Cercetașii de la Miercurea Ciuc în National Geographic

Eu nu prea cumpăr presa scrisă, pentru că de obicei ce am nevoie găsesc pe net și nu am avut niciodata o locuință suficient de stabilă să mă apuc să colecționez reviste and stuff (ca să nu mai spun că n-am bani de ele :P). Dar începând cu luni mi s-a tot spus că scrie de cercetași în National Geographic, apoi aflu că scrie de cei din Ciuc, apoi primesc mesaje and stuff despre aceeași chestie :).

Alaltăieri seară m-am întâlnit cu Iuli, cu Cristi din Cluj, cu Diana și cu Suri din Miercurea Ciuc și am discutat (printre altele) și de asta, dar și de reacțiile negative ale unor membrii ai listei de discuții a liderilor cercetași. Deși suntem cu toții obișnuiți cu păreri gen nuca în perete și / sau cercetașii trebuie prezentați ca niște îngerași, dar come on!

Ieri mi-am cumpărat și eu NG-ul de luna asta, și am citit reportajul pe nerăsuflate, pe drum spre facultate. Țin să spun aici că m-am regăsit și pe mine și pe activitățile în care cred în articolul ăla, prezentate exact cum trebuie, cu un pic de subînțeles, cu un pic de before and after. Oricum, frumos :). Felicitări celor din Miercurea Ciuc :) și felicitări autorului articolului, pentru că a avut puterea și priceperea de a pune în cuvinte lucruri pe care noi, ca cercetași, foarte greu le putem face înțelese restului lumii. Mulțumim :) Citiți pe blogul autorului, Cătălin Gruia, mai mult.

Citind articolul, și revenind la discuția de pe roleader (care în principiu zice ca un părinte normal dacă citește ce e acolo nu își mai lasă / trimite copii la cercetași), încerc să-mi imaginez ce lideri sunt ăia care consideră că activități pe care le desfășoară le pot strica la imagine dacă află părinții. Păi noi ne ascundem de părinți ca să ne putem face activitățile? Copii se ascund de părinți pentru că asta este natura copiilor, și da, poate uneori este valoros și util să considere că la cercetași scapă de gura părinților, dar consider că noi, ca lideri, avem datoria să îi avem o legătură cât mai strânsă cu părinții, ceea ce implică și cunoașterea de către părinți a tuturor activităților pe care le desfășoară copii lor. Nu?

2 comentarii la „Cercetașii de la Miercurea Ciuc în National Geographic”

  1. Nu ma pot abtine sa stau cuminte:)

    Cunoasterea activitatilor da, de acord, dar asta implica cunosterea totala.

    Eu cel putin nu am zis niciodata sa ne ascundem ci doar sa prezentam imaginea completa, de la zecile de ore de planificare ale unui camp, elementele de siguranta, ce inseamna cadrul simbolic etc pana la implementarea lor (inclusiv cu ce se intampla behind the scenes la interminabilele sedinte de staff) etc etc.

    Nu voi fi niciodata de acord cu promovarea unei imagini de gen „cream situatii in care ei nu au decat sa se descurce cum pot, nu e problema noastra” cand stim cu totii foarte bine ca nu e asa. Chiar daca ar parea un cadrul total natural, el nu este asa…

    1. Înafară de cazul în care știrea apare în InfoScout, nu o să poate face nimeni un articol care să vândă dar care să păstreze absolut tot. Din punctul meu de vedere, având în vedere că articolul a fost publicat în National Geographic, și nu în Libertatea înseamnă ca el va fi citit de oameni care pot gândi și pentru ei înșiși, și pot înțelege că lucrurile sunt făcute profesionist.

      Și ideea cu blogurile vieții este tocmai să nu te abții și sa nu stai cuminte :P

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.