Când am fost anul trecut cu Ela și cu Anca de la Păltiniș cu bicicleta spre Cioclovina (tură spectaculoasă despre care am rămas dator să scriu, sper să ajung să fac și asta), la întoarcerea spre Simeria am trecut, sfârșiți și pe înserat, pe lângă un râu care părea atunci suficient de mare și pentru packrafting – Streiul.
Pe la jumătatea lunii iunie anul ăsta, mergând din nou spre Cioclovina, am mai dat o tură pe lângă Strei și mi-am re-confirmat că trebuie testat, așa că la începutul lui iulie am luat cu Darius (Koncz) bărcile și ne-am pus pe tren către Călan unde le-am pus pe apă, imediat sub baraj.
Răul o fost considerabil mai redus ca debit ca în iunie, dar chiar dacă am mai dat din când în când de pietre și o trebuit să navigăm printre locuri cu apă mai mică, pentru cea mai mare parte a celor 5km pe care am reușit să-i facem Streiul a fost și navigabil, și pitoresc.
Am prins un singur loc de 50m în care am fost nevoiți să ieșim din bărci și să le cărăm, dar cred că puteam și acolo scăpa mai ieftin dacă nu erau oameni la scăldat pe care să trebuiască să-i ferim.
Mai sunt câteva obstacole care-s ușor de ocolit dacă știi de ele în avans – o bifurcație prin care apa curge cu viteză și te poate lovi de margini, un baraj vechi, spart din beton care pare periculos de traversat (cel puțin fără cască) din cauză că resturile lui sunt undeva în repezișul ce s-a format și, deși n-am ajuns acolo, oamenii ne-au mai spus de un baraj mai jos, la Petreni.
Practic, în timpul pe care ni l-am alocat, am reușit să facem cam 5 km, sau un sfert din sectorul de la Călan la Simeria (la confluența cu Mureșul).
Întorsul a fost o aventură în sine, pentru că calculasem că o sa ajungem la Simeria cu barca să luăm trenul de 19 spre Alba, și acum am ieșit la Călan-Băi, de unde singura opțiune care să nu fie mersul pe jos a fost să ne întoarcem la Călan, și apoi să luăm alt tren spre Simeria.
Atâta că, după cele 30 de minute pe care le aveam de așteptat între trenuri am descoperit că legătura noastră avea 2h întârziere (!) și nicio șansă să prindă trenul din Simeria … Până la urmă am prins (Darius a fost cu degetul norocos) un auto-stop cu un domn în vârstă, hotărât că guvern mai prost ca ăsta n-am avut niciodată, și ne-am prins trenul din Simeria.
Lecții învățate
- te poți răstuna cu packraft-ul :) dar nu-i așa de rău
- lucrurile pe care le iei cu tine pe apă trebuie asigurate toate – inclusiv ochelarii de soare (RIP)
- Strei-ul trebuie să fie fantastic în mai / iunie pentru packrafting :)