Acum mai mulți ani, prietenul meu Cătălin a venit cu o mega-idee. A pus lumânări în niște cutii din hârtie împăturată și a împânzit un parc cu ele. Scopul? Să îi facă pe oameni sa uite de necazurile ce le au toata ziua și sa realizeze că lucruri mici pot să-ți îmbunătățească viața, daca nu uiți de ele. Sloganul de atunci, păstrat și acum, a fost „Redescoperă frumusețea lucrurilor mărunte”.
Anul ăsta, Festivalul Luminii a fost inclus în proiectul 100 de idei de educație nonformală pe care ONCR îl desfășoară în parteneriat cu Creativ, și a avut loc în 11 locații simultan (Clujul, Bucureștiul, Timișoara și Miercurea Ciuc au amânat, din diverse motive). Pentru că nu s-a mai organizat în decembrie (când noi suntem prinși cu UP-ul), anul ăsta ne-am făcut și noi la Alba curaj să organizăm o primă ediție a festivalului.
Implicarea mea personală a fost minimă, eu fiind plecat aproape în întreaga perioadă de la luarea deciziei până la implementarea proiectului, dar am tras tare și am fost la Alba sâmbătă, pe 13 martie. A fost un pic friguț, dar au venit foarte mulți cercetași și ne-am mișcat destul de bine pe organizare. La 19 au început să vină oameni. Având în vedere frigul, am fost surprins să văd atâta lume venind să vadă despre ce e vorba, mai ales oameni în vârstă.
Am fost plăcut surprins să îl văd pe dl. Miron, proprietarul cabanei de la Poarta Raiului, că a venit să ne vadă :). Au venit și copii de la Așezământul Sf. Vasile, de lângă Schit, cu care am făcut o activitate de Paște anul trecut. Ne-am jucat, s-a cântat la chitară, trupa Skepsis a venit și a făcut câteva exerciții de actorie și de ceva ce aș numi teatru interactiv, am avut poi-poi-uri.
A venit și presa grămadă, a dat Cătălin al nostru declarații în fața camerei de s-a plictisit, dar evident că presa nu a prins ideea, pentru ca deh, sunt presa, ce să te aștepți de la ei.
Per total, o acțiune reușită, atât din punct de vedere extern (că am făcut viața un pic mai bună la cele câteva zeci de oameni care au fost în parcul din cetate în seara aia), dar și pe plan intern, pentru că s-au implicat mulți dintre oamenii noștri, inclusiv niște unii pe care nu i-am mai văzut demult tare la cercetași :)
Având în vedere condițiile slabe de iluminat și calitatea îndoilenică a aparatului meu în asemena situații, pozele mele (surprinse de Cristi) sunt destul de neclare:
Poze mult mai bune puteți găsi la Ioji și la Paul.
Articolul de pe albascout.ro despre activitatea asta este aici.
