poveste.

Duminică am mai avut câte ceva de discutat, şi apoi, pe tren către Bucureşti. Eram terminat. la 23:00, la 20 de minute după ce-am ajuns acasă, am mai avut o întâlnire, de data asta cu colegii de proiect, pentru stabilirea sarcinilor la CN.

Rupt.

Eurobot – finala românească.

După o săptămână realmente grea, vineri, 27 aprilie, am avut finala românească a Eurobot. Finală e mult spus, poate e mai potrivit să spunem „calificări”.

Mai multe detalii despre eurobot gasiti la www.eurobot.org. Am participat deci impreuna cu alte 6 echipe la calificari. Concursul trebuia sa inceapă de dimineaţă, dar organizatorii au tot tras de timp, şi au existat echipe care nu erau prezente nici după ce prima fază a concursului trebuia deja să se termine.

După multe ore obositoare, şi ceva stress, am marcat cu o sticlă, şi ne-am calificat, primii, pentru Eurobot. După noi, celălalte echipe care s-au calificat nu au fost în stare să demonstreze vreo aptitudine reală.

Am plecat de acolo cu fericirea în suflet, cu calificarea şi locurile asigurate pentru franţa în „geanta” şi cu chef de mai mult.

Întâlnire Standarde de activităţi, Cluj.

I kept busy this month. între 20 şi 22 aprilie am fost la Cluj, la întâlnirea pentru standarde de activităţi organizată de Dani 10. La întâlnire au participat Nicu Romaniuc, şeful de la Cluj, Irina de la Braşov, Cipri din Târgu Jiu, Dani 10 şi eu. Au existat desigur mai mulţi invitaţi, dar nu au onorat cu prezenţa.

Întâlnirea s-a axat pe definiţii şi pe stabilirea unui nivel minim fix, care să respecte legile existente, şi a încercat să determine care sunt paşii pentru implementarea acestui nivel minim fix.

Sâmbătă / Duminica am dormit la Rareş şi la Sabu, şi, normal, am fost cu ei la Casa Vikingilor. Daca sunteţi gurmanzi, şi ajungeţi prin Cluj, vă recomand să daţi o tură pe acolo. Porţii imense :).

M-am întâlnit la Cluj şi cu Nona, Alexandra, Călin, Popicu, all friends of old. M-am simţit bine, şi am văzut Clujul dintr-o lumină foarte pozitivă de data asta. Mai mai că mi-a părut rău ca am ales să merg in the big village.

9h dus / 9h intors – astea-s 18 ore si 1000 de kilometri în plus la colecţie.