Am fost în weekend la Alba Iulia și am profitat din nou de vremea faină să mai înregistrăm câteva din potecile Mamutului și nu m-am putut abține să nu fac și câteva poze.
Au trecut doar două săptămâni de la ultima tură, dar toamna și-a intrat complet în drepturi în timpul ăsta și pădurea e un mix foarte colorat între frunze vii și frunze-uscate.
Continuă să citești Încă un apus pe MamutEste o întrebare pe care ne-o punem foarte frecvent și la care rareori avem răspunsuri :) La fiecare început de an, se practică întrebarea asta la prima întâlnire cu grupul de seniori – sunteți adulți de-acum, bine-ați venit în viața de student, pentru mulți dintre voi departe de casă, ce-ați dori să faceți cu nou-găsita voastră independență? (desigur, întrebarea este mai repede ce-ați vrea să faceți la seniori? dar pentru mine sensul ăla e).
La întâlnirea de anul ăsta de kick-off al programului pentru seniori, Alex le-a pus întrebarea asta celor peste 60 de seniori care-au venit și a strâns mirifica listă de mai jos:
Continuă să citești Oare ce-și doresc seniorii?Duminica trecută am mers la Alba Iulia pentru întâlnirea de planificare cu liderii și dacă am tot am mers, Ale mi-o propus să urcăm Mamutul cu bicicleta.
Seniorii de la Alba au un proiect, susținut prin programul Acționează (program al Cercetașilor României finanțat de Lidl România), prin care își propun să aducă natura – mai concret potecile Pădurii Mamut – mai aproape de albaiulieni prin marcarea pe GPS a tuturor potecilor existente pe dealul „din spatele casei”.
Continuă să citești Ultima tură din septembrie“It's a dangerous business, Frodo, going out your door. You step onto the road, and if you don't keep your feet, there's no knowing where you might be swept off to.”
― J.R.R. Tolkien, The Lord of the Rings
Cu riscul de a deveni repetitiv, sunt entuziasmat să anunț că am luat decizia de a mă înscrie în cursa pentru conducerea Organizației Naționale Cercetașii României – mai precis, pentru funcția de Președinte.
Am un crez personal că pentru orice funcție cu responsabilitate crescută e foarte important să înțelegi de ce vrei să faci mai mult – pentru că atunci când lucrurile devin complicate (așa cum de cele mai multe ori se întâmplă în astfel de situații) e … super-util să nu trebuiască să-ți cauți motivația. Așa că am petrecut ultimele luni asigurându-mă că știu de ce vreau să candidez și că e motivul corect.
În două vorbe, cred cu tărie că cercetășia, ca concept, ca mișcare de tineret, ca metodă de educație, are șansa să schimbe România în bine, și îmi doresc să fiu în linia 1 a acestei schimbări.
În fiecare Camp de Centru Local organizăm și un wide-game care-i implică pe toți cercetașii și astăzi mi-am propus să scriu despre jocul de anul ăsta – să-i spunem Căutarea Comorii, pentru că anul ăsta am fost Pirații din Caraibe, și ce se potrivește mai bine cu pirații decât căutarea de comori ascunse? :)
Ideea a fost că cercetașii sunt un soi de pirați buni care, urmăriți de pirații răi conduși de Barbă Neagră au ajuns într-unul din colțurile necunoscute ale hărții, unde, trecând printr-un portal de care nu știa nimeni s-au găsiți naufragiați în Apuseni, și nevoiți să își facă tabăra aici în timp ce descoperă cum se pot întoarce la Ocean. Continuă să citești În Căutarea Comorii – un widegame pentru Pirații din Caraibe
