Memoriile bunicului – episodul II

Am continuat să introduc din memoriile bunicului meu, și am dat peste tot felul de lucruri interesante (pe care o să le puteți citi în carte, când reușim să o publicăm). Pentru că am împărțit un pic munca și mătușa noastră a preluat prima parte, eu am sărit direct la capitolele Stajiul Militar și Studenția, pe care l-am terminat aseară.

Bunicul meu a fost student la Cluj, la Drept, între 1937 și 1939, de atunci fiind concentrat la începutul celui de-al doilea război mondial. Sunt mai multe povești interesante care explică atmosfera în țară și mai ales în Cluj în acea perioadă, care mi se par fascinante.

Tot din această perioadă îmi amintesc că am avut și o percheziție devastatoare, atunci când a fost împușcat rectorul Universității, Ștefănescu-Goangă, ocazie cu care unii dintre noi am fost și arestați.

Continuă să citești Memoriile bunicului – episodul II

Un nou side-project: memoriile bunicului

De câteva zile am început cu sora mea un mic side-project personal, în care încercăm să aducem la lumina internetului (și / sau hârtiei)  memoriile bunicului nostru pe linie paternă – Ion Avram. Bunicul a fost avocat și un mare povestitor, și a scris mai multe variante ale amintirilor sale la mașina de scris – ultima variantă a acestor amintiri fiind textul brut de la care plecăm.

Pentru că varianta OCR este exclusă (înainte să mă certați, am încercat, dar mașinile de scris manuale au mici particularități / defecte care, împreună cu imprimarea diferită la fiecare literă pe banda cu cerneală și greșelile de scriere fac OCRizarea imposibilă), ne-am apucat să introducem de mână tot ce avem – ocazie cu care citesc și eu, pentru prima oară, memoriile astea.  Continuă să citești Un nou side-project: memoriile bunicului

Hamacul ca solutie pentru camp

S-a făcut un an de când hamacul a devenit soluția mea preferată pentru campare – ușor, versatil și comod, hamacul îndeplinește o serie de criterii care îl fac, pentru mine, excelent pentru „locuitul” în natură.

Hamacele au devenit populare în grupul nostru când Nicu și Adi au primit câte unul de ziua lor (parcă?),  și au început să și le ia cu ei în ieșirile noastre. Pentru că cele disponibile în Decathlon erau „garantate” până la 100 de kg și eu depășesc „ușor” acest „target”, nu am putut să îmi iau și eu unul de acolo. Acest mic impediment m-a trimis la MinorSwing.ro, care erau un pic înainte de perioada asta de glorie pe care o trăiesc acum, și Andrei de la MinorSwing mi-a executat un hamac garantat să mă susțină :).  Continuă să citești Hamacul ca solutie pentru camp

Cu butucul la tinta – un joc de echipa fain pentru camp

In Campul Centrului Local avem tradițional o zi de Olimpiadă, în care avem atât competiții individuale (alergare cross country viteză, aruncarea bocancului, scosul merelor din ceaun, aprinsul focului viteză …) cât și probe de patrulă. Încercăm să avem probe care nu țin doar de abilitățile fizice pentru a ține competiția echilibrată.

Unul din jocurile interesante care merge mai mult pe coordonare și muncă în echipă și aproape deloc pe fizic – deplasarea butucului la țintă. E destul de simplu de pregătit, mai ales în camp, și e foarte fun. Pentru că Dana de la Drobeta Turnu-Severin m-a întrebat cum se face, m-am gândit că poate fi interesant pentru mai multă lume. Continuă să citești Cu butucul la tinta – un joc de echipa fain pentru camp

(Cum) functionam?

Am auzit de la mai mulți lideri cercetași, la Adunarea Generală sau în alte contexte, ideea că regionalizarea este soluția la rezolvarea problemelor organizatorice ale asociației noastre – regionalizarea fiind acel proces în care regiunile preiau o serie de responsabilități administrative, de formare, de reprezentare și chiar de programe de la nivelul național.

Se întâmplă să fiu de acord, peste ceva vreme regionalizarea va fi cheie în dezvoltarea noastră. Dar sentimentul meu e că mulți din cei care vorbesc de regionalizare acum o fac nu pentru că au gândit lucrurile până la capăt sau pentru că au un plan de perspectivă, ci ca să păstreze un status quo, ca să „scape” de controlul „Bucureștiului”, mai repede decât să obțină o autonomie pe care să o poată folosi în dezvoltarea cercetășiei la nivel local.

Continuă să citești (Cum) functionam?