Categorie: Grămadă

Damn Computer!

Da, azi am luat decizia să îmi schimb calculatorul, urgent. Dacă până acum am tot tras de timp din lipsă de bani să-mi iau ceva superPerformant, azi am devenit conştient că sistemul pe care îl am (750 de MHz, 512SDRAM) pur şi simplu nu mai face faţă stilului meu de viaţă.

M-am gândit mult la chestia asta, şi cred sincer că un calculator lent face şi din cea mai binevoitoare persoana o persoană lentă. Mai ales în lumea noastră, a programatorilor.

SOOO, damn computer, îmi cumpăr o prostie de-aia de calculator, de ăla ce le recomand prietenilor de la ASE, că dacă făceam ce făceam pe sistemu ăsta, cu unu de ăla aş face chestii pe care nu le fac colegii mei cu Core Duo 2 sub carcasă :) Deci, adio vise de laptop, adio vise de sistem cu luminiţe şi cu capotă, realitatea este alta! :P

Long time no post

Iar trecut o grămadă de vreme de când n-am mai scris în blog. Nu ştiu dacă a fost lenea, dacă a fost lipsa de timp sau alte resurse sau doar lenea.

Sidenote: dacă nu aş ştii ca nu e aşa, aş putea pune mâna în foc că algoritmul de shuffle de la winamp-ul meu ştie exact ce ora e, aşa că pe la 4 – 5 AM îmi pune numa melodii plicticoase care să mă trimită direct la somn, ceea ce NU e bine.

Revenind, s-au întâmplat multe de când nu am mai scris aici. Ca un rezumat al celor mai importante lucruri care s-au întâmplat:

Şureanu 2006 – un camp de iarnă cu cercetaşii din Alba şi din Cluj. Am prins o tură pe înntunecate către Vârful Şureanu (cu toate că eu personal n-am mai ajuns pe vârf, era târziu şi se întunecase), multe jocuri şi cântări cu exploratorii de la Alba, şi o tură către Vârful lui Pătru pe o vreme îngrozitoare (nici pe Pătru n-am ajuns). Înafară de bucuria de a vedea o nouă generaţie de cercetaşi care şi-a depus promisiunea, campul din Şuri m-a ajutat să înţeleg multe lucruri despre viaţa (mea) cercetăşească.

Revelion 2007 – anul nou m-a prins pe valea Râului Mare, la câţiva kilometri de Cugir, cu colegii de clasă din liceu şi alţi prieteni din generaţia mea. O parte din pozele de la Revelion sunt pe albumul picasa al lui sabu. De revelion aş putea spune că am mâncat, am dormit, şi am beut atât cât am avut eu nevoie. A, da, şi pe 31 decembrie am adormit la un moment dat după masa şi cred că o fost prima dată în tot 2006 când am dormit fără să am nici un fel de grijă pentru ce aş avea de făcut mai încolo.

Operaţiunea Planta – cu toate că aveam una alta de lucru pentru şcoală, nu am avut calculator cu mine, aşa că am considerat că cel mai bun mod de a-mi petrece săptămâna rămasă de vacanţă este să ma relaxez. Am avut 2 întâlniri importante, una cu Benni şi o parte din liderii din Alba să luăm decizii pentru campul de la vară, şi alta cu liderii activi din Alba, inclusiv Cipri (care nu se întorsese încă de la revelion în timp pentru prima întâlnire) despre activităţile ce vrem să le facem în 2007. În rest, Pub13 a fost casa mea aproape în fiecare după masă / seară / noapte. A da, şi am plănuit cu tata lucrări pentru reşedinţa Avram.

UP9 – cel mai tare festival

Cand ajung acasa, sau ma rog, la camin, sau … in alta parte decat in gasca care stie ce inseamna UP9 pentru mine, prima intrebare pe care mi-o pune lumea este … „cum a fost?”. Jur ca nu stiu cum sa raspund la intrebarea asta. N-am stiut niciodata.

Din punct de vedere al programului? Nu stiu, am avut incredere deplina in Catalin, el s-a ocupat, eu nu am vazut nimic din program si tot ce am sunt niste numere prin care s-au evaluat atelierele. Deci, … nu stiu.

Din punct de vedere al momentelor? Deosebit! Deschidere, momentul imagine, scenetele, premierea, inchiderea … totul a fost asa cum trebuia sa fie pentru un festival de calitate: surprinzatoare, inovatoare, soul – touching, greu de realizat.

Din punct de vedere al echipei de organizare? Cel putin pe partea administrativa raspunsul este … incredibil. Nu cred ca ma crede vreun participant ca tot festivalul a fost sustinut administrativ cu o mana de exploratori dedicati, un grup de coordonatori ai carei componenta o numeri pe o mana si doua masini la dispozitie.

Din punct de vedere personal? Incitant, dificil, obositor, deosebit, distractiv, enervant, interesant. De toate. Am trecut prin multe in 6 zile. Si tot ce s-a intamplat a meritat. O sa mai treaca ceva vreme pana intra evaluarile, dar pentru mine, personal, asta a fost cel mai tare festival din toate timpurile.

(Re)incepe nebunia

După multe amânări cauzate de varii motive, de probleme în comunicare şi aşezarea la cămin, ieri am lansat invitaţia pentru festivalul nostru anual, Unitate şi Prietenie, ediţia a 9-a. Sunt fericit ca am reuşi într-un final să trimitem invitaţia, dar pe partea cealaltă abia acum începe „show”-ul.

In weekendul asta trebuie sa lucrez masiv la site-ul evenimentului, să punem acolo toate informaţiile necesare pentru oamenii care vor să se înscrie. Şi după aia, pe între 30 noiembrie şi 3 decembrie, agitaţie, nebunie …

Într-un fel abia aştept :). Dar printre altele a început şi şcoala, cu bune, cu rele, cum e ea, şi pe atunci prin perioada festivalului o sa fie şi parţiale.

The camp

Am tot zis ca o sa scriu mai des in blog. Si tot mai rar am ajuns sa scriu :). Intre 29 iulie si 12 august am fost plecat in camp, la Cheile Cibului. Povesti de prin camp si tot tacamu sunt pe site-ul campului. Am stat acolo 14 zile, cu o vreme mai capricioasa, una peste alta cred ca am reusit sa facem un camp bun. Nu cred ca a fost cel mai reusit camp facut de noi vreodata din punct de vedere al programului, dar legaturile dintre oameni si dezvoltarea unor cercetasi in doua saptamani ma fac sa cred ca am avut un camp bestial.

Personal, campul m-a invatat foarte multe despre compromisuri si dificultati intr-o tabara internationala, sa cunosc niste lideri de treaba din Germania, si sa identific potentialele cercetasilor din grupul nostru.

Cred ca, pentru mine, cel mai demn de mentionat lucru din camp a fost hike-ul, in care am incercat sa ajungem intr-o zi la Alba Iulia, si n-am ajuns (desi, … daca era dupa mine ajungeam lejer :P), n-am ajuns pe jos adica. Am fost „ajutati” de Nico, tata, Puiu sa merem la Alba.

La Alba, cu nemtii am petrecut super hike-ul nostru in Pub13 si a doua zi ne-am intors cu microbuzul in camp.