Proiecte ProgramareWeb

Am mai scris mai demult că ajut la câteva laboratoare de ProgramareWeb semestrul ăsta. Well, o să încerc să revin odată și odată cu detalii, am avut doar experiențe plăcute până acum la laborator, am râs și am văzut mulți studenți extrem de apți, este o experiență foarte interesantă pentru mine :).

Studenții care au PW trebuie să își aleagă o temă de proiect, și au o mână de teme din care pot să aleagă, dar pot (și sper eu se simt încurajați) să-și inventeze teme proprii. Deși știu că multă lume și-a ales materia asta ca să se scape de-o grijă (pentru că profesorul nu are reputație de baubau) am fost foarte plăcut impresionat de unele din temele pe care studenții care m-au contactat până acum le-au propus. Le voi cere la un moment dat acordul să scriu și aici despre ele, și cred că în cazul în care se vor ocupa de ele vor ieși niște aplicații web nu doar mișto ca idee, dar și utile înafara ariei „academice”.

Eu am descoperit în web un mediu excelent de exprimare a ideilor proprii (și aici nu mă refer la blog-uri, ci la idei în modul general, aplicații, concepte …) în special din cauză că timpul de la concept la implementare este foarte scurt, uneori doar câteva ore. Îmi puneam problema ieri că poate o mare parte dintre studenții care chiar sunt interesați de dezvoltarea ideilor lor nu au realizat asta (parțial pentru că nu le-am spus niciodată, parțial pentru că nu au fost suficient de curioși încât să încerce :) ) și mă gândeam chiar că din cauza abordării minimaliste de genul „ce-mi iasă mie din asta” sau, mai rău „dacă nu primesc puncte pe asta de ce să mă chinui” unii dintre ei s-ar putea să piardă ceva nu doar interesant, ci și util.

Printre alte idei mai bune sau mai proaste pe care le-am avut, mă gândeam inclusiv să le oferim un spațiu în care nu doar să își testeze aplicațiile (pentru că pot face asta pe webserverul de test de la ei de pe comp) ci să poată să arate altor colegi ce au reușit să facă și să poată discuta cu ei despre (și cu noi) probleme pe care le-au întâlnit. N-ar fi ăsta un super exemplu de Web2.0? O să reflectez un pic asupra ideii ăsteia, care se oprește de fapt doar dintr-o lipsă momentană de resurse (cum ar fi server și timp :P).

Merg la eLiberatica

Nu știu exact de la ce-am pornit, dar fluxul meu de gânduri s-o întors din nou (cum face de atâtea ori) la posibilitățile curentului OpenSource și Free Source Software (FLOSS pentru cine știe). Și, pentru că așa e întotdeauna la mine, îmi zboară gândurile instant, mi-am amintit că am citit undeva că meseriașul meseriașilor când vine vorba de FOSS, none other than Richard Stallman. Și după aia mi-am amintit că am citit că vine la eLiberatica, care este Evenimentul românesc când vine vorba despre asta.

Bine, cineva mi-a atras atenția că de fapt nu vine, trimite un video (scrie acolo sub poza lui, da’ eu mă uit la poze și gata :P). Mai puțin fenomenal, dar în continuare foarte cool.

Anul trecut m-am gândit să merg și eu acolo doar așa, chiar în ziua în care începea conferința, și era oarecum complicat, pentru că este totuși o conferință serioasă cu înregistrare’n’stuff. Dar acuma am profitat că mi-am amintit, și mi-am asigurat un loc profitând de calitatatea mea încă ne-expirată de student. Trei clickuri, un număr de card și 12 euroi și acum merg și eu la eLiberatica :P. Mai vine cineva?

A, chiar. Anul ăsta o să fie chiar la noi în Poli, deci îi chiar aproape :P

logo

Roboteală

Una din ocupațiile mele de la facultate este să robotesc. Adică să construiesc roboți, în special autonomi (mai multe informații despre grupul nostru de robotiști aici). Ultimele 3 săptămâni m-am luptat cu fel și fel de probleme la unul din roboții pe care îi avem la laborator, și, deși încă nu am reușit să rezolv toate problemele, am învățat o grămadă de lucruri în proces. Eu n-am reușit niciodata în cele 5 – 6 materii cu și despre electronică din facultate să înțeleg cum funcționează trăznăile alea de pe-acolo, dar acum, cu ajutorul domnului profesor Vârbănescu (aka profu’) și cu „ajutorul” problemelor cu robotul cu care lucrez, am înțeles și eu în sfârșit ce-i aia o punte H, cum merge un tranzistor (în mare), cum funcționează MOSFET-urile, să mă joc cu osciloscopul, faptul că trebuie o masă comună între diferite alimentări (care e destul de LMCu, dar dacă-l uiți îi bai)…

Robotul ăsta, care n-are încă un nume (altul decât robotu’ mare) este o mașinuță cu 4 roți și cu control al direcției ca la mașină (cu diferențial și direcție pe față), și are două motoare, unul care angrenează toate 4 roțile și unul care comandă unghiul la care se întorc roțile. Partea de control este făcută cu o placă destul de deșteaptă, pe nume PMS5005 de la Dr. Robot, care printre alte drăcovenii are un adaptor serial to 802.11 (wireless) ceea ce înseamnă că poate comunica pe WiFi cu un calculator. De fapt, placa e gândită să aibă logica separat (pe un computer) și ea se ocupă strict cu controlul și cu primirea feedback-ului de la senzori (nu e programabilă).

Până acum, etapele pe care le-am isprăvit au fost:

  • determinat cum funcționează modulul serial to 802.11
  • configurat 802.11 pentru ad-hoc cu laptop-ul meu
  • determinat că softul de la placă nu funcționează la mine pe comp nici după update de firmware
  • sniffuit pachete, determinat că de fapt placa funcționează corect, softu nu
  • cerut și primit documentație despre protocolul de comunicație al plăcii de la Dr. Robot
  • implementat protocolul în Java într-o formă barbară
  • testat servo motorul pentru direcție
  • ars servo motorul pentru direcție
  • comandat servo nou pentru direcție
  • stabilit că servo s-a ars din lipsa de masă comună
  • instalat servo nou, testat că funcționează
  • reparat servo vechi (aici eu am avut contribuție minimă :)
  • refactorizat și rearanjat implementarea protocolului, mutat partea de conexiune într-un layer inferior, implementat pentru serial și pentru wifi
  • încercat conexiune prin rfcomm0 (bluetooth), stricat placa mea veche pentru bluetooth
  • configurat 802.11 pentru infrastructure (finally!)
  • testat modul control motor mare
  • ars sursă de calculator (prea puțin curent)
  • multe teste și demontări pentru stabilirea curentului necesar motorului mare
  • reușit comandă PWM motor mare
  • determinat că controllerul de motor are un maxim de 5A (peak)
  • determinat că controllerul de motor fierbe și sub 5A
  • renunțat la ideea de a folosi controllerul de motor
  • petrecut o săptămână citind despre punte H, învățat mult despre tranzistori
  • realizat sursă comună de alimentare pentru toate intrările plăcii de control (6V, 5V, 9/12V)
  • implementat soluție poartă H varianta profu (darlington + relee, 8A max), încercarea 1 (merge)
  • decis că încercarea 1 e prea mare ca și suprafață, implementat încercarea 2, cu sursa comună de alimentare ȘI punte H pe aceeași placă
  • determinat că sub sarcină sursa de 6V fierbe
  • ars un tranzistor
  • ars un releu
  • ars alt releu
  • învățat că rating-urile maxime de curent din documentație sunt pentru răcire eficientă (nu ce făceam eu)
  • făcut radiatoare din aluminiu (bonfaier + bormașină, mersi Adi)
  • făcut cabluri de conectare (ATMega către puntea H, PMS5005 către ATMega)
  • testat super placă pe robot, determinat că nu primește suficient curent și merge bleg
  • consulare de ora 12 cu dl. profesor, micit rezistența dintre +Vbatt și baza Darlingtonului la jumate, adăugat radiator barbar pe Darlington (regulă empirică – dacă are carcasă TO220 – de-aia cu șurub – o să-i trebuiască radiator)
  • testat super placă modificată pe robot, determinată ca merge mai bine, dar tot prea bleg

De fapt, robotul ăsta trebuie să poată să recunoască și să ocolească obstacole, să iasă dintr-un labirint, să nu se bage în pereți și, eventual, la un moment dat să devină ceva mai interesant cum ar fi proiectul meu de diplomă. Mai avem până acolo :)

Azi am făcut și câteva poze bestiei:

Poză ca la mașini :)
Poză ca la mașini :)
Drept dintre ochi
Drept dintre ochi
Punte H + surse de alimentare (check out radiatoarele de pe o placă de bază :P)
Punte H + surse de alimentare (check out radiatoarele de pe o placă de bază :P)
Un ATMega32 lipit cu scotch :P
Un ATMega32 lipit cu scotch :P

yeti vs. cartelă acces cămin

Ieri s-a decis (de cine, nu știu) să se repună în folosire interfonul de la intrarea în cămin (ceea ce evident pune problema „cine, când și de ce s-a decis să se SCOATĂ din folosire intrfonul?”). Pentru că eu sunt nou aici, în P16, nu am cartelă, și la cazare nu s-a pus de nici un fel problema de a primi o cartelă.

Am decis să dau o tură pe la admină (care este o femeie deosebită, cea mai pro-studenți admină din cele 4 pe care le-am „testat” de-a lungul celor câțiva ani prin cămine) să o rog să mă ajute să fac rost de o cartelă. Conversația a mers cam așa:

– Sărumâna, eu n-am cartelă, și am văzut că ați dat drumu la interfon …

– Nici eu n-am …

– A, deci nu mai aveți cartele de dat la studenți

– Nu, nu am cartelă nici EU!

Mi-a mai explicat că o comandă pe care ar face-o acuma pentru cartele, ar fi onorată undeva în iulie, deci mai bine nu ne blochează banii. Eu sunt un pic dumbstruck aici, cum adică durează așa mult o comandă, ce puii mei fac ăștia, fac RFID-urile din cartele din blană de crocodil?

Mă rog, ideea e că am rămas fără cartelă de acces în cămin, așa că acum de câte ori vin acasă, trebuie fie să sun și să sper că e cineva acasă, fie să aștept să treacă cineva și să-mi deschidă, ca un homeless sau un infractor. Trist! Și și neplăcut!

Am hotărât azi să revin un pic asupra unei idei mai vechi ce o aveam, dar care din lipsă de necesitate nu s-a concretizat, și anume hackuiala postului de interfon. Și când spun hackuială mă refer la ceva de genul: formez numărul camerei mele, și ușa mi se deschide automat (varianta basic) sau sun la un număr / dau comandă pe un IP pentru deschiderea ușii, sau formez un cod în plus după codul camerei (astea-s variante extra, sunt lucrari de diplomă mai praf ca astea :P).

Anyway, o sa revin aici cu informații despre această nouă provocare care mi-a fost scoasă în față.

UPDATE: mda, a durat exact două zile treaba cu interfonul. Cineva a avut o idee mai puțin elegantă dar mai eficientă decât mine și a deșurubat și subtilizat zăvorul de la interfon. De data asta, se pare că forța, nu inteligența, a rezolvat problema.

sampling teaching

Acum ceva mai bine de o săptămână m-a sunat unul dintre profesorii mei de la facultate, cu care am mai colaborat pe diferite chestii, să mă întrebe dacă nu sunt interesat să țin câteva laboratoare la o materie numită Programare Web. Nu m-am gândit prea mult atunci, dar am acceptat. În consecință, acum sunt asistent la Programare Web, o materie de anul 4, specializarea C5, la dl. prof. Florin Rădulescu și la Ciprian Dobre.

Am de ținut 3 laboratoare, celălalte 7 sunt susținute de colegul meu (mai experimentat), Matei Popovici. Pentru că nu am mai făcut niciodata așa ceva, să fiu sincer, am fost cam morcovit pentru prima „reprezentație”:), dar totul a decurs ok și toți cei  ~50 de studenți (! – deh, luni or tras chiulu de la tot oricum :P) de la primul laborator de marți au supraviețuit :P

Sunt câteva lucruri pe care le văd pozitive în treaba asta cu laboratoarele, și anume că ăsta fiind primul an în care se ține Programare Web, am oportunitatea să mă implic activ în dezvoltarea unor laboratoare interesante despre ceva cu care lucrez zilnic și despre care am strâns destul de multe informații utile și practice de-a lungul anilor. O să încerc să postez aici despre dificultățile care apar când lucrezi la o tematică (ce cuvânt de „lemn”!) de laborator de la 0, și despre reușitele noastre în domeniu :).

Îi invit, de asemenea, pe acei prieteni care citesc pe-aici și lucrează în bresle conexe aplicațiilor web, să vină cu idei și propuneri de ce cred ei că ar trebui ca tinerii absolvenți de facultate ar trebui să știe despre aplicații web. În principiu, ce ne-am propus până acum este să încercăm să încurajăm niște bune practici pentru dezvoltarea unor aplicații web scalabile, secure și robuste. Aplicațiile de laborator o să le facem în PHP (deja aud criticile :P), și ne-am propus să discutăm și despre interfețe, și despre funcționalitate javascript, și despre arhitectura aplicațiilor web în general. În plus, o să dedicăm două laboratoare securizării.

Ce mi se pare mie mișto este că oamenii au de făcut un soi de proiect, constituit din 4 teme care se construiesc una peste cealaltă, și la laborator învață chestii utile pentru temele respective. Pașii sunt aceeași, dar fiecare lucrează pe tema de proiect ce și-o ales-o, și la sfârșit ar trebui să aibă o aplicație web completă și funcțională.

Later edit: se pare că popularitatea mea e în scădere, vineri am avut doar doi studenți la laborator :P