Categorie: Părerea mea

Candidez pentru Consiliul Director al ONCR

După cum unii din voi ați văzut deja, m-am înscris în competiția pentru un loc în Consiliul Director al ONCR.

Sunt cercetaș de aproape 19 ani, și am trecut prin toate aventurile cercetășiei la nivel local – am fost spiriduș, temerar, eXplorator, lider de unitate, șef de unitate și șef de Centru Local, într-un centru condus vizionar de Ciprian Grădinariu (Motzu) în care cercetășia nu a cunoscut întrerupere și care a devenit unul din cele mai puternice grupuri din România. Am avut oportunitatea să fac parte dintr-o generație de copii care a crescut într-un ONCR care tocmai prinsese un nou avânt mulțumită unei generații de lideri foarte faini, cea din care face parte și Sabin.

Când am ajuns lider, am fost entuziasmat să mă pot implica la nivel național. Am făcut-o din zilele tulburi (cel puțin pentru mine) ale ONCR-ului din 2004 / 2005, și am continuat în următorii 10 ani, în diferite forme, să contribui la dezvoltarea cercetășiei, să îi ajut pe frații mei cercetași din alte Centre Locale, să vin cu inițiative și să propun soluții. Am făcut parte din echipe pedagogice, executive și am fost vicepreședintele ONCR între 2010 și 2012. Continuă să citești Candidez pentru Consiliul Director al ONCR

Despre noi si despre valorile noastre

La sfârșitul anului trecut am avut oportunitatea de a participa la o ediție TEDx locală, aici la Cluj. Unul dintre speakeri a deschis cu o discuție despre valori – și  ne-a arătat cum, de multe ori, oamenii confundă valorile personale cu lucruri pe care le-ar vedea bune în societate mai repede decât o oglindă proprie a ființei lor. Adică atunci când vorbesc despre valori, oamenii nu se gândesc la niște lucruri pe care le au, care-i reprezintă, ci mai repede la niște lucruri pe care și-ar dori sau cred că (societatea crede că) e bine să le aibă.

Cred că ne găsim, ca și organizație de cercetași, într-o confuzie similară. Avem niște valori care sunt arhicunoscute, pe care știm că e bine să le avem, despre care știm că așa ar trebui să fie – dar nu ni le asumăm (încă) ca valori interne, proprii nouă – ca organizație și, uneori, ca cercetași. Continuă să citești Despre noi si despre valorile noastre

Cu si despre formatori

In toamna anului trecut m-am înscris în echipa de formatori a ONCR din dorința de a avea un rol (și) mai activ în dezvoltarea cercetășiei (și) înafara Centrului Local pe care îl conduc la nivel de lideri adulți, cu convingerea că Diana Slabu, care a preluat conducerea echipei naționale de Resurse Umane (ENRU), are viziunea și puterea necesare să construiască o echipă puternică, care să performeze.

Pentru că nu există (încă) un loc unde să fie evidențiate lucrurile astea, m-am gândit că ar fi bine să vă povestesc foarte pe scurt despre ce s-a întâmplat în echipa în care activez eu, până acum. Continuă să citești Cu si despre formatori

O propunere pentru infiintarea grupurilor de cercetasi

De multe ori în cele câteva poziții pe care le-am ocupat în ONCR m-am întrebat care ar fi cea mai bună formă de organizare a cercetașilor în România ca să creștem suficient de mult încât să nu mai fim o mulțime de puncte disparate pe hartă, ci o … rețea de rețele care să aibă relevanță reală la nivelul populației României, nu doar la nivelul comunităților locale în care locuim.

Cred că modelul pe care îl avem acum are lacune considerabile și nu răspunde la nevoile pe care le observăm în teritoriu, singurul argument în favoarea lui fiind nu avem ceva mai bun. Nu aș vrea să se înțeleagă că am o problemă personală cu vreunul din Grupurile de Inițiativă în formare sau cu cele care au fost înființate de curând. Am în schimb o problemă cu sistemul curent, care, în opinia mea, nu este sustenabil, ci este asemenea unui castel de cărți de joc, fiecare carte adăugată crescând riscul ca toate celălalte să se dărâme. Continuă să citești O propunere pentru infiintarea grupurilor de cercetasi

(Cum) functionam?

Am auzit de la mai mulți lideri cercetași, la Adunarea Generală sau în alte contexte, ideea că regionalizarea este soluția la rezolvarea problemelor organizatorice ale asociației noastre – regionalizarea fiind acel proces în care regiunile preiau o serie de responsabilități administrative, de formare, de reprezentare și chiar de programe de la nivelul național.

Se întâmplă să fiu de acord, peste ceva vreme regionalizarea va fi cheie în dezvoltarea noastră. Dar sentimentul meu e că mulți din cei care vorbesc de regionalizare acum o fac nu pentru că au gândit lucrurile până la capăt sau pentru că au un plan de perspectivă, ci ca să păstreze un status quo, ca să „scape” de controlul „Bucureștiului”, mai repede decât să obțină o autonomie pe care să o poată folosi în dezvoltarea cercetășiei la nivel local.

Continuă să citești (Cum) functionam?