Categorie: Părerea mea

Avatar

Am fost vineri seara cu foștii colegi de facultate să vedem Avatar. Am auzit foarte multe despre film, dar am fost cam sceptic. Ne-am propus să-l vedem cum se poate mai bine, de asta am și așteptat atât, și am reușit să prindem locuri la IMAX 3D (în primul rând, dar eh, acuma și sărac și cu pretenții nu se poate :P).

Filmul mi s-a părut fenomenal. Lucrat în toate aspectele, te prinde și te introduce în lumea Pandorei aproape imediat. E primul film 3D la care am mers în care senzația de volum e folosită cu cap, chiar artistic aș putea spune. Lumea Pandorei pare foarte foarte gândită, foarte completă. Se chiar simte așa că s-a muncit mult la detalii. Și în primul rând la IMAX a trebuit de multe ori să învârt capul să vad și în alta parte decât drept înainte. E o poveste frumoasă, e un fel de upgrade la Pocahontas, cu happy ending. Nativii de pe Pandora, Na’vi, aduc așa a amerindieni, în sensul că cultura lor este strâns legată de mediul natural în care trăiesc. Diferența este că Na’vi pot comunica efectiv cu tot ce este viu în jurul lor. Și cam tot este viu!

Pentru mine, faptul că filmul este maxim previzibil nu îi ia nici un pic din farmec. Adică știi că urmeaza X chestie, dar abia aștepți să vezi cum se traduce X chestie în creaturi / plante / povești (legende) Na’vi.

Părerea mea personală: Filmul merită văzut, musai în 3D, și dacă găsiți IMAX cu atât mai bine. E mai mult decât un film, e o experiență. La București cu reducere de student la AFI e 23 de lei.

Este un articol de pe CNN în care zice că îs mulți oameni care s-au deprimat după ce au văzut Avatar, fie pentru că nu pot locui pe Pandora, fie că li se pare planeta noastră gri, și așa mai departe. Acuma, nu e prima oară când ze stupid americans fac de-astea, parafrazând din Mircea Badea, dacă oamenii vor să se sinucidă după ce văd un film nu e tocmai vina filmului …

Totuși, cred că dacă filmul ar fi fost plătit cu totul de Al Gore sau de grupuri care militează pentru mediu, eu cred că investiția lor nu ar fi fost în van. Pe mine (as I am not a stupid american) filmul mi-a readus în actualitate inutilitatea majorității obiectivelor noastre, goana după îmbogățire și după profit, faptul că suntem niște termite și consumăm fără nici un fel de discernământ tot ce găsim. Da, am avansat tehnologic și științific și am demonstrat că avem puterea asupra naturii. Dar, nu am pierdut ceva? Poate că nu avem în păr firișoare care se conectează cu natura din jurul nostru, dar eu întotdeauna am simțit o legătură cu natura.

Este de citit și un răspuns interesant la articolul de pe CNN, referitor la faptul că lumea noastră nu este tocmai gri, doar pentru că noi ne trezim deștepți în orașe de beton în fiecare zi nu înseamnă că în jurul nostru natura a dispărut. Sunt de acord cu el, bine, eventual cu excepția că noi nu avem munți plututori :D

Ca să închei și ca să îi conving pe cei care n-au văzut încă filmul, pun mai jos o imagine de aici. Nu știu dacă am voie sau n-am voie să o pun la mine pe blog, ideea e că nu am făcut-o eu, am luat-o de pe site-ul lor oficial. Știe cineva legislația cui se aplică în cazul ăsta? A deținătorilor IP-ului sau cele din România? Și dacă legislația din România, atunci care este politica noastră de fair use?

Nice Pandora

Sherlock Holmes

Am fost să văd Sherlock Holmes la Cinema City la Cotroceni. Bine, de fapt am mers cu gașca să vedem Avatar la IMAX 3D maxim culness, dar se pare ca e așa de mare hype pe treaba asta că e rezervat tot până săptămâna viitoare.

Anyway, mie filmul mi s-a părut foarte foarte tare. Am înțeles că cei care țin mult la personajul lui Sherlock Holmes din cărți nu au fost foarte încântați de noua abordare, dar eu m-am distrat la film :). Evident, a fost tras maxim de păr pe alocuri, că doar de aia e film :). Are cam tot ce-i trebe, bătăi, explozii, știință (aici îi, ca de obicei, partea trasă de păr), gagici, chestii oculte, incursiuni în mintea a detectivului. Povestea are loc în Londra, inclusiv prin Parlament și pe London Tower Bridge, care este în construcție, so dacă ați fost pe acolo o să vedeți familiar sites.

Nu sunt chiar personajele din cărți, adică eu nu mi-l amintesc pe Sherlock Holmes să fie bătăuș maxim sau dr. Watson să fi avut probleme cu pariurile. Dar filmul este entertaining, so go see it :D

Ultimele peripeții pe Căile Ferate Române

Îmi place să călătoresc. Mă simt bine pe drum, indiferent de drum. Nu știu de ce, poate că nu îmi place să stau pe loc. Dar, la noi în țară, dacă esti student (și aici intră și doctoranzi care nu au văzut nici un ban de la iubitul nostru stat român), de cele mai multe ori călătoriile implică mărețele CFR. Am mai avut peripeții cu ei și am mai scris și pe aici din ele.

În ultimele cam așa, 10 zile să zicem, am avut plăcerea să călătoresc cu CFR în valoare de vreo 1200 de km, cu 4 trenuri, din care 3 au avut întârziere de mai mult de 100 de minute, fiecare.

Primul a fost când am plecat de la București spre Cluj, cu acceleratul de 20:08. Acceleratul ăsta se formează din niște vagoane care de fapt ajung la București cu jumătate de oră înainte și care vin de la Constanța. Când am ajuns noi în gară trenul de la Constanța avea 150 de minute întârziere declarate, dar la informații personalul CFR zicea senin că de fapt ei habar nu au unde este trenul de fapt. Ca să dea totuși drumul la tren au pus grămadă niște vagoane și au dat drumu la tren cu doar 140 de minute întârziere, anunțate incremental (10, 20, 40, 85, 110, 140 – ca să nu poți sta liniștit la căldură 2h, să trebuiască să stai să vezi ce se întâmplă). Când am plecat din București, trenul de Constanța avea 200 de minute întârziere și în continuare nu se știa nimic despre el.

Evident, în tren a fost setată clima pe VARĂ, deci am degerat până la cluj unde am ajuns cu 3 ore mai târziu decât era cazul.

La întoarcere, povestea asemănătoare. După ce am ratat un tren din Teiuș (care a venit la fix!), am luat un accelerat până la Alba și de acolo aveam în 5 minute tren la București. Right. Întârziere declarată la sosire, 120 de minute. Întârziere reală, la plecare, 140 de minute. Întârziere în București – tot cam 3 ore. Deși trenul ăsta era, într-adevăr încălzit înauntru, ușa vagonului meu era înghețată bocnă, cu țurțuri.

Ușă vagon rapid

Degeaba avem locomotive „modernizate” în 2008, dacă ele circulă pe linii drepte ca coada porcului.

Placă laterală pe locomotiva rapidului de București

Am stat două zile în București, am încercat să vin înapoi cu rapidul de 19:10 din Gara de Nord. Mi-am luat bilet înainte, trenul a plecat la fix din gară. Pe la Comarnic m-am trezit din somnul default pe care îl bag pe orice tren pentru că mi se părea mie ceva neînregulă. Întreb prin compartiment, stăteam de un sfert de oră, nici măcar într-o stație. De la naș aflăm că e un tren deraiat în față, înafară de restricțiile de viteză de 30 de km/h pe linie și de faptul că una din linii a fost abandonată și se circulă pe un singur fir pe tot culoarul Valea Prahovei (!). Plecăm de la Comarnic cu o oră întârziere, mai pierdem încă aproape o oră pe drum. Între Sighisoara și Alba Iulia mai recuperăm, și ajungem în Alba cu o întârziere de doar 100 de minute.

La 5 dimineața, ajuns în gară în Alba, m-am uitat din nou pe afisul cu returnarea unei părți din prețul biletului în caz de întârziere.

Afișul zice așa: peste 60 de minute, 25% din bilet înapoi, peste 120 de minute, 50% din bilet înapoi, și dacă trenul se anulează sau ceva asemănător, full refund. The catch este că dacă ai mai puțin de 4 EUR de luat, nu îți dă nimic. Eu aveam 3.80 :P Dar m-am dus totuși la ghișeu să întreb (da, știu, sunt o kitră, la 5 AM nu e tocmai oră de discutat chestii de genu la gară …).

Tanti de la informații s-o blocat instant, după care mi-o zis: „ah, dar nu se pune încă treaba aia!”. Eu îi zic, dar tanti, este afiș, zice că din 3 decembrie 2009. Tanti se scuza, iese din birou și se duce la afișu din holu gării să citească! WTF? Vine înapoi, o sună pe casieră, vine casiera, zice că ei n-or mai făcut refund-uri până acum. Mă întreabă de unde vin, îi zic că de la București. Zice: păi da, pe linia aia sunt restricții de viteză, e normal să fie întârzieri. Nu e vina noastră, nu putem da refund. WTF? Îi zic, tanti, dar știți, era un tren deraiat în fața noastră, n-o fost numa restricțiiile de viteză. La care ea (!): păi vedeți, clar nu a fost vina noastră!. Am întrebat-o care sunt situațiile în care e chiar vina lor, dar a evitat să-mi răspundă, am rămas că mă duc să mai întreb odată mai încolo :D Data viitoare poate chiar am mai mult de 4 EUR.

Think about this…

Eu nu mă prea uit la televizor, decât foarte rar, și când o fac, o fac fără un obiectiv anume, așa, ca o scuză să mă deconectez de la fluxul de informație care trebuie procesată care îmi trece zilnic prin fața ochilor. Totuși, azi am prins azi la sfârșitul unui serial un citat care mi s-a părut foarte mișto, și care este blogworthy. Check this:

Fairy tales do not tell children the dragons exist. Children already know that dragons exist. Fairy tales tell children the dragons can be killed. (G. K. Chesterton, scriitor englez)

Mie mi s-a părut foarte tare și foarte adevărat.

How-to-web

Weekend-ul trecut am fost, după cum am promis și după cum mi-am propus, la how-to-web. Am întârziat, în mod evident, pentru că înregistrarea se termina la 8:45 :). Am ajuns pe la 11 și l-am ratat pe șefu de la Adobe România, Alexandru Costin, care ne-a sprijinit și cu robotul acum ceva vreme, și pe încă un nene de la Microsoft.

Au fost, la rând:

  • Maximilian Marele, care a vorbit despre design de interfețe și cu ce se mănâncă, pe scurt, apoi a fost
  • Călin Fusu, care se ocupă de Neogen și de BestJobs și care mi s-a părut un tip foarte degajat și foarte ok (și a produs o super dumă la un moment dat, l-a întrebat cineva din sală cum își propune Neogen să concureze cu Hi5 pe România, la care răspunsul lui a fost, genial, „ne rugăm” :)) )
  • A fost o discuție apoi cu mai mulți antreprenori care au încercat să ne explice cum să începem un business de web, dar pe mine nu m-a prea prins povestea lor

Apoi am balotat vreo două trei sandwichuri în pauza de prânz cu Răzvan Popescu, fostul meu coleg de cameră din anul III, și ne-am băgat înapoi la prezentări.

  • Andrei Dragomir de la Adobe România a venit și a vorbit despre Cloud computing, și de care sunt posibilitățile și oportunitățile pe care le prezintă Cloud Computing. Cred că a fost pentru mine cea mai interesantă prezentare, cu suficiente exemple, atât pozitive cât și negative (vezi scandalul Sidekick / Danger)
  • A fost apoi un baiat care a încercat să vorbească despre Video Management și despre ce fac ei la brainient.com, dar pe mine nu m-a convins de loc,
  • Cea mai puternică prezentare a conferinței, din ce am prins eu, a fost discursul motivațional al unui tip pe care îl cheama Vlad Stan, și care chiar a avut ceva de zis, și a prezentat ultimul proiect la care lucrează, trigwee, și ne-a explicat de ce trebuie ajutat porcul să zboare mai ales când porcul suntem noi și ideile noastre

Începuse să se întunece, dar după o pauză au urmat

  • Data Mining pentru aplicații web cu Paul Chiriță de la Adobe, cu care am făcut și eu o materie în anul V
  • apoi a venit George Lemnaru, care a fost omu cu ideea și cu umărul la erepublik.com, care, pare-se, e super joc, și are peste 200.000 de jucători (câtă vreme au unii!!), și ne-a povestit despre cum a ajuns de la o idee la ce e acum comunitate erepublik. Interesant aici mi s-a părut că s-a folosit de graficul de vizite pentru a ne povesti despre momente cheie în afacerea lui (gen când un coder a uitat să pună codul de google analytics pe pagina :P)
  • La final, Ciprian Dobre (al cărui asistent am fost, neoficial, la Programare Web anul trecut), ne-a prezentat câteva proiecte de e-government care s-au construit (la timp și în buget) la noi în facultate.

Per total, conferința mi s-a părut ok, cumva orientată mai mult către partea de antreprenoriat și mai puțin pe partea tehnică. Au fost în sală o grămadă de oameni, când am ajuns la 11 și m-am înregistrat am stat pe scări. N-am mai văzut sala (EC105) așa de plină de la o prelegerea de-a lui Tanenbaum de acum 2 – 3 ani, au fost peste 100 de participanți (citiți despre evaluarea conferinței pe blogul lui Vlad Posea).

A fost o zi de sâmbătă cheltuită bine, într-o atmosferă plăcută și … deșteaptă.