Siebenburgen este un camp a cărui obiectiv, așa cum l-am înțeles eu, este amintirea și înțelegearea moștenirii săsești în România. Prima ediția a avut loc în 2007, iar a doua acum în 2009, la Hosman. S-a dorit ca acest camp să fie o pregătire, un exercițiu pentru Jamboreea pe care dorim să o facem în 2011. Din ce-am prins eu, la Hosman au fost francezi, belgieni, polonezi și ai noștrii români.
Eu încă nu am prins gursul activităților cercetășești cu un număr mare de participanți. Le susțin, le înțeleg scopul, înțeleg ce le motivează și ce îi face pe cercetași să vrea să participe la ele, hell, inclusiv ajut la organizarea unui eveniment destul de mare – doar că eu înca nu le „simt”.
Totuși, la invitația Mihaelei, după ce am depus vinerea trecută proiectul la MTS, în loc să o iau spre Alba, am luat-o spre Sibiu (bine, tot către Alba am mers și atunci, linia pe la Făgăraș fiind ruptă și trenul fiind deviat prin Mediaș :P). Cu întârzierile de rigoare, și cu ajutorul Niculinei (mașina lui Nicu) și al lui Luci, am ajuns în camp, la Hosman, pe la 7 dimineața, just in time pentru a ajuta cu pregătirea micului dejun.
Am reușit să schimb câteva vorbe cu oamenii pe acolo, în funcție de când s-au trezit, și apoi pe la 10 am plecat cu ei în excursie, la Biertan și la Sighișoara. Eu am fost cu un autobuz în care majoritari erau francezii, și au fost un grup foarte vesel, o fost fun :). Am vizitat Biertanul, și apoi ne-am îndreptat spre Sighișoara, unde, întâmplător sau nu, era în desfășurare Festivalul Medieval. A fost foarte foarte cald, și toată lumea era obosită, așa că participanții au primit liber la plimbare, și noi liber la o bere rece.
Așa, un pic offtopic, m-am bucurat să văd că festivalul de la Sighișoara a avut un super site anul acesta (exceptând prima pagină) și că are niște activități cât de cât coolness. Dar când am ajuns acolo și am văzut că jos, în oraș, festivalul medieval se face tot cu mici și hamsii, și mai ales când am văzut taxa de intrare în cetate stabilită la 10 RON / ZI, mi s-a cam urât de Sighișoara.
Am băut deci berea undeva în oraș, unde m-am întâlnit și cu Neghi, și cu Pătrat, și după aia l-am găsit și pe Popicu :P
Revenind la campul de la Hosman, din diversele schimburi de replici ce le-am avut, atât cu participanți din România cât și cu parte din staff, opiniile sunt împărțite. Am înțeles că greul a fost cu infrastructura, dar a fost rezolvat în primele zile de camp. Ce nu mi-a plăcut a fost că nu am simțit o disciplină de-aia prietenească, dar hotărâtă, în puținul timp pe care l-am petrecut acolo, și nici o difuzie a grupurilor (francezii erau cu francezii, românii cu românii …). E adevărat, poate nici n-am stat eu suficient să îmi fac o părere corectă. După încheierea campului m-am întâlnit pe un tren și cu participanți pe drumul spre casă, dintr-un centru local din Moldova, care au simțit campul ca OK, din spusele lor li s-a părut un pic cam static, dar doar un pic.
Aș vrea să îi felicit pe toți cei care s-au implicat, trup și suflet, în campul de la Hosman.
Ce pot să vă spun cu mâna pe suflet este că salata ce-am mâncat-o la Biertan a fost excepțională, atât în calitate cât și în cantitate, și că a picat foarte bine unui călător plecat de acasă de multă vreme :)