Despre noi si despre valorile noastre

La sfârșitul anului trecut am avut oportunitatea de a participa la o ediție TEDx locală, aici la Cluj. Unul dintre speakeri a deschis cu o discuție despre valori – și  ne-a arătat cum, de multe ori, oamenii confundă valorile personale cu lucruri pe care le-ar vedea bune în societate mai repede decât o oglindă proprie a ființei lor. Adică atunci când vorbesc despre valori, oamenii nu se gândesc la niște lucruri pe care le au, care-i reprezintă, ci mai repede la niște lucruri pe care și-ar dori sau cred că (societatea crede că) e bine să le aibă.

Cred că ne găsim, ca și organizație de cercetași, într-o confuzie similară. Avem niște valori care sunt arhicunoscute, pe care știm că e bine să le avem, despre care știm că așa ar trebui să fie – dar nu ni le asumăm (încă) ca valori interne, proprii nouă – ca organizație și, uneori, ca cercetași.

Un exemplu bun pentru ce încerc să exprim aici este democrația (strâns legată în discuția asta cu implicarea tinerilor în luarea deciziilor). Văzută de mulți ca valoare fundamentală a cercetășiei și promovată ca atare, democrația reprezentativă nu pare a fi o prioritate a celor mai multe grupuri de cercetași – Adunarea Generală, Consiliul Centrului Local sunt structuri locale care dacă există, funcționează pentru că trebuie să fie, nu pentru că liderii locali simt că e natural să existe. Am scris mai multe despre asta, aici.

Pe cale de consecință, și în același ton, Adunarea Generală a ONCR este, strict vorbind, democratică – toată lumea votează, majoritatea se impune – dar deciziile se iau, de multe ori, neinformat și pe criterii arbitrare ceea ce, desigur, duce la o lipsă de asumare la nivel local a deciziilor respective. Putem discuta (și poate ar fi bine să o facem) două săptămâni despre care sunt motivele pentru care e așa, și ce putem face să îmbunătățim situația, dar eu cred că problema generală este un dezinteres generalizat pentru partea asta de viață democratică a organizației.

Și dacă viața democratică a fost un lucru pe care l-am descoperit „mai târziu” în viața mea de cercetaș, ca eXplorator, mai pot da un exemplu pe care l-am simțit, cred, din primele zile de cercetășie – nondiscriminarea, sau ideea că la cercetași nu se face discriminare pe niciun criteriu – culoare, sex, religie sau lucruri mai specifice, care mă interesau pe mine atunci – de la ce școală vii, câți bani au părinții tăi și cât de tocilar ești :)

La nivel individual, toți ne însușim valoarea asta – n-am întâlnit până acum probleme între cercetași, la nivel personal, pe tema asta. Mai sunt situații speciale când există diferențe radicale de medii de proveniență între copii – dar se poate trece cu succes și peste acestea.

O urmare naturală a însușirii acestei valori (pe care putem sau nu să o considerăm o valoare în sine) este unitatea organizației – nu discriminăm pe nimeni care alege să își asume principiile noastre, în consecință avem cu toții aceleași drepturi, aceleași obligații, aceeași direcție și acționăm ca un tot unitar.

Și totuși, la nivelul organizației noastre facem discriminare – un exemplu este mai evident decât altele, deși nu este singular. Nu știu dacă e discriminare pozitivă sau negativă, dar tot discriminare se numește: deși suntem toți aceeași asociație, cu aceleași principii, același regulament și aceleași reguli, Centrele Locale la care ne referim ca și catolice au un statut special, cercetașii și liderii din interiorul lor urmând un alt set de reguli, pe alocuri incompatibil cu cel al nostru, al celorlalți.

Simplul fapt că există o separare (pe motiv de confesiune, s-ar zice), că discutăm în termeni de unii și ceilalți ar trebui să ne tragă un semnal de alarmă că nondiscriminarea, pe care o considerăm atât de importantă încât apare în Articolul 1 din Statut, nu este asumată ca valoare centrală a noastră.

Există motive istorice, să le zicem, pentru această discriminare – dar în cei 13 ani de la asumarea principiilor și valorilor comune, nu am reușit să găsim o cale prin care să ne creștem unitatea ci, dimpotrivă, direcția este una de creare a unei separări mai puternice între noi.

Propunerea făcută pentru Adunarea Generală din 25 aprilie de a introduce o uniformă diferită pentru cercetașii catolici în statutul și / sau regulamentul ONCR demonstrează foarte clar despre această separare. O dispută pe culoarea cămășii poate părea infantilă, dar este doar partea vizibilă dintr-o prăpastie care, tolerată și ignorată timp de peste 10 ani, ne desparte tot mai mult – lucru care nu ajută nimănui.

Este un subiect extrem de sensibil, mult dezbătut de unele persoane în spatele multor uși închise, și prea puțin de multe altele, deschis, unul pe care mi-ar face plăcere să-l discut cu oricine e interesat, dar nu este scopul articolului așa că voi trece mai departe :)

DSC_1765

Mai pot enunța cel puțin încă un loc în care unitatea dacă ne uităm la ea ca o valoare (și, din poziția coordonatorului festivalului Unitate și Prietenie, nu pot să nu fac asta!) – suntem o organizație, și avem aceleași ramuri de vârstă (de cele mai multe ori, cel puțin) și le zicem lideri cercetași celor care fac educație cu cercetașii din ele – dar nu avem sub nicio formă un sistem unitar aplicat pentru când cineva este considerat / numit lider și primește mult-râvnita eșarfă vișinie. E un aspect al vieții noastre cercetășești care afectează nu doar calitatea cercetășiei la nivel local (lideri prea tineri sau lideri nepregătiți) cât și colaborările dintre Centrele Locale și participările la evenimente naționale.

N-aș vrea să se înțeleagă că acestea sunt cele trei valori principale identificate de mine ca fiind ale Organizației noastre – nu e neapărat să fie așa și nu e scopul articolului să susțin asta. Nu sunt singurele valori pe care le avem, unii pot argumenta că nici cele mai importante. Sunt doar câteva exemple pe care le-am identificat eu de valori despre care susținem că ne definesc, și ne prezentăm ca atare, dar mai avem de făcut pași pentru a ni le și însuși și a face parte din atitudinea noastră.

Pot fi formulate explicații pentru de ce sunt lucrurile așa, dar tocmai ăsta-i lucrul pe care încerc să-l subliniez: dacă cele enunțate mai sus – democrația, nondiscriminarea, unitatea și altele ar fi valorile noastre nu am căuta să ne găsim scuze și să căutăm explicații pentru de ce nu se întâmplă, ci am fi trecut deja la acțiune pentru a îndrepta lucrurile.

Nu îmi propun să ofensez pe nimeni cu articolul ăsta – nu încerc să atribui vină, nici nu cred că avem pentru ce. Articolul este doar o constatare și sunt convins că nu sunt singurul care a făcut-o, chiar dacă nu ne place să vorbim despre asta. Sunt câteva aspecte pe care le-am identificat eu și care nu țin de chestiuni instituționale, de organizarea noastră administrativă și nici măcar de care sunt programele pe care le livrăm – ci țin de esența noastră, ca organizație – și sunt lucruri la care cred eu că mai avem de lucru.

Nu știu cum să vorbesc despre lucruri de-astea decât onest și direct, astfel că articolul ăsta s-ar putea să fie mai abrupt decât stilul general cu care v-am obișnuit. Dacă totuși v-am dat ocazia unui moment de reflecție interioară, atunci mi-am atins scopul.

Dacă acceptăm că avem lucruri de îndreptat, cred cu tărie  putem, avem de ce și avem cu cine lucra pentru a împinge lucrurile înainte, pornind de la fiecare dintre noi și mergând până la structurile naționale care conduc cercetășia. Eu unul îmi propun să fac tot ce-mi stă în putință să vă conving să avem o organizație construită pe bune, pe valorile pe care știm că ne dorim să le avem.

Atunci când te apropii de alegeri și mai și vrei să candidezi, nu e chiar fantastic să le spui oamenilor că lucruri în care cred s-ar putea să nu fie chiar așa cum cred ei – dar tocmai pentru că se apropie alegerile (și eventuale modificări la Statut) cred că e important să ridic subiectul ăsta – să alegem în cunoștiință de cauză și să alegem cercetași care să construiască alături de noi, durabil, onest și pentru viitor, pornind de la valori fundamentale în sus.

M-ar ajuta foarte mult să aflu dacă sunt singurul care vede lucrurile așa sau mai sunt și alții care au o perspectivă apropiată de unele din lucrurile astea. Și dacă da, cum credeți că ar trebui să mergem înainte?

4 comentarii la „Despre noi si despre valorile noastre”

  1. Iti dau dreptate Yeti. Am fost implicat ca membru al CN (aşa se numea la inceputul anilor 2000) şi ca vicepreşedinte ONCR un an (m-am retras din motive de serviciu) in procesul de apropiere şi apoi de absorţie (Atentie!… NU fuziune) a celor două organizaţii Asociaţia Cercetaşilor Tradiţionali din România şi Asociaţia Scout Catolică din România (ASCRo). Dacă în ceea ce ii priveşte pe „tradiţionali” procesul de absorţie a decurs normal, liderii lor respectând prevederile actelor care s-au încheiat atunci (au fost procese-verbale ale intâlnirilor, minute, etc.) şi dacă incet-încet s-au conformat (inclusiv in ceea ce priveşte uniforma) la fraţii catolici a fost altceva. Dacă aţi şti cât de greu a fost cu apropierea aceasta dintre noi. Erau lideri şi la noi şi la ASCRo care s-au opus categoric, nu mai amintesc ce spuneau unii şi alţii. Responsabili ai WOSM şi Regiunii Europene Scout veneau în România şi ne tot întrebau cum merge cu „fuziunea”, unii dintre liderii naţionali din acea vreme aveau să fie puşi la zid pentru că au respectat „directiva”(episodul Alba Iulia) şi câte nu ar mai fi de povestit. Ulterior aveam să constatăm cu bucurie ca fraţii noştri din ASCRo sunt cercetaşi ca toţi cercetaşii (…) au competenţe pentru care au şi promovat în ONCR, una-peste alta am crescut ca numar de membri dar mai important, sub aspectul calităţii desfăşurate de nivelul naţional şi normal şi de c.l. Nu exemplific cu lideri de teamă să nu omit pe cineva…Numai că, au trecut demult cei doi ani in care potrivit minutei încheiate atunci când c.l. din ASCRo au venit în ONCR (aceasta a fost modalitatea pentru absorţie) uniforma a rămas aceeaşi (îmi amintesc că odată am propus să schimbăm uniforma ONCR, să fie la fel ca cea a cercetaşilor din „fosta” ASCRo) , s-a mai auzit de ingerinţe ale unor persoane din afara ONCR in viaţa centrelor foste ASCRo, ceea ce nu era deloc în regulă, ca să aud nu cu mult timp în urmă că ASCRo există. Cred ca ONCR ar putea sa solicite in instanţă constatarea încetării existenţei ASCRo. Insă cum aminteai nu asta este cel mai important pentru noi acum cât atitudinile manifeste care aduc atingere unitatii organizaţiei noastre. Să nu ne facem probleme cum că ar fi un subiect de dezbatere delicat, bla, bla, bla…Suntem împreună de 13 ani cum spuneai şi se poate discuta deschis ca între fraţi…astfel încât sa se inteleaga că trebuie sa fim o organizaţie nu o federaţie.HI!…Uite cum fac haz de necaz…Că mai intrăm noi în câte o Federaţie şi ieşim când nu ne mai place, fără să întrebăm c.l.-urile sau AG-ul este altă chestiune…Eu m-am cam depărtat de problemele organizaţiei pentru că am avut multe de făcut la Râmnicu Vâlcea şi Har Domnului, am făcut, dar pentru acest AG voi fi la propriu şi foarte pozitiv „pe baricade”…ma bucur că primesc telefoane şi că mi se mai cere şi mie părerea cu privire la problemele calde din ONCR…şi de aceea voi lectura cu atenţie tot ce este de dezbătut.
    Şi să revin la chestiunea pusă în discuţie de tine acum, şi închei, un material cu ultimele evoluţii în chestiune şi in care face şi un mic istoric (uite că nu imi amintesc dacă a propus soluţii) ne-a trimis zilele trecute Bianca. Poate era bine dacă o rezolvam în timpul mandatului…In fine vom fi acolo şi vom vedea, să fim optimişti şi deschişi pentru găsirea căii de urmat.
    Cu salutari,
    Nicu

  2. Doar pentru că oferi o alternativă scazi din unitate?
    Sau o consolidezi, promovând ‘an open mind’?
    Întrebare de contra exemplu: în UK s-au realizat de curând variante alternative al promisiunii cercetășești pentru creștini, catolici, musulmani, atei sau agnostici. Și efectul nu este deloc unul discriminator. Din contră, chiar. A deschis organizația către mai mulți membri, care interacționează împreună în același program și crescând cu aceleași valori.
    Atunci, de ce o culoare de cămașă ar fi o lovitură la unitate mai mare decât textul ‘promisiunii’ depuse?

    1. Nu cred că analogia pe care încerci să o faci ține. Unitate prin diversitate nu înseamnă grupuri izolate, voit sau accidental. Sunt un adept al diversității, la fel cum sunt un adept al autonomiei de decizie a Centrului Local. Văd foarte potrivite toate diferitele însemne și idei trăznite pe care le văd pe uniformele cercetașilor sau eșarfele de Centru Local în activități locale. Problema culorii (și formei) cămășii este una de imagine unitară a cercetășiei în România. Culoarea cămășii nu ține de convingeri personale (religie, spre exemplu) ci e un efect al unor forțe care încearcă să ne dezbine – forțe care încearcă să mențină activă o asociație în cadrul unei alte asociații, un stat în stat, lucru care ne împiedică dezvoltarea împreună.

      Ăsta este lucrul pe care încerc sa-l combat, nu o culoare de cămașă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.