Prin văi și pe creste

Cu un plan fabricat încă din Amazonia, acum două săptămâni am dat o fugă în Retezat, cu planul să facem cel mai înalt vârf al lui, Peleaga, la 2509.

Am plecat cu voie bună în ceas de seară, vinerea, cu Vlăduț și cu Popi din Cluj, cu o întârziere de câteva ore cauzată de probleme care n-au putut fi evitate. Planul era să „ajungem când ajungem” la Cârnic, poarta de intrare în Parcul Național Retezat, și să mergem de aici la Cabana Pietrele, unde ne așteptau ceilalți co-aventurieri ai noștri – Nico, Adi, Nicu, Paula dinspre Sibiu și Alba, împreună cu Radu, Diana și Evelina care au venit direct de la București.

Am ajuns la Cârnic un pic înainte de ora 1 noaptea. Întunericul nu ne-ar fi oprit neapărat din urcarea spre Pietrele, întrucât drumul e decent. Totuși, ne-am gândit că ajungem pe la 3 la cabană și nu știm exact la ce ușă trebuie să batem. Și cum asta n-ar fi fost suficient, când am pornit frontalele să vedem cum e drumul ne-am dat seama că în ceața deasă ce învelea drumul, frontalele n-aveau cum să ne fie de folos. Continuă să citești Prin văi și pe creste

Cum am ajuns din Șureanu la Cioclovina

“It’s a dangerous business, Frodo, going out your door. You step onto the road, and if you don’t keep your feet, there’s no knowing where you might be swept off to.” – Bilbo Baggins, The Lord of the Rings

S-a făcut o săptămână de când am plecat cu multă încredere de la Cabana Șureanu spre Cioclovina lui Gherman, ca să particip în numele Consiliului Director la festivitatea de deschidere a Campului Național de Temerari. Am avut un drum fain, dar considerabil mai dificil decât anticipasem, și am ajuns în camp abia marți dimineața.

În weekendul 3 – 5 iulie am fost cu temerarii la Cabana Șureanu, pentru campul unităților de temerari de la Alba Iulia. După trei zile foarte faine cu ei (despre care vă scriu altă dată) – duminică pe la prânz, am făcut un cerc în curtea cabanei, cu rucsacii în spate, ne-am luat la revedere și temerarii au plecat cu liderii lor spre Poarta Raiului, la autobuz, iar eu spre Cioclovina, unde aveam în plan să ajung a doua zi la prânz – cu o rezervă de timp, ceremonia de deschidere fiind abia seara. Continuă să citești Cum am ajuns din Șureanu la Cioclovina

Curbe de nivel si learning by doing

Citirea hărții este unul din acele abilități pe care toți cercetașii, mici sau mari, trebuie să le aibă. Cu ajutorul hărții putem planifica și optimiza trasee, vizualiza potențiale zone dificile și probleme, interpreta poziția pe care o avem în raport cu elementele de relief din jurul nostru, identifica traseul optim și distanțele până la o destinație anume, dar și evaluarea unui traseu parcurs într-un hike.

Indiferent dacă harta pe care o folosiți este tradițională sau vă uitați la ea pe un ecran, orice hartă este o reprezentare schematică în două dimensiuni a unei realități care are trei – ne e evident cum putem arăta pe hartă lungimi și lățimi (longitudini și latitudini), dar nu la fel de evident cum facem să reprezentăm altitudinile (sau diferențele de altitudini).

Pentru hărțile care ne interesează pe noi – cele turistice, în primul rând – o soluție la îndemână sunt curbele de nivel. Ca lider cercetaș am descoperit că, deși copii și tinerii învață despre reprezentarea reliefului la orele de geografie din școli, nu întotdeauna își însușesc cunoștiințele suficient de bine încât să le poată aplica practic, când vinde vorba de a-și decide o direcție pe traseu sau de a-și estima în prealabil efortul pe care îl va cere o tură.

Continuă să citești Curbe de nivel si learning by doing

Hamacul ca solutie pentru camp

S-a făcut un an de când hamacul a devenit soluția mea preferată pentru campare – ușor, versatil și comod, hamacul îndeplinește o serie de criterii care îl fac, pentru mine, excelent pentru „locuitul” în natură.

Hamacele au devenit populare în grupul nostru când Nicu și Adi au primit câte unul de ziua lor (parcă?),  și au început să și le ia cu ei în ieșirile noastre. Pentru că cele disponibile în Decathlon erau „garantate” până la 100 de kg și eu depășesc „ușor” acest „target”, nu am putut să îmi iau și eu unul de acolo. Acest mic impediment m-a trimis la MinorSwing.ro, care erau un pic înainte de perioada asta de glorie pe care o trăiesc acum, și Andrei de la MinorSwing mi-a executat un hamac garantat să mă susțină :).  Continuă să citești Hamacul ca solutie pentru camp

Despre alegerea unui loc de camp

Duminică dimineața am fost la Sălciua, să alegem un loc de camp dintre cele găsite într-o expediție anterioară de liderii noștri, și să rezolvăm pe cât posibil problemele administrative care se pot rezolva.

Dintre locurile descoperite de expediția anterioară a „echipei de la Sibiu” (Nico, Nicu, Adi Cozma, Bogdan) pe Valea Sălcioarei, deasupra de Sălciua pe stânga Arieșului, am ales unul în care toate problemele principale administrative par a fi rezolvabile – și deci suntem foarte aproape de a avea un loc fantastic de camp pentru Campul Centrului Local de anul ăsta! ;)

Pe lângă vestea asta (îmbucurătoare), m-am gândit că ar fi util să detaliez un pic cum gândim noi în Centrul Local alegerea unui loc potrivit pentru Campul Centrului Local, poate e de folos și pentru alte grupuri :)

Update [6 iunie 2014]: am adăugat la sfârșit câteva sugestii de la lume :)

Continuă să citești Despre alegerea unui loc de camp