Proiecte din CS.Poli

Justificare: În liceu, datorită prieteniei mele cu Cătă Muntean, dar și a faptului că am avut șansa să avem la liceu un director foarte deschis către elevi (dl. Cerbu), am fost implicat în tot soiul de „proiecte” pornite din ideile elevilor și care au existat pentru elevi. Implicarea mea în proiecte mi-a dat o înțelegere mai bună a modului în care funcționează lumea, și, eram sigur, când urma să merg la facultate, treaba asta cu proiectele urma oricum să fie exponențial mai tare decât ce am făcut în liceu și urma să nu îmi mai văd capul de câte proiecte cool o să mă atragă.

Ideea asta ponește parțial de la faptul că singurul lucru pe care mi l-a dat facultatea când am ajuns aici a fost o palmă după cap și o găleată de apă rece peste, ca să îmi revin din asemenea vise și speranțe. Am fost dezamăgit, și, după cum colegii mei care au îndurat 5 ani în CS.PUB știu, prima parte (primii doi ani, cel puțin) nu ajută de nici un fel la construirea moralului. Eu am avut noroc de oameni deosebiți în jurul meu care m-au sprijinit și m-au ajutat să-mi dezvolt unele calități care altfel supersistemul de aici mi le-ar fi inhibat, dar sunt mulți oameni în facultate care nu au. Și ideea asta este despre ei, nu despre mine.

Idee: Ce ar fi dacă cineva (eu?) ar porni un proiect în care să listeze toate proiectele interesante care ruleaza acum în Poli (și când zic interesante mă refer la proiecte care sunt și altceva decât formalități pe hârtie pentru cumpărat echipament). Proiectele de diplomă ar putea avea o secțiune dedicată (cele considerate interesante, anyways), și eventual viitorii ingineri ar putea să facă invitații către colegii lor. Studenți de ani mai mici ar putea fi informați în legătura cu unele lucruri efectiv super tari care se fac în școală și s-ar putea autoîndruma spre responsabilii de proiect. Headhunterii și marile firme internaționale de profil din București și nu numai ar putea sprijini anumite proiecte de care altfel nu au cum să audă. Viitori studenți ar putea găsi ce eu am sperat să găsesc când ajung la facultate. Ar putea exista și o secțiune liberă, unde idei (ca asta) să fie discutate și eventual făcut un matchmaking intern pentru implementarea lor.

Condiții: O asemenea aplicație ar trebui să aibă o bază de utilizatori (care pot să înscrie proiecte) controlată fie prin cunoașterea directă a persoanelor implicate, fie prin baza de date a facultății. Totodată, așa ceva ar avea succes numai dacă proiectele de care știu eu NU sunt singurele proiecte worth mentioning din facultatea noastră. și, mai ales, dacă studenții nu au ajuns înca ATÂT de plante încât să rejecteze și ideile interesante împreună cu orice altceva li se servește în facultate.

Observație: Ideea asta pornește de la ideea menționată anterior și de la conceptul că proiectele studențești ar trebui promovate în cazul în care sunt interesante (nu doar în sesiuni de comunicări științifice) Ideea asta se bazează și pe o idee discutată anterior cu Micvs, idee în care ne gândeam că poate ar fi cool să știm ce fac unii dintre colegii noștri la licențe, pentru că s-ar putea să fie interesant.

Acțiune: Momentan, și probabil la rata asta de idei, timpul meu este și o să fie praf permanent, dar poate că dacă încep eu ceva și îi dau drumu’ la vale către una din organizațiile de prin școală … Sau poate că a mai avut cineva ideea asta și atunci totul e rezolvat :)

Proiecte ProgramareWeb

Am mai scris mai demult că ajut la câteva laboratoare de ProgramareWeb semestrul ăsta. Well, o să încerc să revin odată și odată cu detalii, am avut doar experiențe plăcute până acum la laborator, am râs și am văzut mulți studenți extrem de apți, este o experiență foarte interesantă pentru mine :).

Studenții care au PW trebuie să își aleagă o temă de proiect, și au o mână de teme din care pot să aleagă, dar pot (și sper eu se simt încurajați) să-și inventeze teme proprii. Deși știu că multă lume și-a ales materia asta ca să se scape de-o grijă (pentru că profesorul nu are reputație de baubau) am fost foarte plăcut impresionat de unele din temele pe care studenții care m-au contactat până acum le-au propus. Le voi cere la un moment dat acordul să scriu și aici despre ele, și cred că în cazul în care se vor ocupa de ele vor ieși niște aplicații web nu doar mișto ca idee, dar și utile înafara ariei „academice”.

Eu am descoperit în web un mediu excelent de exprimare a ideilor proprii (și aici nu mă refer la blog-uri, ci la idei în modul general, aplicații, concepte …) în special din cauză că timpul de la concept la implementare este foarte scurt, uneori doar câteva ore. Îmi puneam problema ieri că poate o mare parte dintre studenții care chiar sunt interesați de dezvoltarea ideilor lor nu au realizat asta (parțial pentru că nu le-am spus niciodată, parțial pentru că nu au fost suficient de curioși încât să încerce :) ) și mă gândeam chiar că din cauza abordării minimaliste de genul „ce-mi iasă mie din asta” sau, mai rău „dacă nu primesc puncte pe asta de ce să mă chinui” unii dintre ei s-ar putea să piardă ceva nu doar interesant, ci și util.

Printre alte idei mai bune sau mai proaste pe care le-am avut, mă gândeam inclusiv să le oferim un spațiu în care nu doar să își testeze aplicațiile (pentru că pot face asta pe webserverul de test de la ei de pe comp) ci să poată să arate altor colegi ce au reușit să facă și să poată discuta cu ei despre (și cu noi) probleme pe care le-au întâlnit. N-ar fi ăsta un super exemplu de Web2.0? O să reflectez un pic asupra ideii ăsteia, care se oprește de fapt doar dintr-o lipsă momentană de resurse (cum ar fi server și timp :P).

Merg la eLiberatica

Nu știu exact de la ce-am pornit, dar fluxul meu de gânduri s-o întors din nou (cum face de atâtea ori) la posibilitățile curentului OpenSource și Free Source Software (FLOSS pentru cine știe). Și, pentru că așa e întotdeauna la mine, îmi zboară gândurile instant, mi-am amintit că am citit undeva că meseriașul meseriașilor când vine vorba de FOSS, none other than Richard Stallman. Și după aia mi-am amintit că am citit că vine la eLiberatica, care este Evenimentul românesc când vine vorba despre asta.

Bine, cineva mi-a atras atenția că de fapt nu vine, trimite un video (scrie acolo sub poza lui, da’ eu mă uit la poze și gata :P). Mai puțin fenomenal, dar în continuare foarte cool.

Anul trecut m-am gândit să merg și eu acolo doar așa, chiar în ziua în care începea conferința, și era oarecum complicat, pentru că este totuși o conferință serioasă cu înregistrare’n’stuff. Dar acuma am profitat că mi-am amintit, și mi-am asigurat un loc profitând de calitatatea mea încă ne-expirată de student. Trei clickuri, un număr de card și 12 euroi și acum merg și eu la eLiberatica :P. Mai vine cineva?

A, chiar. Anul ăsta o să fie chiar la noi în Poli, deci îi chiar aproape :P

logo

Roboteală

Una din ocupațiile mele de la facultate este să robotesc. Adică să construiesc roboți, în special autonomi (mai multe informații despre grupul nostru de robotiști aici). Ultimele 3 săptămâni m-am luptat cu fel și fel de probleme la unul din roboții pe care îi avem la laborator, și, deși încă nu am reușit să rezolv toate problemele, am învățat o grămadă de lucruri în proces. Eu n-am reușit niciodata în cele 5 – 6 materii cu și despre electronică din facultate să înțeleg cum funcționează trăznăile alea de pe-acolo, dar acum, cu ajutorul domnului profesor Vârbănescu (aka profu’) și cu „ajutorul” problemelor cu robotul cu care lucrez, am înțeles și eu în sfârșit ce-i aia o punte H, cum merge un tranzistor (în mare), cum funcționează MOSFET-urile, să mă joc cu osciloscopul, faptul că trebuie o masă comună între diferite alimentări (care e destul de LMCu, dar dacă-l uiți îi bai)…

Robotul ăsta, care n-are încă un nume (altul decât robotu’ mare) este o mașinuță cu 4 roți și cu control al direcției ca la mașină (cu diferențial și direcție pe față), și are două motoare, unul care angrenează toate 4 roțile și unul care comandă unghiul la care se întorc roțile. Partea de control este făcută cu o placă destul de deșteaptă, pe nume PMS5005 de la Dr. Robot, care printre alte drăcovenii are un adaptor serial to 802.11 (wireless) ceea ce înseamnă că poate comunica pe WiFi cu un calculator. De fapt, placa e gândită să aibă logica separat (pe un computer) și ea se ocupă strict cu controlul și cu primirea feedback-ului de la senzori (nu e programabilă).

Până acum, etapele pe care le-am isprăvit au fost:

  • determinat cum funcționează modulul serial to 802.11
  • configurat 802.11 pentru ad-hoc cu laptop-ul meu
  • determinat că softul de la placă nu funcționează la mine pe comp nici după update de firmware
  • sniffuit pachete, determinat că de fapt placa funcționează corect, softu nu
  • cerut și primit documentație despre protocolul de comunicație al plăcii de la Dr. Robot
  • implementat protocolul în Java într-o formă barbară
  • testat servo motorul pentru direcție
  • ars servo motorul pentru direcție
  • comandat servo nou pentru direcție
  • stabilit că servo s-a ars din lipsa de masă comună
  • instalat servo nou, testat că funcționează
  • reparat servo vechi (aici eu am avut contribuție minimă :)
  • refactorizat și rearanjat implementarea protocolului, mutat partea de conexiune într-un layer inferior, implementat pentru serial și pentru wifi
  • încercat conexiune prin rfcomm0 (bluetooth), stricat placa mea veche pentru bluetooth
  • configurat 802.11 pentru infrastructure (finally!)
  • testat modul control motor mare
  • ars sursă de calculator (prea puțin curent)
  • multe teste și demontări pentru stabilirea curentului necesar motorului mare
  • reușit comandă PWM motor mare
  • determinat că controllerul de motor are un maxim de 5A (peak)
  • determinat că controllerul de motor fierbe și sub 5A
  • renunțat la ideea de a folosi controllerul de motor
  • petrecut o săptămână citind despre punte H, învățat mult despre tranzistori
  • realizat sursă comună de alimentare pentru toate intrările plăcii de control (6V, 5V, 9/12V)
  • implementat soluție poartă H varianta profu (darlington + relee, 8A max), încercarea 1 (merge)
  • decis că încercarea 1 e prea mare ca și suprafață, implementat încercarea 2, cu sursa comună de alimentare ȘI punte H pe aceeași placă
  • determinat că sub sarcină sursa de 6V fierbe
  • ars un tranzistor
  • ars un releu
  • ars alt releu
  • învățat că rating-urile maxime de curent din documentație sunt pentru răcire eficientă (nu ce făceam eu)
  • făcut radiatoare din aluminiu (bonfaier + bormașină, mersi Adi)
  • făcut cabluri de conectare (ATMega către puntea H, PMS5005 către ATMega)
  • testat super placă pe robot, determinat că nu primește suficient curent și merge bleg
  • consulare de ora 12 cu dl. profesor, micit rezistența dintre +Vbatt și baza Darlingtonului la jumate, adăugat radiator barbar pe Darlington (regulă empirică – dacă are carcasă TO220 – de-aia cu șurub – o să-i trebuiască radiator)
  • testat super placă modificată pe robot, determinată ca merge mai bine, dar tot prea bleg

De fapt, robotul ăsta trebuie să poată să recunoască și să ocolească obstacole, să iasă dintr-un labirint, să nu se bage în pereți și, eventual, la un moment dat să devină ceva mai interesant cum ar fi proiectul meu de diplomă. Mai avem până acolo :)

Azi am făcut și câteva poze bestiei:

Poză ca la mașini :)
Poză ca la mașini :)
Drept dintre ochi
Drept dintre ochi
Punte H + surse de alimentare (check out radiatoarele de pe o placă de bază :P)
Punte H + surse de alimentare (check out radiatoarele de pe o placă de bază :P)
Un ATMega32 lipit cu scotch :P
Un ATMega32 lipit cu scotch :P

(anti)Cârcoscout

Sunt un idiot. Înafară de semnificația evidentă, la mine mai înseamnă și că am multe idei. De foarte multe ori ideile mele m-au băgat în fel de fel de belele, dar în mare din cauză că am încercat să le implementez eu, nu alții.

Cârcoscout este un blog de bârfă așa zisă cercetășească, care, din păcate, a pornit dintr-o idee ce-am avut-o, dar care a luat o cu totul altă cale decât mi-aș fi imaginat eu. Și eu oricum m-am gândit că ideea mea inițială n-ar fi foarte bună. Acum, cârcoscout este un subiect de discuție printre cercetași, este un motiv de stres pentru oamenii care apar acolo împotriva voinței lor și este inclusiv un subiect de neliniște pentru oamenii care conduc acum organizația, pentru că se spune că produce o imagine proastă cercetășiei.

Înainte să îmi exprim opinia mai în detaliu, aș vrea să clarific câteva lucruri. Eu nu sunt Cârcoscout. Știu cine se ocupă de site-ul acela, nu este datoria mea să dau mai departe această informație, nu sunt de acord cu ce se postează acolo, și atât Cârcoscout cât și cercetașii care au fost interesați au aflat asta. De ce nu fac nimic atunci împotriva Cârcoscout? Până acum am tolerat tacit prezența blog-ului, pentru că nu mi s-a părut că au jignit pe nimeni, sau oricum, nu într-un mod voit. De ce scriu asta acum? Pentru că sunt câteva lucruri care mă deranjează, atât la Cârcoscout cât și la restul lumii.

În primul rând, există multă lume acum (dintre cei care înțeleg ce înseamnă atât cercetășia cât și organizația care o reprezintă în România) care se simte lezată de existența Cârcoscout. Sunt de acord cu voi, până într-un punct, în ideea în care glumele care se fac acolo sunt scoase din context și pentru cine nu știe despre ce este vorba este foarte ușor să își facă o părere greșită, despre diferite persoane sau despre cercetășie în general.

Doar că, după mine, soluția nu e să-i găsim și să-i pedepsim (pentru ce să-i pedepsim, că distrug imaginea cercetășiei? come ON!) ci să reacționăm în mod la fel de public și la fel de hotărât în sensul opus. Și pentru că noi suntem mulți și ei sunt puțini, un blog de glume neinspirate s-ar pierde în mulțimea de informații utile și interesante despre cercetași. N-ar trebui ca existența și popularitatea Cârcoscout să ne facă să ne întrebăm de ce nu există mai multe exprimări de opinie din partea astalaltă. Când am spus sens opus, m-am referit la un set de opinii, semnate, cu fond și context, și constructive. Eu o să fac asta de acum înainte aici, o să scriu despre cercetași. Nu povești despre cum se fac noduri, ci opinia mea și despre acțiunile mele în cercetășie, proteste și felicitări. Și sper că cât mai mulți dintre voi să-mi urmați exemplul.

Referitor la imaginea cercetășiei și distrugerea ei de către Cârcoscout: dacă un colț de net cum e Cârcoscout ne poate distruge imaginea organizației și a mișcării în țara asta înseamnă că nu ne-am construit imaginea într-un mod corect. Imaginea cercetășiei nu este ce văd șoarecii la TV, ci ce cred oamenii cu care am interacționat despre noi. Aș vrea să stați o secundă să vă gândiți de ce Cârcoscout a devenit brusc o super atracție între cercetași (am văzut inclusiv un comentariu de la cineva cum că Cârcoscout e un loc unde află chestii despre ce se mai întâmplă cu cercetașii). Nu înseamnă oare asta că cercetașii din țară tânjesc după mai multe informații despre ceilalți cercetași din țară și n-au alt canal de informare mai bun? De ce Cârcoscout a devenit un canal de promovare a diferitelor proiecte naționale? Pentru că blogul de acolo se updatează mult mai repede decât orice altă sursă de informații.

Site-ul aventura a încercat să devină un canal de informare pentru cercetașii din țară, dar părerea mea este că au exagerat cu promovarea. Toată lumea l-a marginalizat pe Seba cu site-ul lui. Acum, toată lumea vrea să scape de Carcoscout. Fraților, da-ți-le la oameni informațiile de care au nevoie într-un mod constant, și pe care să se poată baza, și nu o să mai fie nevoie de Cârcoscout, sau de alte povești.

Am distrus (ca și comunitate) credibilitatea și importanța listelor de discuții cu mii de mesaje irelevante despre vrute și ne-vrute, cu fwd-uri de pe alte liste și cu o grămadă de alte nenorociri, și acum listele de discuții nu mai sunt un canal de informare pe care să ne putem baza (în lumea tehnică s-ar zice că raportul semnal / zgomot este mult prea mic). Am protestat împotriva acestui fenomen oricui m-a ascultat, și am sugerat ca toate mesajele care nu sunt relevante să fie filtrate sau mutate către alte liste de discuții.

Concluzia acestui post este: Cârcoscout nu este problema, noi suntem problema, pentru că am creeat o situație în care existența Cârcoscout este necesară. Este de datoria noastră să ne scoatem din această situație.

În încheiere, aș vrea să mulțumesc echipei Cârcoscout că m-a făcut să realizez lucrurile ce le-am scris mai sus, aș vrea să îmi manifest încă o dată obiecțiile în legătură cu conținutul de acolo și cu politica editoriala a blog-ului de care v-am tot zis, și aș vrea să le transmit, public, că este momentul fie să oprească Cârcoscout, fie să își modifice politica editorială (spre exemplu, să verifice cu proprietarii pozelor / protagoniștii „știrilor” dacă sunt de acord cu publicarea lor în Cârcoscout, și să le dea drept la replică).

Aștept replică.