Suport de rucsac pentru betele de tura

Mi-am făcut o treabă pentru prindere și eliberare rapidă pentru bețele de tură de pe mai orice rucsac, și m-am gândit să împărtășesc ideea asta și cu alții în speranța că poate fi de folos cuiva cumva :)

Acum doi ani, fiind în sandale pe ceva grohotiș, în Cheile Râmețului, am decis că trebuie să trec o pereche de bețe de tură în planul personal de investiții. De atunci m-am învățat să merg cu ele, le iau cu mine oriunde merg la munte, le folosesc nu doar pentru mers ci și pentru montat prelata pentru hamac sau pentru dormit sub cerul liber. Unde mai pui că, în timpul lor liber, bețele sunt bune și pe post de selfie-stick pentru GoPro :)

Ce-i limpede e că acum bețele de tură fac parte din echipamentul permanent de munte, și deci trebuie cărate peste tot. Chiar dacă cei mai mulți rucsaci de munte vin dotați cu un sistem de prindere a bețelor pe exteriorul rucsacului, acum câteva luni Luiza mi-a arătat rusacul ei de tură de la Osprey, care are un sistem fain pentru prins bețele pe bretea, „din mers”, astfel că nu trebuie să-ți dai jos rucsacul ca să le pui bine / să le iei în mână.

Eram atunci încă în căutare de rucsac mic, și într-un final nu m-am orientat către Osprey (mi-am luat un Pinguin Vector de 30l de care sunt destul de mulțumit). Totuși, în Aventura-n Apuseni și apoi în Retezat – amândouă aventuri despre care îmi propun să scriu curând! – mi-am dat seama că există momente pe o tură când ai vrea să scapi temporar de bețe ca să ai mâinile libere (de exemplu treceri peste stânci sau secțiuni de drum asfaltat).

În contextul ăsta m-am gândit că ar fi fain să pot să am un sistem de prins bețele similar cu cel de la Osprey, dar pe care să-l pot aplica pe oricare din rucsacii mei – fie că e cel mare sau cel de tură.

Așa că am început să mă gândesc la cum aș putea să fac acasă, simplu, un astfel de sistem. Am testat în Aventură o variantă rudimentară cu două chingi de compresie, una pe inelul de la bretea și una pe unul din punctele de conexiune de pe exteriorul rucsacului. A fost o soluție utilă, dar era greu de folosit și bețele nu erau tocmai stabile la locul lor.

Întors acasa, am mai studiat un pic sistemul Osprey și am reținut două idei importante – pentru partea de prindere de rucsac ar trebui să folosesc ceva cu elastic, iar pe partea de prindere de jos ceva care să mențină o buclă în chingă, pregătită să primească bețele fără ajutorul altcuiva.

Pentru partea pentru bretea mai aveam o pretenție – să fie o componentă opțională, care să se poată pune și da jos de pe rucsac ușor, în funcție de nevoi. Așa că am proiect asta:

Modelarea am făcut-o în OpenSCAD, despre care am mai scris și cu altă ocazie, pentru că e modelare programatică și parametrizabilă, motiv pentru care mi-a fost foarte ușor să introduc dimensiunile măsurate pentru lățimea chingii și pentru diametrul elasticului. Codul sursă pentru design e aici.

Lae a fost de treabă și a printat chestiile imediat după campul nostru de vară. Arată cam așa:

Elasticul e elastic de rucsaci, clasic, de la Mormota, de unde poate fi cumpărat la metru.

E o primă versiune, și deja am unele lucruri de îmbunătățit pentru piesa asta, dar se prinde pe rucsac destul de fain și se poate lua jos fără prea mare efort:

Opritorul e și el important pentru sistem. Se găsesc la toate magazinele de munte, eu tot de la Mormota l-am luat.

Găurelele de pe fața piesei aveau și ele un rol în conceptul original, dar după câteva teste am descoperit că nu sunt neapărat necesare și nu e necesar ca elasticul să treacă și prin ele ca să se blocheze.

Odată rezolvată partea de pe bretea, am căutat mai multe soluții pentru partea ce se prinde pe exteriorul rucsacului (în spatele meu). Toți rucsacii au bretele, și cei mai mulți rucsaci de munte au o chingă care vine pe toată lungime bretelei. Dar toți rucsacii au o configurație diferită pe exterior, cu diferite puncte de prindere și diferite lucruri de care poți sau, în special, nu poți să te agăți. Astfel, am decis să am o soluție care să fie ușor de prins pe orice rucsac. Am ajuns la trăznaia asta:

Șerpișorul ăsta se poate prinde oriunde – eventual și fără una sau chiar fără ambele carabe, cu niște opturi duble în locurile de interes. Merge orice cordelină, eu am folosit ceva de la Decathlon, 20 de centimetri de furtun (este furtun la metru la orice magazin de bricolaj), și două carabe de plastic, tot de la Decathlon.

 

Șiii așa arată când e folosit – bețele sunt puse bine pe sub mână, dar nu sunt prea strânse de corp, sportul de pe rucsac le dă suficient spațiu de mișcare pentru asta.

Cu excepția carabelor de plastic, materia primă pentru sistem costă poate 20 de lei, și poate fi mutată cu ușurință de pe un rucsac pe altul.

Asta e o propunere DIY relativ ușor de realizat pentru a rezolva o problemă pe care eu am întâmpinat-o în drumețiile mele. Ați folosi așa ceva? Ați îmbunătăți ceva la ideea asta?