Lăsând povestea despre RoJAM pentru altă dată, în Jamboree bicicletele s-au dovedit foarte utile – distanțele fiind relativ mari între punctele de interes, sau chiar până la prima localitate, bicicletele noastre au fost folosite tot timpul pentru a da o fugă în stânga sau în dreapta.
După 10 zile de Jamboree, a venit și momentul să plecăm de la tabăra de la Săliște și să o luăm către casă. Înainte de ultima zi, ne-am strâns cu eXploratorii și am decis ruta de urmat pentru a doua zi. Echipa inițială a suferit câteva modificări (Paul Mantea, care dintr-un ghinion nu a putut să vină cu noi la venit și Bogu, venit incognito în RoJAM au luat locul lui Ale și a lui Manase, care au decis să se întoarcă pe 4 roți).
Două lucruri ne-au fost foarte clare – primul a fost că nu aveam cum să facem cale întoarsă pe unde am venit – cu siguranță nu pe povârnișurile pe care le-am coborât noi pe Dealul Doștatului. Al doilea a fost că dealul de la Amnaș la RoJAM trebuia să îl coborâm pe bicicletă – la cât am urcat la el la venit!
rojamsebesyet[gpxelevation=hide]
Ruta pe care ne-am propus-o a fost:
RoJAM – Amnaș – Apoldu de Jos – Apoldu de Sus – Miercurea Sibiului – Gârbova – Reciu – Câlnic – Săsciori – Petrești – Sebeș – Alba
Planul final a fost să coborâm dealul până la Amnaș, apoi la Apoldu de Jos să virăm stânga către Apoldu de Sus și de acolo la Miercurea Sibiului. De la început, una din pedalele bicicletei pe care o folosea Bogdan era ușor slăbită, deci cu fiecare ocazie ne opream să mai strângem un pic pedala (ca să fiu sincer, a fost în final un avantaj, având în vedere că Bogdan cu două pedale bune ajungea în Alba înainte să facem noi restul jumătate de drum, dar să nu-i spuneți :P).
De la Miercurea Sibiului, unde am făcut și alimentarea cu prosteli (sucuri & stuff), am traverdat drumul național și am pedalat spre Gârbova, cu planul de a ajunge la Câlnic, și de acolo la Săsciori, peste deal, apoi la Sebeș și în final la Alba Iulia.
Vremea a fost excepțională, și cum am plecat târziu în zi (pentru că am avut și de strâns campul) am prins o după masă ideală pentru bicicletă. Drumul pe la Gârbova – Reciu – Câlnic este excepțional – nu are nicio groapă. Între Reciu și Câlnic este un deal la care am scos puțin limba, dar care apoi asigură o coborâre superbă până în centrul Câlnicului.
La Câlnic ne-am oprit la cetate și am mâncat, am reverificat harta și am început să realizăm că nu avem cum să ajungem la Alba în timp – așa că am dat și niște telefoane ca să ne asigurăm un backup. De la Câlnic până în vârful dealului, către Săsciori, sunt cam 5 kilometri de urcare dificila, dar pe un drum excelent, mare parte din el prin pădure – iar când am ajuns noi în vârf, drumul era aliniat perfect pe linia de apus a soarelui, soarele bătea printre copaci prin pădure aproape paralel cu pământul – excepțional!
După apusul ăsta fantastic și cei 5 kilometri de urcare urmează o coborâre luuungă până în centrul Săscioriului – unde (fără acel incident în care Paul a ieșit ușor în decor :P) totul a mers foarte bine. Drumul Săsciori – Petrești – Sebeș este liniștit și destul de plictisitor, dar ușor la vale și bun de bicicletă – noi am prins o seară de weekend, când multe mașini coborau de la iarbă verde.
Filmulețul este pus laolaltă din secvențe filmate cu camera de pe casca mea (de acolo și tremuratul). Melodia este Reve(Olution) a vărului meu, Nicalai.
Am ajuns la Sebeș pe înserate, și, pentru că decisesem să nu mergem pe DN, pentru că calea ocolitoare era considerabil mai lungă dar și pentru că nu plecasem pregătiți pentru drum de noapte, am decis să ne încheiem aventura la ieșirea din Sebeș, după vreo 6 ore de pedalat.
După cum spuneam în post-ul anterior, povestesc aici despre scurta noastră tură (care sunt convins că pentru cicliști experimentați este măruntă) pentru că este o activitate (un sport) care se poate practica ușor, ieftin și în siguranță fără să ai nevoie să pleci foarte departe de casă – dar care te poate duce în locuri frumoase.