Echipa noastră de lideri de lupișori este fantastică – hotărâtă și implicată, a crescut, așa cum cresc lupișorii, într-un an cât alții în 10 – daca anul trecut a fost primul camp de vară în care participau lupii – acum haiticul nostru numără în jur de 40 de copii și echipa de lideri face tot posibilul să crească pentru a ține ritmul.
Din cauză că nu sunt permanent în Alba, după campul de astă vară am avut puține ocazii să mă întâlnesc cu lupișorii, și, pentru că cred cu tărie că un șef de centru local ar trebui să cunoască cercetașii din centrul local pe care îl conduce, am rugat-o pe Popi să mă anunțe când lupișorii au acțiuni la care aș putea participa și eu. Am ratat o ocazie la începutul lunii trecute, când lupișorii au fost la Deva, pentru că a trebuit să particip la Adunarea Generală a ONCR, dar acum trei săptămâni, când lupișorii au mers în excursie la Cluj, m-am pus și eu pe tren.
Pe lângă cei 30 de lupișori (!) și 6 lideri și adulți care au venit de la Alba, ne-am mai alipit încă 6 lideri veniți special sau rămași prin Cluj – pe post de bodyguarzi :) După o oprire la ora deschiderii la L’Atelier – pentru primul pitstop al zilei, am ajuns la Muzeul Zoologic – o colecție impresionantă de animale în formol și împăiate, și câteva diorame, într-un muzeu care arată mai repede a spațiu de referință pentru studenții și cercetătorii de specialitate decât pregătit pentru un public larg.
Evident, copii (ca și unii dintre noi care nu au trecut de 12 ani, printre care și subsemnatul) sunt întotdeauna entuziasmați să vadă lucruri noi, mai ales din lumea naturală – și muzeul zoologic din Cluj nu duce lipsa de așa ceva – de la insecte care mai de care mai ciudate la păsări și amfibieni, și chiar și niște feline mari.
Imediat dedesubtul muzeului zoologic, cu acces printr-o scară strâmtă în spirală – numai bună de filme horror – este vivariumul – casa mai multor gâze, reptile, rozătoare și târâtoare, de data asta vii. Ca niște animale de pradă ce sunt, lupișorii noștri s-au risipit printre animale mai curioase decât alea din camera de deasupra, și s-au strâns doar să-l asculte pe șerifu’ ce se ocupă de muzeu, și să-l vadă când a scos din cutia lor niște gândaci africani.
Următoarea oprire a fost Grădina Botanică, unde maxima atracție au fost serele (mai ales că începuse o ușoară ploaie), unde am punctat câteva lucruri interesante:
- oamenii de la tropice have it easy – is niște frunze pe plantele alea ale lor de din două bucăți faci un acoperiș de casă, nu un adăpost. Unde mai pui că îs niște plante de vin direct în formă (și dimensiune!) de umbrelă!
- copii sunt mai interesați de automatul de dulciuri decât de plantele carnivore
- lupișorii mănâncă de 10 ori pe zi
Mai multe poze, la mine pe Facebook, aici.