Un pas înainte, împreună cu echipa de imagine

Acum cam 6 luni discutam cu Cristi, colegul meu din Consiliul Director și șef de centru la Cluj (prince charming pentru Alba Iulia :P), că una din problemele noastre este că avem la cercetași pozaci foarte foarte buni, dar că nu avem pozele lor centralizate undeva, să putem să le găsim la rezoluții decente (problema tehnica) și să avem dreptul să le folosim (problema legală) când avem nevoie. De multe ori mi s-a întâmplat și mie, și sunt convins că și altora, să am imaginea perfectă pentru ce aveam nevoie, dar să nu o am la rezoluția la care aveam nevoie sau să nu pot să dau de fotograf să-i cer permisiunea pentru a o folosi.

Așa că, împreună cu Cristi, ne-am gândit la o soluție. Continuă să citești Un pas înainte, împreună cu echipa de imagine

Ce-ar fi să ne facem o plută?

Duminică eram la Sibiu, în vizită cu Andra și Miha la Adi Cozma după Adunarea Generală și nu știu de unde ne-a venit o mega-idee: ce-ar fi să ne facem o plută de PET-uri și să ne dăm drumu cu ea pe Mureș?

Continuă să citești Ce-ar fi să ne facem o plută?

De ce nu port cămașa de cercetaș

In weekend am avut Adunarea Generală a ONCR, prima de când fac parte din Consiliul Director. A fost o experiență dificilă pentru mine, dar cu rezultate pe care le consider pozitive pentru ONCR, și voi scrie despre Adunarea Generală separat când îmi voi fi adunat toate gândurile.

Până atunci, aș vrea să notez ceva legat purtarea uniformei de cercetaș, și de ce am fost singurul membru al nivelului național care nu s-a prezentat în cămașă / uniformă în fața Adunării Generale. Continuă să citești De ce nu port cămașa de cercetaș

Concert pentru Cezara

În general nu scriu despre chestii de genul ăsta, nu pentru că nu îmi pasă de ele, dar pentru că găsesc că e foarte greu să vorbești bine despre așa ceva. Voi face acum o excepție, doar pentru că consider că cineva a făcut-o bine.

Cezara este o cercetașă de-a noastră de la Târgu Jiu (ultima oară când am întrebat era la lupișori) și care a descoperit azi vară că suferă de o formă de leucemie. Cercetașii din Târgu Jiu au o campanie de strângere de fonduri pentru a o sprijini care a debutat chiar astă-vară, lucru care mi se pare natural și admirabil.

Spuneam că campaniile de strângere de fonduri pentru situații de genul ăsta sunt delicate, pentru că riști să ajungi să îl pui pe om în situația în care să se simtă vinovat dacă nu te sprijină – că nu poate, că nu vrea, nu contează – ceea ce nu este deloc corect.

Oricum, voiam să scriu aici pentru că cineva a făcut lucrul ăsta bine. Și aici mă refer la în primul rând la Irina Opincaru și la Tromppy și la Adi Secal. Evenimentul a fost un concert de binefacere, anunțat ca atare și promovat către toată lumea, idee care a început timid și care, sunt sigur, prin eforturile celor trei, și a altora, s-a întâmplat foarte strong.

A fost vineri seara, în singurul loc în care putea să se întâmple dacă a fost vinerea – în Varză, și a fost foarte în regulă :)

Mai multe detalii despre cine a cântat acolo și despre povestea Cezarei puteți găsi aici. Sunt și poze de la eveniment, aici.

Roica, one more time

De obicei marcăm 22 februarie, Ziua Mondiala a Cercetășiei, cu o mică petrecere între noi, la Alba Iulia. Anul ăsta, pentru că a fost o iarnă mai lungă și mai inactivă pentru noi, am decis să facem o mică evadare la Roica, lângă Întregalde.

Spre plăcuta mea surpriză, foarte mulți cercetași au răspuns pozitiv ideii, așa că într-un final ne-am strâns în jur de 50 pentru weekendul imediat după 22 februarie.

Am avut noroc și de un pic de zăpadă proaspătă chiar în joia și vinerea dinaintea weekend-ului, deci indiferent de programul și de cadrul simbolic pe care le-am pregătit, tema generală a ieșirii a fost bulgăreala :)

Am avut un Capture the Flag de dimineață (a cărui temă clară a fost bulgăreala din nou :P), și după prânz ne-am regrupat puțin. Exploratorii au făcut un mic hike in linie dreaptă (care cred că s-a dovedit un pic mai greu decât ar fi părut inițială :P), și echipa de la temerari le-a pregătit puștilor un set de provocări (știu că o căutau pe hangiță de zor :P).

Eram cam înghețat de la umblat prin zăpadă, dar mă bucur că am decis sa ies iar afară cu Gabi, cu Adi Cozma, cu Ștefana și cu Adi Mogoșan să pregătim un traseu de orientare de noapte pentru ai noștri exploratori :) Traseul a fost o maximă aventură, în special pentru că se pare că la școală nu se mai învață copii ce-i aia miazănoapte :) – o patrulă a încercat toate direcțiile posibile înainte să caute nordul, chiar dacă am scris miazăNoapte …

Seara s-a lăsat cu cheakamalaya și cu cântat – dar eu am luat somn repede (ceea ce a însemnat că am luat și pastă, la fel de repede, de la temerari – vă țin eu minte! :P)

Andra a prins niște poze și le-a pus aici.