Sunt deja mulți ani de când visez la dezvoltarea unui program pentru cercetași care să fie construit pe framework-ul unei drumeții epice de mai multe zile prin munții Apuseni / Trascău (de la Cluj la Alba Iulia sau invers).
Pentru mine, prima condiție pentru a dezvolta un astfel de program e să-mi demonstrez mie că e rezonabilă o astfel de drumeție, așa că începând de vineri intenționez să încerc, din nou, să traversez Apusenii, de la Cluj la Alba Iulia, dintr-o bucată!
Am început săptămâna asta să povestesc cum am plecat de la Cluj și, pe parcursul a mai multe zile ne-am găsit drumul prin Apuseni către Alba Iulia. Episodul I acoperă primele două zile, care ne-au adus la Lunca Largă, Episodul II vorbește despre cum ne-am bătut cu Scărița-Belioara și Episodul III ne duce de la Poșaga la Valea Poienii în curtea unor albaiulieni petrecăreți, prin Sălciua și pe la Huda lui Papară.
Ziua 5 – O zi cât trei
Ne trezim de dimineață odată cu soarele – peisajul este minunat. Strângem și, înainte de plecare, punem un bilețel de mulțumire cu „Rock On!” pe masa, acum tăcută, a gazdelor noastre care încă se recuperează. Ne punem în mișcare fără să mâncăm, pentru că ne-ar ajuta un magazin și satul Brădești nu are cum să fie departe.
Ne e evident încă de ieri că nu avem cum să ajungem la Alba în timpul alocat – dar asta nu înseamnă decât că azi putem fi ceva mai creativi cu traseul și cu ce facem. Continuă să citești Aventură-n Apuseni – episodul IV
Am scris în episoadeletrecute cum am plecat de la Cluj și am tot mers, cu rucsacul în spate, sat cu sat și deal cu deal până când am dat piept cu Scărița-Belioara și ceva ploi, care ne-au dat un pic în urmă cu programul. Dimineața de găsește campați într-un loc fain pe valea Poșegii, după ce seara am avut parte și de-un foc, și de prieteni veniți cu pizza și bunătăți de la Alba Iulia.
Ziua 4 – Peste deal
Ne trezim relativ târziu – se simte oboseala acumulată și avem nevoie de odihnă. Ne mișcăm ca ardelenii de dimineață, ne încălzim la soare, punem de-un ceai și mâncăm bine, de se face 10 până reușim să plecăm. Planul este să ajungem la Sălciua, și de aici peste Arieș mai departe – probabil pe la Huda lui Papară.
Cartier aglomerat, dar cu vecini faini
Încercăm să fim optimiști, dar suntem pe asfalt și e foarte cald în luna lui cuptor. Poșaga și Sălciua sunt despărțite de o culme, dar din cauza modului în care se unduiește Arieșul, să ieși de pe o vale, să urmărești râul și să intri pe cealaltă e mult mai lung și considerabil mai plicitisitor decăt să sari dealul.
Am scris ieri în episodul I despre cum am ajuns noi să plecăm de la Cluj spre Alba Iulia și cum de miercuri după-masa tot mergem întins, cu casa-n spate, de-am ajuns la Lunca Largă, unde începe județul Alba.
Ziua 3 – Scărița – Belioara: un diminutiv nemeritat
E vineri și nu știu despre fete, dar eu unul m-am odihnit bine peste noapte, chiar dacă m-am trezit de câteva ori să mă asigur că n-am căzut în râpă. Strângem tabăra ne întoarcem în sat, că îi aproape și la magazin au și măsuță, și înghețată și putem avea un mic dejun cumsecade.
Astăzi ne propunem să ajungem în Sălciua, peste Scărița-Belioara și prin Poșaga. Nu mai știu dacă m-am gândit la asta atunci, dar Lunca Largă e chiar la granița județelor Cluj și Alba, deci cum am intrat în sat, am schimbat județul – si suntem pe teritoriu cunoscut – am mai fost pe drumurile pe care trebuie să le batem azi.
Oare cum ar fi să mergem pe jos de la Cluj la Alba?
În provocarea continuă de a găsi activități care să răspundă nevoilor și posibilităților seniorilor noștri, am căutat să găsim o aventură maximă cu costuri minime, accesibilă pentru toți seniorii. Una din idei a fost întrebarea de mai sus. Și am pus-o în practică. Mai bine zis, am încercat.
Trebuie să recunosc că după aventura-n munții Șureanu din 2015, am avut și un obiectiv personal – ideea de a mă pierde prin munți cu scop îmi surâde. Viața în natură îmi priește, și călătorului îi stă bine cu drumul. De aceea, chiar dacă n-am avut într-un final nici un senior cu noi, cei inițial interesați renunțând mai din timp sau mai în ultimul moment la această aventură, am decis să mergem înainte cu acțiunea.
Pentru că m-am apucat de scris și nu m-am mai oprit, am decis să bucățesc povestea asta în patru – primele două zile (prima a fost scurtă) și apoi fiecare zi până la sosirea glorioasă în Alba Iulia duminică seara, cu mașina, după ce-am rămas cu prea mult drum la sfârșitul concediului.
