De ce mi-am dat demisia din Consiliul Director al ONCR

Aș vrea să scriu despre Adunarea Generală Extraordinară a ONCR, care a avut loc acum câteva zile, și o voi face, dar am înțeles din discuțiile purtate cu mai mulți din cei care au venit la Sinaia, că datorez liderilor din țară o explicație cu privire la demisia mea din Consiliul Director, demisie care, împreună cu cea a lui Cristi Moldovan (branding) și cea a lui Lucian Nedeluț (dezvoltare) au dus, conform constituției ONCR, la alegeri anticipate.

M-am gândit mult timp dacă acțiunea noastră de protest (a mea și a lui Cristi, Lucian și-a dat demisia din motive de altă natură) a fost înțeleasă de cercetașii din țară, de lideri sau măcar de șefii de Centre Locale. Mi-am dat seama mai târziu, vorbind cu mulți dintre acei prieteni din țară care pot să spună lucrurilor pe nume, că acțiunea noastră nu a fost înțeleasă. Postarea lui Radu Stinghe, un cercetaș pe care îl respect, atât ca și opinie cât și ca activitate, deși nu ne cunoaștem foarte bine (el fiind deja o „legendă a cercetășiei” în România când eu eram eXplorator), îmi spune că acțiunea noastră putea să fie mai clară. Îmi pare rău că am aflat târziu despre postarea asta și că a ajuns să fie folosită împotriva noastră (fiind trimisă către diferite persoane cheie, cu câteva zile înainte de AG), ca și cum am fi dorit nou răul ONCR sau al cercetașilor …

Apoi, m-am gândit dacă ar trebui să spun ceva înainte de Adunarea Generală, sau după. Orice aș fi spus înainte de Adunarea Generală ar fi fost interpretat ca politică ieftină (și poate ar fi fost politică ieftină). Așa că am vorbit doar cu cei care m-au abordat să mă întrebe direct ce s-a întâmplat. Dar am rămas dator celorlalți. N-aș vrea ca mesajul ăsta să fie considerat o răutate personală împotriva cuiva. Este, dacă vreți, explicația protestului meu (sunt sigur ca Cristi își va justifica acțiunea prin prisma personală pe blog-ul lui, când va credea de cuviință)

În mandatul meu, de multe ori nu am fost de acord cu acțiunile Consiliului, și de fiecare dată când am avut ocazia mi-am susținut punctul de vedere, chiar dacă era în minoritate. Cred că cercetășia trebuie să însemne și disciplină, și nu doar la nivel de educație a copiilor, ci și la nivel de Centre Locale. Cred că trebuie să fim corecți, și să respectăm regulile, indiferent dacă ne place sau nu ne place, dacă ne avantajează sau, mai ales, dacă nu ne avantajează. Am intrat în Consiliu cu o anumită perspectivă asupra cercetășiei, pe baza căreia am obținut încrederea necesară pentru a fi ales, și am ieșit din Consiliu tocmai pentru din respect față de acea încredere și pentru a susține acea perspectivă.

Mulți din cei care au vorbit (nu cu mine, din păcate) despre situația de la Adunarea Generală din aprilie cred ca am o vendetta personala față de Marian sau față de Centrul Local Sinaia. Nu este adevărat. Apreciez tot ce a făcut și face Marian pentru cercetași, și îl consider un tip foarte capabil, chiar dacă de multe ori ne-am găsit în tabere diferite ale unei dezbateri. Cred că dacă el era prezent la AG la București, situația ar fi putut fi evitată. Dar nu a fost prezent așa că nu a fost evitată.

Adunarea Generală a dezbătut un punct foarte dureros, și anume propunerea de desființare a Centrului Local Peleș Sinaia. Motivul era același ca la multe alte centre desființate de-a lungul vremii, chiar dacă puține cu istoria celor din Sinaia: probleme de restanță la cotizații, număr prea mic de membri, lipsa de rapoarte de activitate către ONCR pentru perioade mari de timp.

Am înțeles de ce nu a putut fi un reprezentant acolo să le susțină poziția și să explice situația. Poate că am înțeleș și de ce, în ciuda tuturor evidențelor, președintele ONCR a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a păstra deschis Centrul Local Sinaia, „evitând” să analizeze cele mai elementare lucruri, și asumându-și personal lucruri care nu erau adevărate, amenințând chiar cu demisia pe holuri, în pauze, în caz „că pică Sinaia”. Da, poate că înțeleg. Dar în niciun caz nu pot să fiu de acord cu asta. Nu cred că așa putem construi o organizație sănătoasă, pe termen lung.

Nu putem să fim principiali doar după ce ajungem mari, ca organizație. Nu putem să facem rabat de la valori și de la reguli, în cazul în care acestea ne ajută să creștem ca organizație. Dacă regulile sunt greșite, le schimbăm. Dar democratic, și la fel pentru toată lumea.

Am făcut câtă opoziție am putut ca vicepreședinte, din prezidiu, fără a transforma Adunarea Generală într-un bâlci, și fără a coborâ discuția sub un nivel cât de cât decent – fără efect. Am intervenit de câte ori a fost necesar (și a fost) pentru ca subiectul desființării să fie discutat corect, la fel ca pentru oricare alt centru, și am intervenit de câte ori când discuția a divagat de la subiectul Sinaia la subiectul Marian Panait, pentru că subiectul era Centrul, nu omul, pentru că am considerat că e de datoria mea să păstrez discuția pe făgașul ei corect.

Din ordinea argumentelor, a prezentărilor și a subiectelor discutate însă, mesajul care s-a putut deduce a fost clar: avem nevoie de Marian pentru Centenar, și pentru ca Marian și Bianca să mai fie în ONCR trebuie ca Centrul Local Peleș Sinaia să rămână deschis, indiferent dacă se încadrează sau nu în ce cere ONCR fiecărui centru. Nu sunt singurul care a perceput mesajul ăsta. Cel puțin încă 5 – 6 delegați cu care am vorbit au plecat mâhniți de la București pe tema asta, dar e alegerea lor dacă vor să vorbească în public pe tema asta.

Votul privind desființarea s-a dat ultimul, la ora 18, după citirea unui mesaj de la Marian. A lipsit un singur vot pentru desființare.

Sunt multe puncte de vedere pe care nu le-am putut susține în Consiliul Director (poate voi putea scrie și despre asta odată) și la care am pierdut, democratic, la vot. Nu e foarte motivant, dar este corect. Ce s-a întâmplat la Adunarea Generală din aprilie, deși s-a încheiat cu un vot deschis, suprem, al Adunării Generale, nu a avut nicio treabă cu democrația, sau cu cercetășia.

În candidatura lui pentru un al doilea mandat, sâmbătă, Marian a tranșat dezbaterea de la Adunarea Generală din aprilie, încheindu-și prezentarea cu ideea am venit în fața voastră, mi-ați putut pune întrebări, să considerăm acest subiect închisSunt de acord cu el, subiectul este închis. Atât că prin prezentarea lui a situației, a validat acțiunea mea și a lui Cristi, și a desființat, neintenționat, sunt sigur, pe fostul (și actualul) președinte ONCR, recunoscând că Centrul Local Sinaia nu avea atunci ce era nevoie pentru a fi un Centru Local al ONCR, și că măsura desființării ar fi fost corectă.

Nu șiu câtă lume are ținerea de minte necesară pentru astfel de legături, dar cine nu are se poate întâmpla să plătească scump pe termen lung …

5 comentarii la „De ce mi-am dat demisia din Consiliul Director al ONCR”

  1. Yeti, cu tot respectul, DA, mi-ar fi placut sa prezinti aceasta pozitie de fata cu noi toti.
    Faptul ca acum il pui public, se potriveste perfect cu zicala „dupa razboi multi viteji se arata”.

    Cercetasia ne invata si sa avem o abordare potrivita la momentul potrivit. Din punctul meu de vedere, putem doar sa invatam sa fim ACOLO si sa FACEM TREABA cand avem de facut.
    Chiar a fost ocazia sa clarificati situatia la AGEx. Ca nimeni nu fuge de responsabilitati…sau…

    1. Poziția asta a fost prezentată tuturor, în mod public, printr-o scrisoare deschisă, la momentul demisiei. Cine a cerut detalii, le-a primit, după cum bine știi, fiind și tu în această situație :)

      Nu sunt în război cu nimeni, și nu știu cum îi cu vitejii. Ce avem aici sunt considerente personale, care au fost evidente tuturor Centrelor Locale care au participat la Adunarea Generală în Aprilie, mulți dintre ei fiind și la Adunarea Generală Extraordinară. Ei nu mai aveau nevoie de explicații suplimentare, ceilalți prieteni ai mei, am considerat că da. Nu are treabă cu pozițiile Centrului nostru Local, pe care l-am reprezentat la ambele evenimente.

      Am explicat în corpul postării mele de ce am crezut că este nepotrivit să fac asta înainte, sau în timpul AG. Ce susțin acolo este exact ca aceasta a fost abordarea potrivită la momentul potrivit …

      De când sunt cercetaș, am fost peste tot unde a fost nevoie de mine și am făcut treaba care m-am priceput să o fac. Nu cred că pot fi acuzat de rea-voință, deși văd că se încearcă :)

    1. Blog-ul meu este un spațiu deschis tuturor prietenilor, dar mi-e cam frica de ce-ai putea zice tu la subiect si de ce-ar intelege oamenii de pe-aici care nu te cunosc :)

  2. Avand in vedere aglomerarea de evenimente cercetasesti din aceasta perioada, voi amana putin postarea justificarii mele vis-a-vis de demisia din CD al ONCR.
    Pana atunci sa fim cat mai aproape de copii si sa participam activ la crearea unei lumi mai bune, impreuna cu ei!

Dă-i un răspuns lui yeti Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.