De mult îi tot provoc pe eXploratori să ieșim undeva cu bicicletele – fără prea mult succes. Dar într-un weekend după campul cu temerarii, Florina și patrula Alte Chestii (destul de nouă, pe atunci :P) m-au invitat într-o ieșire cu ei cu bicicletele.
Am profitat de faptul că Nicu era plecat în Germania și i-am cerut bicicleta împrumut, ca să nu o mai car pe a mea de la București, și, după o teleportare via IR1821 prin Deva, am ajuns exact la timp pentru întâlnirea pentru stabilirea traseului – ceea ce a fost foarte bine, având în vedere că întâlnirea avea loc la mine acasă :))
Traseul stabilit a fost Alba – Teleac – Hăpria – Ghirbom – Vingard – Daia Română și de-acolo să ne descurcam :). Am pornit cu pedala stângă, trecând podul greșit peste Mureș, dar ne-am lămurit repede, am tăiat un deal pe un drum cam offroad și am ajuns pe dealul de la Straja. Am practicat pushbike pană sus, apoi am avut parte de prima super-coborâre :) La un moment dat în timpul coborârii a început să plouă mărunt, asfaltul s-a făcut ca sticla și exploratorii noștrii au început să iasă în decor prin curbe, ca la Moto GP. Am scăpat fără accidentări majore, și am continuat pe o ploaie urâtă până în centru în Ghirbom, unde s-a oprit ploaia, și am stat un pic să ne uscăm și să ne regrupăm.
După Ghirbom urmează o pantă destul de înclinată, așa că am început să facem iar pushbike :) Nu ne-am bucurat foarte mult de coborâre aici, pentru că la intrarea în Vingard a trebuit să facem dreapta pentru Daia (e prima intersecție din sat, în pantă, dacă mergeți pe acolo fiți cu grijă să nu vă fure coborârea și să ratați intersecția :P). Drumul merge apoi pe curbă de nivel înca 1 – 2 km, iar apoi începe una din cele mai mișto coborâri ale traseului, pe niște serpentine nu tocmai largi :).
Drumul ăsta merge direct în Daia, unde ne-am oprit la magazin să ne realimentăm și să ne odihnim un pic. Mai în glumă mai în serios am povestit ca punctul final al traseului nostru să fie la Cerbu Arini, unde lucrau în ziua aia Mircea și Paul. Zis și făcut – am urcat la indicațiile oamenilor de la magazin până în culme, pe drumul spre Ciugud, iar în culme se face un drum la stânga spre Limba – e un drum mai strâmt, de o singură bandă, dar care se șerpuiește foarte fain (și foarte la vale) spre Limba, și ajunge apoi la Oarda. La pod la Mureș am făcut stânga spre Cerbul Arini – unde ne-am oprit un pic la relax și la o limonadă :)
Varianta eXploratorilor despre aventura asta, scrisă de Mara, a fost publicată pe site-ul Centrului Local la vremea cuvenită.
Despre biciclit în general în județul Alba
Nu cred că pot să mă descriu ca ciclist – nu fac mai mult de 1 – 2 ture mai lungi pe an, și cred că ideea de „open road” mă atrage chiar mai mult decât pedalatul în site. Dar și fără să fiu pot să vă spun că avem în județul Alba niște drumuri excelente pentru ciclismul de asfalt. Am făcut mai multe trasee fiind constrâns de faptul că eram cu copii și nu puteam să folosesc drumuri naționale circulate, și am descoperit niște drumuri excelente peste tot pe unde am fost – foarte liniștite și cu niște peisaje fantastice. Câteva exemple:
- Alba – Teleac – Hăpria – (dealul Străjii) – Ghirbom – Vingard – Doștat ( la un moment dat se trece în județul Sibiu)
- Miercurea Sibiului – Gârbova – Câlnic – Săsciori
- (variantă la primul, de la Vingard) – Daia Română – Limba – Oarda
Rețeaua de drumuri județene și comunale, asfaltate și de calitate bună, este destul de dezvoltată, în așa fel încăt poți să combini cu ușurință trasee și să scurtezi sau, dimpotrivă, să îți lungești plimbarea în funcție de vreme și de pregătire. E drept că sunt multe dealuri, dar e la fel de drept că dacă împingi de bicicletă la deal măcar vezi ceva frumos în jurul tău – și apoi urmează coborârea :)
Se pot face trasee de două – trei ore, sau se pot face trasee mai lungi. De asemenea, fără mari probleme, se poate ajunge la Sibiu în 7 – 8 ore.
Nu îți trebuie o bicicletă performantă (deși posibilitatea să schimbi vitezele și niște frâne decente sunt importante), poți să îți faci traseul fără să fie nevoie să tai pe drumuri rele, sau pe drumuri de piatră. Eu nu m-am dat niciodată cu un longboard, dar odată și odată aș încerca o coborâre pe drumurile astea cu unul, pentru că sunt exact ce am văzut în filme că folosesc meseriașii (spre exemplu, drumul dintre Săsciori și Câlnic, care coboară fain, pe serpentine, prin pădure, și care în weekend-ul când l-am urcat noi a fost pustiu).
Zona din jurul orașului este excelentă și pentru mountain-biking. Lăsând deoparte zonele în care facem noi campuri, de care am mai scris și care aproape fără excepție se pretează la mountainbiking, în vecinătatea imediată a orașului, toată culmea dintre valea Mureșului și valea Ampoiului este brăzdată de drumuri și de poteci, unele mai mari, altele mai puțin folosite, dar toate fac posibile trasee de o zi sau de mai mult, cu întoarcere pe malul Mureșului sau pe valea Ampoiului. Deși e mai mult de ocolit pentru retur pe valea Ampoiului, acolo circulă de 3 – 4 ori pe zi un tren RegioTrans către Alba Iulia, care poate fi convins să ia și biciclete.
Ca și concluzie, dacă locuiești în Alba Iulia, biciclitul este o idee foarte bună pentru „odihna activă” din weekend. Dacă nu locuiești aici, dar vii în vizită – sunt mai multe de făcut decât să te plimbi în Cetate :)