Categorie: Munte

Aventura-n Apuseni – episodul I

Oare cum ar fi să mergem pe jos de la Cluj la Alba?

În provocarea continuă de a găsi activități care să răspundă nevoilor și posibilităților seniorilor noștri, am căutat să găsim o aventură maximă cu costuri minime, accesibilă pentru toți seniorii. Una din idei a fost întrebarea de mai sus. Și am pus-o în practică. Mai bine zis, am încercat.

Trebuie să recunosc că după aventura-n munții Șureanu din 2015, am avut și un obiectiv personal – ideea de a mă pierde prin munți cu scop îmi surâde. Viața în natură îmi priește, și călătorului îi stă bine cu drumul. De aceea, chiar dacă n-am avut într-un final nici un senior cu noi, cei inițial interesați renunțând mai din timp sau mai în ultimul moment la această aventură, am decis să mergem înainte cu acțiunea.

Pentru că m-am apucat de scris și nu m-am mai oprit, am decis să bucățesc povestea asta în patru – primele două zile (prima a fost scurtă) și apoi fiecare zi până la sosirea glorioasă în Alba Iulia duminică seara, cu mașina, după ce-am rămas cu prea mult drum la sfârșitul concediului.

Continuă să citești Aventura-n Apuseni – episodul I

Grătar la purtător

Câteodată, nu foarte des, prin feed-ul meu de Facebook mai apar și lucruri interesante. Așa mi-au căzut ochii pe grătarul ăsta DIY, făcut din materiale ușor de obținut și în România – și am decis că e ceva ce merită încercat, pentru că ar merge perfect cu aventurile pe care le plănuiesc pentru la vară.

Nu reiau pașii, e relativ simplu de făcut și ghidul de pe Instructables este suficient de complet, așa că pun doar lucrurile pe care le-am învățat eu cu proiectul ăsta. Continuă să citești Grătar la purtător

Ce iei cu tine când pleci pe poteci noi?

Dacă anul trecut am ajuns la Cioclovina după două zile prin Munții Șureanu / Orăștiei, acum câteva luni plecam alături de Paula, Mihaela și Florina într-un alt fel de aventură: un traseu pe jos din Piața Unirii din Cluj-Napoca până în Piața Cetății din Alba Iulia. Pe jos, prin Apuseni, timp de 4 nopți.

Deși nu am ajuns chiar la Alba Iulia în timpul alocat (ni s-a terminat timpul înainte să ni se termine poteca), Aventura noastră-n Apuseni a fost o experiență tare faină, despre care îmi propun să vă povestesc pe larg de îndată ce reușesc să traduc cele 10 pagini de notițe în ceva descifrabil și de altcineva decât mine!

A fost, așa cum era de așteptat, și o ocazie bună de învățat lucruri noi nu doar despre mine dar și despre despre cum e mai bine să abordăm aventuri în natură, în locuri noi, pe mai multe zile.

Așa că într-o zi, după ce m-am întors, mi-am găsit check-list-ul de dinainte de plecare și m-am gândit și că poate-ar fi util să o împărtășesc cu voi, poate plecați și voi hai-hui pentru mai multe zile, fără să știți precis unde o să dormiți sau cum și pe unde sunt drumurile, și poate vă ajută să nu uitați ceva!

Continuă să citești Ce iei cu tine când pleci pe poteci noi?

Suport de rucsac pentru betele de tura

Mi-am făcut o treabă pentru prindere și eliberare rapidă pentru bețele de tură de pe mai orice rucsac, și m-am gândit să împărtășesc ideea asta și cu alții în speranța că poate fi de folos cuiva cumva :)

Acum doi ani, fiind în sandale pe ceva grohotiș, în Cheile Râmețului, am decis că trebuie să trec o pereche de bețe de tură în planul personal de investiții. De atunci m-am învățat să merg cu ele, le iau cu mine oriunde merg la munte, le folosesc nu doar pentru mers ci și pentru montat prelata pentru hamac sau pentru dormit sub cerul liber. Unde mai pui că, în timpul lor liber, bețele sunt bune și pe post de selfie-stick pentru GoPro :)

Ce-i limpede e că acum bețele de tură fac parte din echipamentul permanent de munte, și deci trebuie cărate peste tot. Chiar dacă cei mai mulți rucsaci de munte vin dotați cu un sistem de prindere a bețelor pe exteriorul rucsacului, acum câteva luni Luiza mi-a arătat rusacul ei de tură de la Osprey, care are un sistem fain pentru prins bețele pe bretea, „din mers”, astfel că nu trebuie să-ți dai jos rucsacul ca să le pui bine / să le iei în mână.

Continuă să citești Suport de rucsac pentru betele de tura

Prin văi și pe creste

Cu un plan fabricat încă din Amazonia, acum două săptămâni am dat o fugă în Retezat, cu planul să facem cel mai înalt vârf al lui, Peleaga, la 2509.

Am plecat cu voie bună în ceas de seară, vinerea, cu Vlăduț și cu Popi din Cluj, cu o întârziere de câteva ore cauzată de probleme care n-au putut fi evitate. Planul era să „ajungem când ajungem” la Cârnic, poarta de intrare în Parcul Național Retezat, și să mergem de aici la Cabana Pietrele, unde ne așteptau ceilalți co-aventurieri ai noștri – Nico, Adi, Nicu, Paula dinspre Sibiu și Alba, împreună cu Radu, Diana și Evelina care au venit direct de la București.

Am ajuns la Cârnic un pic înainte de ora 1 noaptea. Întunericul nu ne-ar fi oprit neapărat din urcarea spre Pietrele, întrucât drumul e decent. Totuși, ne-am gândit că ajungem pe la 3 la cabană și nu știm exact la ce ușă trebuie să batem. Și cum asta n-ar fi fost suficient, când am pornit frontalele să vedem cum e drumul ne-am dat seama că în ceața deasă ce învelea drumul, frontalele n-aveau cum să ne fie de folos. Continuă să citești Prin văi și pe creste