Limerick de Crăciun

Articolul ăsta s-ar putea intitula la fel de bine *shameless advertising* pentru că unul din obiectivele mele aici este să îi conving pe prietenii mei să punem de-o vacanță în Irlanda în viitorul previzibil.

De Crăciun anul ăsta am profitat de cele câteva zile de concediu pe care le-am mai avut și am fugit câteva zile la mama, la Limerick în Irlanda – al treilea oraș ca dimensiune dintr-o țară care mie îmi place foarte foarte mult :) Pentru că am fost în vacanță, mai multe am văzut decât am făcut, deci în post-ul ăsta am scris mai puțin și am lăstat (mult) mai multe poze ca de obicei ;)

Dar să o luăm cu începutul: am plecat pe 23 dimineața din Cluj cu President Tour (cumpărat bilet dus-întors de la ei de pe site, all went very smooth), și am ajuns la Budapesta pe la 10:30 pentru avionul meu de 16:50. Am profitat de oportunitate, am lăsat rucsacul la bagaje (6 EUR pentru 4 ore), am luat bilete pentru cursa de oraș (2 EUR bus + metrou, dus-întors). Am mai fost la Budapesta o singură dată, așa că m-am dat joc la nimereală undeva la metrou și am avut două ore de sightseeing :)

Dacă vreți să evadați din aeroport doar ca să nu stați acolo – eventual să mâncați altceva decât airport food, la prima stație a autobuzului de oraș este un centru comercial cu de toate :)

Pe 24, după ce-am prins niște somn mult-meritat, m-a scos mama la plimbare undeva „la țară”, în sus pe valea Shannon-ului, unde se formează niște lacuri. Am fost la Killaloe, la granița dintre două județe (County Tipperary și County Clare) și pe „scenic route-ul” de pe dreapta râului.

Un restaurant pe malul Shannonului — Goosers, un restaurant pe malul Shannonului

În cele câteva zile cât am stat în Irlanda, am prins cel puțin trei curbubee :)

Shannon-ul, de pe podul dintre Killaloe și Ballina

People live and vacation there, with their boats and stuff :)

Am făcut un popas de last-minute shopping într-un orășel numit Nenagh, unde toată lumea părea că face același lucru – deși nu era tocmai cald, magazinele erau cu ușile larg deschise și era forfotă continuă. Din ce-am aflat, 24 decembrie este ziua în care te întâlnești cu prietenii, ceea ce explică de ce erau toate localurile pline ochi, oamenii opriți pe stradă la o poveste și o atmosferă foarte … familială și de sărbătoare cumva.

25, în schimb, este ziua dedicată familiei – și totul este închis. Și când spun totul nu mă refer că nu-i deschis la alimentară – transportul în comun (autobuze, trenuri), benzinării, parcuri publice, aproape totul este paralizat (am găsit o alimentară deschisă plimbându-mă, dar era o maximă excepție) – o ocazie ideală de a face câteva poze prin oraș :)

Limkerick a implementat un sistem de-ăsta de bike sharing cum tot vedem că pregătește și Clujul

Shannon-ul învolburat, cu King John’s Castle în stânga

Some bridge — Where the Abbey River goes into the Shannon

Un cheu — Pescăruși, mulți pescăruși pe malul râului

Not the only really purple house I encountered!

Am prins de Crăciun o vreme fantastică, în sensul că a fost puțină ploaie și ceva soare – dar nu lăsați pozele să vă inducă în eroare, frig am mâncat :D Am petrecut seara de Crăciun la cină cu prieteni de-ai mamei mele și am mai luat o porție de binemeritat somn.

Pe 26 am profitat de faptul că nu aveam program și am fost la cumpărături – sunt reduceri după Crăciun. Ca să vă dați seama ce nebunie am găsit acolo, cred că e suficient să vă spun că se aduseseră garduri de-alea pentru crowd control (ca la concerte) înauntru ca să direcționeze cât de cât cozile de cumpărători la unele magazine, și agenții de pază nu lăsau să intre clienți noi decât după ce ieșeau unii care erau deja înăuntru :)

Pe 27 am fost la Atlantic – îmi imaginesem că-i mai aproape de Limerick, dar nu e – e drept că Shannon-ul se deschide în estuar imediat după Limerick, dar apoi estuarul mai are vreo 80 de km … :)

Pescăruși neimpresionați de oceanul care vine peste ei :)

Ne-am oprit la întoarcere într-un alt orășel (Ennistimon, just looked that up) unde am avut două momente „best of 2014” – cea mai bună clătită a anului și cea mai meseriașă cârciumă – Eugene’s Bar – chit că n-am apucat să și bem o bere acolo.

Pe 28, pe drum spre aeroportul din Dublin, am intrat cu mama la Birr Castle – un loc minunat, unde serifii de acolo, pe lângă că-s „Earls of Rosse”, și-au dezvoltat de generații un interes aprins pentru tehnologie, unul din ei construind la un moment dat ce-a fost la ora aceea cel mai mare telescop EVER.

Castelul Birr este în consecință un loc de-ăsta minunat, cu domeniu cu lac și râu, grădini, păsări și animale – dar au și un muzeu / o prezentare de astrologie, și de cum se integrează descoperirile și invențiile stăpânilor și rezidenților castelului de cele contemporane lor.