Categorie: Cercetași

Concert pentru Cezara

În general nu scriu despre chestii de genul ăsta, nu pentru că nu îmi pasă de ele, dar pentru că găsesc că e foarte greu să vorbești bine despre așa ceva. Voi face acum o excepție, doar pentru că consider că cineva a făcut-o bine.

Cezara este o cercetașă de-a noastră de la Târgu Jiu (ultima oară când am întrebat era la lupișori) și care a descoperit azi vară că suferă de o formă de leucemie. Cercetașii din Târgu Jiu au o campanie de strângere de fonduri pentru a o sprijini care a debutat chiar astă-vară, lucru care mi se pare natural și admirabil.

Spuneam că campaniile de strângere de fonduri pentru situații de genul ăsta sunt delicate, pentru că riști să ajungi să îl pui pe om în situația în care să se simtă vinovat dacă nu te sprijină – că nu poate, că nu vrea, nu contează – ceea ce nu este deloc corect.

Oricum, voiam să scriu aici pentru că cineva a făcut lucrul ăsta bine. Și aici mă refer la în primul rând la Irina Opincaru și la Tromppy și la Adi Secal. Evenimentul a fost un concert de binefacere, anunțat ca atare și promovat către toată lumea, idee care a început timid și care, sunt sigur, prin eforturile celor trei, și a altora, s-a întâmplat foarte strong.

A fost vineri seara, în singurul loc în care putea să se întâmple dacă a fost vinerea – în Varză, și a fost foarte în regulă :)

Mai multe detalii despre cine a cântat acolo și despre povestea Cezarei puteți găsi aici. Sunt și poze de la eveniment, aici.

Roica, one more time

De obicei marcăm 22 februarie, Ziua Mondiala a Cercetășiei, cu o mică petrecere între noi, la Alba Iulia. Anul ăsta, pentru că a fost o iarnă mai lungă și mai inactivă pentru noi, am decis să facem o mică evadare la Roica, lângă Întregalde.

Spre plăcuta mea surpriză, foarte mulți cercetași au răspuns pozitiv ideii, așa că într-un final ne-am strâns în jur de 50 pentru weekendul imediat după 22 februarie.

Am avut noroc și de un pic de zăpadă proaspătă chiar în joia și vinerea dinaintea weekend-ului, deci indiferent de programul și de cadrul simbolic pe care le-am pregătit, tema generală a ieșirii a fost bulgăreala :)

Am avut un Capture the Flag de dimineață (a cărui temă clară a fost bulgăreala din nou :P), și după prânz ne-am regrupat puțin. Exploratorii au făcut un mic hike in linie dreaptă (care cred că s-a dovedit un pic mai greu decât ar fi părut inițială :P), și echipa de la temerari le-a pregătit puștilor un set de provocări (știu că o căutau pe hangiță de zor :P).

Eram cam înghețat de la umblat prin zăpadă, dar mă bucur că am decis sa ies iar afară cu Gabi, cu Adi Cozma, cu Ștefana și cu Adi Mogoșan să pregătim un traseu de orientare de noapte pentru ai noștri exploratori :) Traseul a fost o maximă aventură, în special pentru că se pare că la școală nu se mai învață copii ce-i aia miazănoapte :) – o patrulă a încercat toate direcțiile posibile înainte să caute nordul, chiar dacă am scris miazăNoapte …

Seara s-a lăsat cu cheakamalaya și cu cântat – dar eu am luat somn repede (ceea ce a însemnat că am luat și pastă, la fel de repede, de la temerari – vă țin eu minte! :P)

Andra a prins niște poze și le-a pus aici.

Raport anual 2010

De câțiva ani, nivelul național ale organizației noastre produce un Raport Anual, care prezintă, către cei interesați, fie ei membri, părinți, sponsori sau presă, activitatea din anul care s-a încheiat. Calitatea raportului a crescut în fiecare an, cu efortul susținut al mai multor cercetași de la nivel național (în special oameni de la Imagine și Comunicare și de la Management ONCR), dar și prin creșterea calității rapoartelor anuale ale centrelor locale. Continuă să citești Raport anual 2010

Morile de la Eftimie Murgu

Am făcut revelionul cu mai mulți prieteni lângă Cheile Nerei, între Dalboșeț și Șopotu Nou, în județul Caraș-Severin. Într-una din zile, la recomandarea (și chiar insistențele) cabanierului nostru, am fost să vizităm un complex de mori de apă vechi, dar întreținute și funcționale, lângă Eftimie Murgu (aka Rudăria).

Sunt în jur de 20 de mori, în comună și mai sus, pe valea râului, care este modificată de oameni are tot felul de terasări și canale prin care ajunge apa la roțile morilor. Roțile sunt orizontale (ceea ce mi s-a părut inițial ciudat, dar este foarte practic, având în vedere că piatra de moară este deasupra și axul de la roata de apă merge direct, fără alt mecanism, la piatră).

Toate morile sunt mici ca dimensiuni, protejate ca obiective turisice, și, din informațiile pe care le-am putut afla, erau (și sunt și acum) folosite pentru măcinat porumb.

Pozele sunt facute cu telefonul, care, ca și mine, nu se obișnuise încă cu lumina de afara, so excuse the quality. Aș putea spune mai multe, dar cred că pozele vorbesc de la sine. Sper ca în curând să obțin și poze de la aparatele mai profesioniste care erau cu noi :)

[nggallery id=1]

Back

A trecut deja ceva vreme de când n-am mai scris pe blog. Când am candidat la Consiliul Director al ONCR, mi-am propus ca blogul meu să devină un instrument prin care să aduc munca consiliului mai în atenția liderilor și a cercetașilor și să încerc să reduc din distanța asta care mi se pare că există între conceptul de Consiliu Director și „nivel național” și cercetași.

Trebuie să recunosc că nu am reușit să îndeplinesc încă ce mi-am propus, dar am început să fiu mai activ pe Facebook și pe Twitter, și îmi propun să redevin activ și aici, cu povești și discuții interesante, începând cu povestea unei veri plină de aventuri de tot felu :)