Ce iei cu tine când pleci pe poteci noi?

Dacă anul trecut am ajuns la Cioclovina după două zile prin Munții Șureanu / Orăștiei, acum câteva luni plecam alături de Paula, Mihaela și Florina într-un alt fel de aventură: un traseu pe jos din Piața Unirii din Cluj-Napoca până în Piața Cetății din Alba Iulia. Pe jos, prin Apuseni, timp de 4 nopți.

Deși nu am ajuns chiar la Alba Iulia în timpul alocat (ni s-a terminat timpul înainte să ni se termine poteca), Aventura noastră-n Apuseni a fost o experiență tare faină, despre care îmi propun să vă povestesc pe larg de îndată ce reușesc să traduc cele 10 pagini de notițe în ceva descifrabil și de altcineva decât mine!

A fost, așa cum era de așteptat, și o ocazie bună de învățat lucruri noi nu doar despre mine dar și despre despre cum e mai bine să abordăm aventuri în natură, în locuri noi, pe mai multe zile.

Așa că într-o zi, după ce m-am întors, mi-am găsit check-list-ul de dinainte de plecare și m-am gândit și că poate-ar fi util să o împărtășesc cu voi, poate plecați și voi hai-hui pentru mai multe zile, fără să știți precis unde o să dormiți sau cum și pe unde sunt drumurile, și poate vă ajută să nu uitați ceva!

Continuă să citești Ce iei cu tine când pleci pe poteci noi?

Prin văi și pe creste

Cu un plan fabricat încă din Amazonia, acum două săptămâni am dat o fugă în Retezat, cu planul să facem cel mai înalt vârf al lui, Peleaga, la 2509.

Am plecat cu voie bună în ceas de seară, vinerea, cu Vlăduț și cu Popi din Cluj, cu o întârziere de câteva ore cauzată de probleme care n-au putut fi evitate. Planul era să „ajungem când ajungem” la Cârnic, poarta de intrare în Parcul Național Retezat, și să mergem de aici la Cabana Pietrele, unde ne așteptau ceilalți co-aventurieri ai noștri – Nico, Adi, Nicu, Paula dinspre Sibiu și Alba, împreună cu Radu, Diana și Evelina care au venit direct de la București.

Am ajuns la Cârnic un pic înainte de ora 1 noaptea. Întunericul nu ne-ar fi oprit neapărat din urcarea spre Pietrele, întrucât drumul e decent. Totuși, ne-am gândit că ajungem pe la 3 la cabană și nu știm exact la ce ușă trebuie să batem. Și cum asta n-ar fi fost suficient, când am pornit frontalele să vedem cum e drumul ne-am dat seama că în ceața deasă ce învelea drumul, frontalele n-aveau cum să ne fie de folos. Continuă să citești Prin văi și pe creste

Cum am ajuns din Șureanu la Cioclovina

“It’s a dangerous business, Frodo, going out your door. You step onto the road, and if you don’t keep your feet, there’s no knowing where you might be swept off to.” — Bilbo Baggins, The Lord of the Rings

S-a făcut o săptămână de când am plecat cu multă încredere de la Cabana Șureanu spre Cioclovina lui Gherman, ca să particip în numele Consiliului Director la festivitatea de deschidere a Campului Național de Temerari. Am avut un drum fain, dar considerabil mai dificil decât anticipasem, și am ajuns în camp abia marți dimineața.

În weekendul 3 – 5 iulie am fost cu temerarii la Cabana Șureanu, pentru campul unităților de temerari de la Alba Iulia. După trei zile foarte faine cu ei (despre care vă scriu altă dată) – duminică pe la prânz, am făcut un cerc în curtea cabanei, cu rucsacii în spate, ne-am luat la revedere și temerarii au plecat cu liderii lor spre Poarta Raiului, la autobuz, iar eu spre Cioclovina, unde aveam în plan să ajung a doua zi la prânz – cu o rezervă de timp, ceremonia de deschidere fiind abia seara. Continuă să citești Cum am ajuns din Șureanu la Cioclovina

Cib revisited – după 7 ani

Acum 7 ani, în 2006, primeam vizita grupului de cercetași din Laufen, Bavaria. Campul, de cam 100 de persoane, a fost pe o pășune lângă satul Cib, în Apuseni, între Zlatna și Geoagiu și a fost o adevărată provocare pentru mine și echipa de atunci (nu că a fost vreun camp de-atunci încoace care să nu fie o provocare …). Eu tocmai terminasem anul II, și o mare mare parte din echipa noastră de atunci erau mai mici ca mine!

Poate de aia, când în discuțiile cu eXplo pentru ultima ieșire înainte de campul de vară a apărut varianta Cib, nu am fost neapărat entuziasmat – dar cum traseul l-am votat împreună și exista o majoritate covârșitoare care deja se vedea la Geoagiu Băi, ne-am dus :) N-am fost chiar mulți – Mircea, Geri, Alin, Radu și Luiza de la eXplo și Ștefana, Alexa, Bogdănel și subsemnatul să-i păzim, dar dacă am zis că merem, ne-am dus :) Continuă să citești Cib revisited – după 7 ani

Cu Capristanii pe Vf. Omu

Capristania de Răsărit este numele patrulei de explo al cărei lider sunt la Alba, cu care am plănuit mai bine de-o lună o ieșire mai serioasă – un vârf de 2500+, pe care s-o facem împreună.

Am stabilit ieșirea pentru 29 / 30 iunie, pentru că anul trecut am fost în Bucegi în a doua jumătate a lui iulie și am prins o megasecetă. Pe măsură ce ne-am apropiat de data plecării, prognoza meteo a devenit tot mai potrivnică – dar, într-o decizie de grup, cu câteva ore înainte de plecare, am stabilit că mergem înainte. Continuă să citești Cu Capristanii pe Vf. Omu