im Wien

După cum ziceam și mai jos, am fost la Vienna, la RobotChallange. Am făcut cam 2 zile pe drum dus întors, am avut o zi de concurs și o zi de turiști. Concluzia pe scrut este că a fost extraordinar. Pentru detalii, citiți mai departe :)

Drumul

Pe scurt: 17 ore cu trenul. La clasă (adica în fund) ca studenții. Fun, dar greu.

Am plecat din București la 16:45, cu toții, deși era să-l uitam pe Adi acasă (o întârziat puternic :)). Ne-am pus instant pe povești și aproape că nu ne-am dat seama când s-o întunecat. Am stabilit cartierul general în vagonul restaurant, unde nu ne-am sfiit să scoatem niște prelungitoare și să tragem curent la toată lumea (de apreciat că omu de la vagonul restaurant n-o sărit la noi). La Alba am făcut o pauză și Dan și cu mine ne-am văzut cu părinții, eu am căpătat două lucruri neprețuite (Swiss-ul uitat acasă de ceva vreme și o sticlă de vin de Aiud care a ajutat puternic mai departe :P). Am încercat să îl mai sprijinim pe Dan la camera pentru robotul de Slalom, dar fără prea mare succes.

După Alba am intrat în vorbă (sau mai iute a intrat el în vorbă cu noi) singurul alt client al vagonului restaurant, un domn tânăr, cu care ne-am conversat un pic despre condițiile noastre în facultate și despre eventuale posibilități de finanțare dinspre UE, anul ăsta fiind ceva cu inovație și cercetare la UE. Optimismul lui mi s-a părut un pic cam exagerat și am presupus că nu a făcut facultatea în România, pentru că altfel n-avea cum să nu știe unele chestii de „bază” despre cât de greu este să obții bani printr-o instituție cum este Politehnica. Dar discuția a fost interesantă :D

Am ajuns în Vienna pe la 9, și ne-am găsit ușor drumul spre hotel pentru că Cip mai stătuse acolo cu altă ocazie. La cazare am aflat cu surprindere că recepționista era româncă (deși asta urma să devină un aspect comun al excursiei ăsteia, am interacționat cu mulți români acolo).

În tren
În tren
Ajunși în Vienna
Ajunși în Vienna

Ultimele pregătiri

După ce toată lumea a fost so fresh and so clean, am dat o tură scurtă prin centrul Vienei, pe o vreme destul de închisă (Cip și cu mine am fost eroi și am plecat fără geacă, lucru ce l-am regretat puternic după aia). Am mâncat scurt la un birt care părea uitat de timp pe undeva prin centru și ne-am întors la hotel să lucrăm la roboți. Evident, prima data a fost mai mult decât necesară o pauză de somn, pentru că eram deosebit de rupți. Ne-am pus pe urmă pe lucru, și am încercat să mai rezolvăm din problemele roboților. Micvs, Gia și Cornel au rezolvat din problemeler lor, Simina cu Matei și Adi au înnebunit lângă robotul lor, a cărui constanță în mișcare era egalată doar de constanța numerelor de la loto. Aici a venit foarte la îndemână vinul de Aiud, care a trecut atmosfera dintr-una încordată, într-una foarte foarte fun :)

Robotul nostru a fost pe departe cel mai weirdo, și după ce Dan l-a lăsat din mână pentru o pauză binemeritată am încercat și eu să fac un pic de debugging. Concluzia, tristă și de neînvins a fost că firmware-ul aduna două numere pozitive și dădea un număr negativ. Nu depășiri, nu greșeli. Doar încăpățânare de firmware. După ce toată lumea a adormit la un group-screening de Gray’s Anatomy, we called it a night.

La hofburg. A se observa cât de gros suntem îmbrăcați
La hofburg. A se observa cât de gros suntem îmbrăcați
Tot la Hofburg
Tot la Hofburg
Toată gașca
Toată gașca

Concursul

RobotChallange 2009 a fost considerabil mai mare ca număr de roboți decât ediția anterioară. Spațiul alocat lor a fost însă daca nu la fel de mare, poate chiar un pic mai mic. Rezultatul a fost o învălmășeală generală de oameni, de la puști de 10 ani la oameni trecuți de prima tinerețe. Atmosfera a fost însă foarte foarte ok. Am raportat live de la eveniment pe blog-ul echipei, și nu o să reiau aici. Pe scurt, humanoidul tinereilor a luat argintul și puck collector-ul Giei și al lui Micvs au luat bronzul. La finalul concursului, am fost invitați de organizatori la o cină și o cană de poveste la parterul clădirii, care a fost deosebită. Am stat împreună cu toții și am mâncat un șnițel de la mama lui, și am băut ceva mai mult de O bere nefiltrată de căciulă. Am plecat acasă pe la 9 seara, fericiți, împliniți și cu burta plină. Seara ne-am făcut noi curaj să bem o bere, dar nu numai că scorurile de la hotel erau exorbitante, s-a și închis barul pe la 23. Oricum, mai mult nu cred că țineam nici noi :)

Cu Dan
Cu Dan
Cu ceva în gură
Cu ceva în gură
Consultări
Consultări

Zoo și o masă copioasă

A treia zi ne-am împărțit în 2, Dan cu Roxănica și cu mine am hotărât să mergem la Tiergarten (parcă așa îi zice, aka Grădina Zoologică) și restul au vizitat palatul Schombrun. Grădina Zoologică din Vienna este absolut deosebită, cu toate că gândul că animalele alea îs în cuști și vin șoarecii să se uite la ele și să-și facă poze cu ele nu e tocmai ok. Am văzut animale de tot soiul, ne-am chiorât în insectar la tot felu de gâze interesante și greu de deosebit de plantele pe care stăteau, am prins ora de masă a pinguinilor și o girafă a vrut să-i lingă obiectivul lui Dan. N-am reușit să vedem chiar întreagă grădină zoologică, pentru că la 3 aveam întâlnire cu domn’ profesor și ne așteptau și ceilalți.

Atracția zilei a fost cârciuma de care ne-a tot povestit domnul profesor înca de acasă. Undeva pe lângă Belvedere, la strada, un local aparent ca oricare altul, până în momentul în care s-a deschis ușa. Eu cum am intrat, m-am simțit exact ca într-o banda desenată cu Asterix și Obelix, iar când chelnerul a pus în fața mea și a lui Cip o halcă de carne de porc cu două cuțite înfipte în ea, apropierea de Asterix și Obelix care stăteau întinși pe câte un pat lângă o masă cu câteva schelete de mistreți între ei a fost maximă :). Localul avea și berărie proprie, de unde am și băut căteva beroase buuune.

Unde puteam să mergem după o masă serioasă decât la ringhișpil? Cu burțile pline am dat o tură prin Prater, parcul de distracții al Vienei, unde după ceva căutare am găsit o mașinărie demnă de întreg grupul și am hotărât să ne dăm în  ea :) Cred că cea mai bună descriere a sentimentului din drăcovenia aia este că te simți ca într-un mixer. Dintre toți, Micvs s-a resimțit cel mai tare, dar nici Roxănica nu era mai puțin verde la coborâre. Ne-am mai plimbat puțin, ne-am dat în carturi și o parte au mers și s-au dat în roata mare din Prater, care este un impresionant monument, din aceeași generație cu turnul Eiffel.

Am încheiat seara la un foarte primitor Irish Pub, chiar în centrul Vienei. Ne-am și tras în chip în spatele barului, ne-am simțit excepțional. Am mai încercat noi să bem o bere acasă după ce-am plecat din pub cu ultimul tramvai, dar nu mai era posibil, eram toți deosebit de obosiți (în special eu :P).

A se observa cum tăiam din carne!
A se observa cum tăiam din carne!
Prima mea lecție de condus practică :P
Prima mea lecție de condus practică :P
Super casă cu palmieri
Super casă cu palmieri
Linuxiștii la mâncare
Linuxiștii la mâncare
Firefox
Firefox
Rhinooooooooooo
Rhinooooooooooo
Irish Pub
Irish Pub

Ultima zi și drumul înapoi

Trenul de plecat spre casă a fost pe la 7 seara, așa că am avut vreme să mai dăm o raită prin Vienna. După ce am urcat pe cele 300 și ceva de scări de la Stephansdom, Puștiul, Matei și Manu au dat o tură pe la muzeul tehnic, și noi restul ne-am plimbat fiecare prin oraș. Am dat inclusiv de un magazin Saleva unde am aflat că dacă vreau echipament serios de munte trebuie să renunț la minim un rinichi, dar și la un picior și la o mână :-s. Pe acolo pe lângă Hofburg am fost surprinși să vedem steagul României fluturând lângă cel austriac și am aflat ulterior că Băsescu era în vizită de stat la Vienna. Ne-am mai plimbat pe străduțe pe acolo și am fugit pe MariablablaStrasse (strada de cumpărături) până la gară. Ultima fază tare înainte de plecare a fost când Matei a băgat cartela pentru transport în loc de tichetul pentru bagaj în automat și a trebuit să vină băieții de la securitate să descurcăm situațiunea.

Nu îmi amintesc foarte multe despre trenul înapoi, am cam dormit puternic :)

RobotChallenge în Viena

Pentru următoarele câteva zile voi fi la Viena, la RobotChallenge, şi voi încerca să postez cât mai multe experienţe robotiste pe ed304.cs.pub.ro, dar voi scrie şi aici despre ce mai văd prin Viena şi cum :). Momentan, pot să spun că sunt plăcut impresionat de hotel (stăm la Gerbergasse), şi că la Viena este destul de frig pentru hanorac :P

Proiecte din CS.Poli

Justificare: În liceu, datorită prieteniei mele cu Cătă Muntean, dar și a faptului că am avut șansa să avem la liceu un director foarte deschis către elevi (dl. Cerbu), am fost implicat în tot soiul de „proiecte” pornite din ideile elevilor și care au existat pentru elevi. Implicarea mea în proiecte mi-a dat o înțelegere mai bună a modului în care funcționează lumea, și, eram sigur, când urma să merg la facultate, treaba asta cu proiectele urma oricum să fie exponențial mai tare decât ce am făcut în liceu și urma să nu îmi mai văd capul de câte proiecte cool o să mă atragă.

Ideea asta ponește parțial de la faptul că singurul lucru pe care mi l-a dat facultatea când am ajuns aici a fost o palmă după cap și o găleată de apă rece peste, ca să îmi revin din asemenea vise și speranțe. Am fost dezamăgit, și, după cum colegii mei care au îndurat 5 ani în CS.PUB știu, prima parte (primii doi ani, cel puțin) nu ajută de nici un fel la construirea moralului. Eu am avut noroc de oameni deosebiți în jurul meu care m-au sprijinit și m-au ajutat să-mi dezvolt unele calități care altfel supersistemul de aici mi le-ar fi inhibat, dar sunt mulți oameni în facultate care nu au. Și ideea asta este despre ei, nu despre mine.

Idee: Ce ar fi dacă cineva (eu?) ar porni un proiect în care să listeze toate proiectele interesante care ruleaza acum în Poli (și când zic interesante mă refer la proiecte care sunt și altceva decât formalități pe hârtie pentru cumpărat echipament). Proiectele de diplomă ar putea avea o secțiune dedicată (cele considerate interesante, anyways), și eventual viitorii ingineri ar putea să facă invitații către colegii lor. Studenți de ani mai mici ar putea fi informați în legătura cu unele lucruri efectiv super tari care se fac în școală și s-ar putea autoîndruma spre responsabilii de proiect. Headhunterii și marile firme internaționale de profil din București și nu numai ar putea sprijini anumite proiecte de care altfel nu au cum să audă. Viitori studenți ar putea găsi ce eu am sperat să găsesc când ajung la facultate. Ar putea exista și o secțiune liberă, unde idei (ca asta) să fie discutate și eventual făcut un matchmaking intern pentru implementarea lor.

Condiții: O asemenea aplicație ar trebui să aibă o bază de utilizatori (care pot să înscrie proiecte) controlată fie prin cunoașterea directă a persoanelor implicate, fie prin baza de date a facultății. Totodată, așa ceva ar avea succes numai dacă proiectele de care știu eu NU sunt singurele proiecte worth mentioning din facultatea noastră. și, mai ales, dacă studenții nu au ajuns înca ATÂT de plante încât să rejecteze și ideile interesante împreună cu orice altceva li se servește în facultate.

Observație: Ideea asta pornește de la ideea menționată anterior și de la conceptul că proiectele studențești ar trebui promovate în cazul în care sunt interesante (nu doar în sesiuni de comunicări științifice) Ideea asta se bazează și pe o idee discutată anterior cu Micvs, idee în care ne gândeam că poate ar fi cool să știm ce fac unii dintre colegii noștri la licențe, pentru că s-ar putea să fie interesant.

Acțiune: Momentan, și probabil la rata asta de idei, timpul meu este și o să fie praf permanent, dar poate că dacă încep eu ceva și îi dau drumu’ la vale către una din organizațiile de prin școală … Sau poate că a mai avut cineva ideea asta și atunci totul e rezolvat :)

Proiecte ProgramareWeb

Am mai scris mai demult că ajut la câteva laboratoare de ProgramareWeb semestrul ăsta. Well, o să încerc să revin odată și odată cu detalii, am avut doar experiențe plăcute până acum la laborator, am râs și am văzut mulți studenți extrem de apți, este o experiență foarte interesantă pentru mine :).

Studenții care au PW trebuie să își aleagă o temă de proiect, și au o mână de teme din care pot să aleagă, dar pot (și sper eu se simt încurajați) să-și inventeze teme proprii. Deși știu că multă lume și-a ales materia asta ca să se scape de-o grijă (pentru că profesorul nu are reputație de baubau) am fost foarte plăcut impresionat de unele din temele pe care studenții care m-au contactat până acum le-au propus. Le voi cere la un moment dat acordul să scriu și aici despre ele, și cred că în cazul în care se vor ocupa de ele vor ieși niște aplicații web nu doar mișto ca idee, dar și utile înafara ariei „academice”.

Eu am descoperit în web un mediu excelent de exprimare a ideilor proprii (și aici nu mă refer la blog-uri, ci la idei în modul general, aplicații, concepte …) în special din cauză că timpul de la concept la implementare este foarte scurt, uneori doar câteva ore. Îmi puneam problema ieri că poate o mare parte dintre studenții care chiar sunt interesați de dezvoltarea ideilor lor nu au realizat asta (parțial pentru că nu le-am spus niciodată, parțial pentru că nu au fost suficient de curioși încât să încerce :) ) și mă gândeam chiar că din cauza abordării minimaliste de genul „ce-mi iasă mie din asta” sau, mai rău „dacă nu primesc puncte pe asta de ce să mă chinui” unii dintre ei s-ar putea să piardă ceva nu doar interesant, ci și util.

Printre alte idei mai bune sau mai proaste pe care le-am avut, mă gândeam inclusiv să le oferim un spațiu în care nu doar să își testeze aplicațiile (pentru că pot face asta pe webserverul de test de la ei de pe comp) ci să poată să arate altor colegi ce au reușit să facă și să poată discuta cu ei despre (și cu noi) probleme pe care le-au întâlnit. N-ar fi ăsta un super exemplu de Web2.0? O să reflectez un pic asupra ideii ăsteia, care se oprește de fapt doar dintr-o lipsă momentană de resurse (cum ar fi server și timp :P).

Merg la eLiberatica

Nu știu exact de la ce-am pornit, dar fluxul meu de gânduri s-o întors din nou (cum face de atâtea ori) la posibilitățile curentului OpenSource și Free Source Software (FLOSS pentru cine știe). Și, pentru că așa e întotdeauna la mine, îmi zboară gândurile instant, mi-am amintit că am citit undeva că meseriașul meseriașilor când vine vorba de FOSS, none other than Richard Stallman. Și după aia mi-am amintit că am citit că vine la eLiberatica, care este Evenimentul românesc când vine vorba despre asta.

Bine, cineva mi-a atras atenția că de fapt nu vine, trimite un video (scrie acolo sub poza lui, da’ eu mă uit la poze și gata :P). Mai puțin fenomenal, dar în continuare foarte cool.

Anul trecut m-am gândit să merg și eu acolo doar așa, chiar în ziua în care începea conferința, și era oarecum complicat, pentru că este totuși o conferință serioasă cu înregistrare’n’stuff. Dar acuma am profitat că mi-am amintit, și mi-am asigurat un loc profitând de calitatatea mea încă ne-expirată de student. Trei clickuri, un număr de card și 12 euroi și acum merg și eu la eLiberatica :P. Mai vine cineva?

A, chiar. Anul ăsta o să fie chiar la noi în Poli, deci îi chiar aproape :P

logo