Am auzit de la mai mulți lideri cercetași, la Adunarea Generală sau în alte contexte, ideea că regionalizarea este soluția la rezolvarea problemelor organizatorice ale asociației noastre – regionalizarea fiind acel proces în care regiunile preiau o serie de responsabilități administrative, de formare, de reprezentare și chiar de programe de la nivelul național.
Se întâmplă să fiu de acord, peste ceva vreme regionalizarea va fi cheie în dezvoltarea noastră. Dar sentimentul meu e că mulți din cei care vorbesc de regionalizare acum o fac nu pentru că au gândit lucrurile până la capăt sau pentru că au un plan de perspectivă, ci ca să păstreze un status quo, ca să „scape” de controlul „Bucureștiului”, mai repede decât să obțină o autonomie pe care să o poată folosi în dezvoltarea cercetășiei la nivel local.
