Cercetas pentru o saptamana?

Pe unul din grupurile de discuții ale cercetașilor s-au aprins puțin spiritele pe o temă care are efectul ăsta întotdeauna între cercetași: organizarea de așa numite tabere de cercetași contra cost, deschise publicului larg. De data asta e vorba de taberele organizate de Centrul Local Virgil Onițiu Brașov.

Aș vrea în primul rând să clarific aici că nu am niciun conflict personal cu Maricel, șeful Centrului Local din Brașov, cu care mă cunosc de mulți ani, îl respect, și care îmi este senior în activitate cercetășească. A făcut multe pentru comunitatea din Brașov și nu numai – proiecte, așa cum am reușit eu să le văd din exterior – utile și apreciate.

Am scris post-ul ăsta pentru ca cred că, înafara unor comentarii pe Facebook, subiectul ăsta nu este dezbătut, și, fără a avea pretenția că am toate datele, încerc să formulez aici un punct personal de vedere cu privire la aspectul ăsta. Ideea generală este să încurajez exprimarea de opinii și formularea de argumente, pentru a încuraja dezbaterea fondului problemei :)

Maricel și colegii lui de la Brașov au implementat un proiect mare, care s-a încheiat în ultimii ani, în urma căruia a fost construit un hostel la Zărnești, hostel care arată foarte bine și în care, în cadrul proiectului și apoi în cadrul altor proiecte și programe s-au desfășurat tot felul de tabere pentru tot felul de tineri, inclusiv cei din categorii vulnerabile social.

Ceea ce ne aduce la discuția curentă, cea privind „taberele de cercetași” care urmează a avea loc, în serii de câte o săptămână, la hostel la Zărnești, sub egida ONCR, prin filiala Brașov. Taberele sunt comerciale (contra cost), ca și cele pentru care primiți oferte la școlile copiilor sau pe internet, în care copilul merge undeva o săptămână, are asigurat un program, supraveghere, se distrează, învață câte ceva, se simte în general bine, și vine acasă fericit. Până aici totul bine – atâta că, deși facem și noi toate chestiile astea în taberele noastre, nu acestea sunt ingredientele care fac tabăra să fie cercetășească – pe sistemul că seamănă da’ nu răsare :)

Aspectul comercial

Programul cercetășesc (sau propunerea pedagogică, cum îi spunem noi) pe baza căruia se face cercetășie în Organizația Națională Cercetașii României este rezultat în urma muncii voluntare a zeci de lideri, care au donat timp (muncă) pentru a crea ceva pentru cercetașii membri ai Centrelor Locale ale ONCR. E adevărat, nu s-a scris niciunde că există doar pentru membri – dar voluntarii în acest sens, în acest spirit, au donat sutele alea de ore. Știu, pentru că am fost unul dintre ei.

Este deci părerea mea că folosirea rezultatului unei munci voluntare a liderilor ONCR pentru membrii ONCR într-un scop comercial în afara ONCR este cel puțin imorală. 

Aspectul cercetasesc

Cercetășia este o mișcare definită în jurul metodei Scout, metodă de educație non-formală. Metoda Scout e o treabă foarte deșteaptă și foarte flexibilă, la care se raportează toți cercetașii din lume și care e gândită pentru adaptabilitate – cercetășia trebuie să răspundă nevoilor tinerilor dintr-un loc și dintr-un moment istoric, și totuși să păstreze aceleași valori pentru ei toți. Este unul din motivele pentru care atunci când cercetașii se întâlnesc, oriunde în țară sau pe glob, simt că se cunosc și colaborează foarte foarte ușor (dacă v-ați întrebat vreodata de ce :P )

Fără să intru în prea multe detalii, Metoda Scout este o metodă de educație non-formală pentru tineri bazată pe șapte elemente:

1. natura
2. viața în grupuri mici (sistemul patrulelor)
3. legea și promisiunea cercetașului (angajamentul)
4. cadrul simbolic (povestea)
5. sprijinul adult
6. sistemul de progres personal
7. învățarea prin acțiune

Nu există o ordine anume, dar toate cele șapte elemente trebuie să există ca să putem discuta de activități cercetășești. Orice program cercetășesc se evaluează raportându-ne la cum sunt definite cele șapte elemente în el. Este unul din primele lucruri care îți sunt explicate când îți începi pregătirea ca lider cercetaș.

V-am spus toată povestea asta, pe care nu cred că o contestă nimeni, ca să pot să-mi susțin următorul punct de vedere: în interpretarea mea, ideea de cercetaș pentru o zi sau cercetaș pentru o săptămână este falsă din două motive:

1. promisiunea cercetașului este un angajament pe viață, care se face cu responsabilitatea vârstei la care îl faci, întotdeauna în urma unei perioade de pregătire (la Cercetașii României între 6 săptămâni și 6 luni). Un asemenea angajament nu este posibil de înțeles și de făcut, pe bune, într-o zi sau într-o săptămână.
2. sistemul de progres personal se definește pe baza nevoilor vârstelor și a unor obiective educative – cercetașii își propun să înzestreze tinerii cu anumite calități și abilități, iar sistemul de progres personal este acel lucru care îi ajută să ajungă acolo, pas cu pas. Sunt de acord că activități de educație non-formală făcute bine vor ajuta un tânăr sau un copil să progreseze, să se dezvolte personal și într-un program de foarte scurtă durată, dar trebuie făcută diferența între progres personal și sistem de progres personal.Un sistem de progres personal la cercetași urmărește pașii intermediari pe care cercetașul îi face între unde se găsește la intrare în mișcare / la început de ramură și obiectivele finale ale programului cercetășesc, după mai mulți ani de zile.

În timp ce celălalte elemente pot fi aplicate și unei activități de o zi, sau de o săptămână, astea două sunt cele care, în perspectiva și experiența mea, cer perioade lungi timp și dedicare.

Tabere de cercetasi

Ca un ultim aspect, haideți să analizăm cine ar trebui să își numească activitățile „tabere de cercetași”, și de ce nu suntem noi singurii.

În primul rând, „cercetaș” este un substantiv comun, și nu aparține unei instituții, organizații sau mișcări. Există, spre exemplu, „cercetași militari”, după numele cărora BP s-a inspirat când și-a numit mișcarea din care facem noi parte acum. Cercetașii militari fac și acum tabere, pe care le denumesc, desigur, „tabere de cercetași”.

Mergând mai aproape de ce facem noi, și restrângând termenul de cercetași la cei ce aplică metoda Scout, și aici lucrurile trebuie privite mai larg. Cercetașii României sunt cea mai mare organizație de cercetași din România, și organizația afiliată la Organizația Mondială a Mișcării Scout (OMMS acceptă o singură organizație într-o țară), dar nu este sub nicio formă singura organizație de cercetași din România – Cercetașii Munților, Cercetași Creștini ai României, Cercetașii Comunitari, Cercetașii Frunzei de Stejar, Uniunea Cercetașilor Maghiari din România sunt doar câteva exemple de organizații de cercetași din România. Toate aplică metoda Scout în felul lor specific, respectând însă inclusiv cele două observații anterioare.

Încă un aspect, ceva mai îndepărtat de subiectul nostru, este că deși cercetășia este definită ca bazându-se pe voluntariat și face la rândul ei educație pentru voluntariat, nu cred că este o condiție necesară – pot exista, să le zicem așa, operatori de cercetășie care să facă cercetășie ca la carte cu (și) scopul de a face profit. Eu n-aș face așa ceva și cred că ceva s-ar pierde, dar nu exclud această posibilitate și nu spun că tinerii și copii care ar beneficia de un asemenea serviciu ar fi mai puțin cercetași decât cei dintr-un sistem bazat pe voluntariat. Ar fi o variația la modul în care a fost concepută mișcarea noastră, dar haideți să o avem pe listă.

De aici rezultă cumva că cam orice entitate, asociație, societate comercială sau instituție poate derula „tabere de cercetași”, dar și programe cercetășești, contra cost sau nu. Ne distingem între noi prin context și prin poziționare corectă, prin multă muncă a departamentelor de imagine – cercetașii militari sunt ușor de recunoscut după hainele de camuflaj pe care le poartă, cercetașii ăștia ai noștri (cu metoda Scout) se recunosc după eșarfe, ș.a.m.d.

Toate bune și frumoase, dar tocmai aici intervine problema – pentru că este un conflict, cel puțin de imagine / poziționare, daca nu și de alt tip ca ONCR (direct sau prin filiale) să facă evenimente pe care să le numească tabere de cercetași pentru mediul extern organizației. 

ONCR are definiții concrete pentru ce sunt cercetașii, categoriile de cercetași membri, cu reguli concrete pentru cine și cum poate ajunge membru titular. De asemenea, Adunarea Generală a organizației a adoptat o propunere pedagogică, un plan complet pentru copii și tineri de la 7 la 24 de ani, cu definirea pașilor prin care acești membri trebuie să treacă, de la aspiratură la „absolvire”.

Așa numitele tabere de cercetași de o săptămână pentru non-membri nu pot intra în această categorie.

Chiar dacă nu putem să oprim entități care nu țin de noi (spre exemplu cercetașii militari, sau inițiative private care fac tabere cu scop comercial – știu de așa ceva cel puțin în Sibiu și în Tg. Jiu) să își numească activitățile tabere de cercetași, cred că ar trebui să acționăm pentru a împiedica entitățile care țin de noi să promoveze tipul ăsta de activitate.