Am promis că o să scriu aici despre Festivalul Luminii, ediţia 2008. Festivalul Luminii este un eveniment care se organizează de câţiva ani în Cluj şi care înseamnă câteva ore de destindere pentru oamenii care fac efortul să iasă din casă şi să participe din partea cercetaşilor.
Anul ăsta, în premieră, echipa de la Cluj şi-a propus organizarea festivalului luminii şi în alte oraşe. Până la urmă, au fost 9 oraşe implicate în proiectul ăsta: Cluj, desigur, Bucureşti, Tg. Mureş, Timişoara, Oradea, Tulcea, Tg. Jiu, Miercurea Ciuc şi Suceava. Oamenii care s-au zdrobit pentru chestia asta au fost Cristi Moldovan şi Diana Slabu din Cluj, şi zeci de lideri din ţară, fiecare în oraşul în care locuieşte (nu dau nume că nu ştiu sigur sigur şi nu vreau să greşesc :P).
Festivalul Luminii are ca semn distinctiv „gulguţa”. Termenul a fost coined, cum zic americanii, de clujeni, şi e o cutie făcută din hârtie împăturată în care se pune o lumânare pastilă. Festivalul luminii de anul ăsta a folosit, adunate, vreo 20 – 30 de mii de astfel de „gulguţe”! (vedeţi în poze, link-ul mai jos).
Din păcate, eu, fiind organizator la UP în fiecare an, şi FL fiind organizat întotdeauna în săptămâna de după UP, nu am reuşit niciodată să ajung la Cluj nici să dau o mână de ajutor, nici micar să particip. Nu atât o problemă de locaţie, ci o problemă de oboseală fizică şi psihică. Aşa că, deşi anul ăsta am avut FL şi în Bucureşti, am ales să nu ma implic, ca să nu încurc. Totuşi, fiind în Bucureşti, am fost vinerea trecută la împăturat gulguţe, şi am şi făcut o sută sau două cu Adi şi Bogdan.
Duminică, pe la 3 aşa, m-o sunat Iuliana, să mă roage să mergem să ducem ceva pietriş sau nisip la parcul Carol, unde s-o ţinut festivalul în Bucureşti, pentru că toate gulguţele erau zburate de vânt. L-am sunat pe Adi, care era oricum gata de plecare, şi l-am rugat să caute nişte pietriş. Adi m-o sunat în 5 minute că o găsit nisip, m-am dus şi eu, l-am încărcat cu lopata în rucsacul meu (care nici acum nu e spălat) şi l-am suit (cu dificultate) într-un taxi. Lăsând la o parte cum arată doi tipi cărând oţâră de rucsac CU RÂNDU, aleea din Parcul Carol e al naibii de lungă (am avut febră musculară o săptămână).
Mă rog, gulguţele s-or lăsat aprinse cam greu, şi am fost foarte impresionat de bucureşteni care or pus mână şi or aprins şi ei câte o gulguţă. Trebuie să spun că am fost impresionat şi de numărul mare de oameni care or apărut la eveniment, având în vedere că nu era cea mai bună vreme afară şi că e primul FL ţinut în Bucureşti, dar pe partea de mediatizare, festivalul a fost extrem de bine „vândut” (a fost chiar şi un articol de jumate de pagină în Evenimentul de Bucureşti). Din câte am înţeles eu, Iuli s-a ocupat de partea asta, deci no surpise there! Unul dintre aspectele mai puţin pozitive a fost că am fost un pic dezorganizaţi în momentul cheie al aprinderii lumânărilor, şi că nu s-a putut stinge iluminatul public din parc pe cele 2 ore ale festivalului.
Oricum, m-am plimbat un pic printre oameni, şi am rămas profund impresionat de atitudinea generală (care nu degaja ignoranţa totală cu care m-am obişnuit în Bucureşti). Cred că unul din motive a fost că majoritatea oamenilor au venit în Parcul Carol pentru FL, nu ca să se plimbe (era totuşi o vreme anti-plimbare). Oricum, există potenţial, poate, şi aici…
Ironic, în Cluj evenimentul s-a amânat pe vineri (ieri, de-acuma) din cauza vremii îngrozitoare, şi în Tg. Mureş s-a amânat pe 19 decembrie, când au un alt eveniment (la care poate mergem şi noi :). FL a ajuns la TV (i-am văzut pe Bogdan Pater şi pe Speedy la ProTV, dar a mai fost şi pe alte posturi), şi în presa scrisă (metropotam).
Poze, de la metropotam şi de la mama lui Sorin Vasilescu.
