The Big Ask

Eu, ca cercetaş, încerc să gândesc pro-mediu, dar încerc să păstrez un nivel de realism în chestiile pe care încerc să le fac pentru mediu (un exemplu, dacă eu reciclez acasă şi aia la groapa de gunoi le bagă toate în aceeaşi grămadă, e un motiv în plus de nelinişte pentru mine şi un efort inutil). De asemenea, nu văd încă utilitatea unora din metodele pe care le propune Vestul (vezi poza de la Iuli de pe blog), cum ar fi să nu faci mai mult de 2 copii, să mănânci mai puţină carne şi să scoţi chestiile din priză când nu le foloseşti, în timp ce în jurul meu circulă maşini produse în 1980 şi gunoaiele nu se strâng grămadă la groapa de gunoi, ci în mijlocul oraşului.

Sunt chestii pe care eu acum le văd ca irelevante, în ideea în care impactul pe care l-ar avea dacă toată România l-ar face nu ar ajuta planeta mai mult decât scoaterea din uz a câtorva zeci de maşini. Şi să nu uităm că România nu îşi propune să facă prea multe pentru mediu – Carrefour încă împarte gratis pungi de plastic şi înfoliază toate genţile / plasele / rucsacii ce intră din exterior într-o pungă care se strânge cu gunoiul general!

But i’m getting sidetracked, scriu postul ăsta pentru că Ioana Lucaciu mi-a trimis un film foarte mişto, care are sens chiar şi pentru mine, unde nu se fac afirmaţii extremiste despre reducerea consumului  de energie şi nici alte cereri absurde. Clipul de mai jos (pe care e musai să-l vedeţi :) ne cere atât: hai să le cerem oamenilor care au rol decizional în chestia asta să FACA CEVA ODATA!

Un comentariu la „The Big Ask”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.