Categorie: Cercetași

Pre-amazonienii: un wide-game

Am descoperit despre mine că îmi place tare mult să spun povești. Nu sunt nici școlit, nici neapărat foarte priceput la asta, dar este unul din lucrurile pe care le fac cu plăcere și câteodată rezultatul e foarte fain.

Nu știu daca asta-mi vine de la cercetași, unde cadrul simbolic este folosit ca element central a metodei de educație specifice cercetășiei ca și context pentru orice activitate, sau mi-am dezvoltat afinitatea asta și din alte locuri. Cert este că de câțiva ani contribui la poveștile care dau de fiecare dată alt înțeles campurilor, jocurilor și activităților noastre.

În fiecare camp de Centru Local avem timp alocat special pentru un wide-game. Am scris despre jocurile astea în detaliu aici dar ca rezumat, sunt niște instrumente foarte bune pentru a aduce laolaltă ramurile de vârstă diferite (variație mare de vârstă, de la 7 la 24+ de ani) și un context de creștere bun pentru mai toate ariile de dezvoltare – de la fizic (pentru că se fuge, de-aia-i wide) la intelectual (pentru că e nevoie de strategie) și la social (pentru că e nevoie de comunicare și muncă de echipă). Continuă să citești Pre-amazonienii: un wide-game

Atelierul de noduri la temerari

Vă ziceam că am plecat spre Cioclovina din campul unităților de temerari de la Alba Iulia – de când am început să facem campuri de unitate, am făcut tot posibilul să ajung în cel de temerari. După cum vă ziceam în povestea anterioară cred că abilitățile pe care copii le învață la temerari rămân cu ei toată viața și le sunt utile atât pe traseul pe munte cât și în viața de zi cu zi – și aici vorbesc atât din experiență personală cât și din ce-am reușit să observ la temerarii noștri.

Acum doi ani am pregătit pentru campul de temerari un atelier cu și despre Codul Morse, pe care l-am reluat apoi, într-o altă formă, și la unul din stagiile LIFT, la invitația lui Emi.

Anul ăsta, echipa de la temerari mi-a cerut să țin un atelier de noduri – unul din cele mai comune ateliere care se fac la temerari – și m-am gândit că ar putea fi util pentru lideri mai noi să explic cum abordăm noi la Alba Iulia organizarea unei astfel de activități. Continuă să citești Atelierul de noduri la temerari

Cum am ajuns din Șureanu la Cioclovina

“It’s a dangerous business, Frodo, going out your door. You step onto the road, and if you don’t keep your feet, there’s no knowing where you might be swept off to.” – Bilbo Baggins, The Lord of the Rings

S-a făcut o săptămână de când am plecat cu multă încredere de la Cabana Șureanu spre Cioclovina lui Gherman, ca să particip în numele Consiliului Director la festivitatea de deschidere a Campului Național de Temerari. Am avut un drum fain, dar considerabil mai dificil decât anticipasem, și am ajuns în camp abia marți dimineața.

În weekendul 3 – 5 iulie am fost cu temerarii la Cabana Șureanu, pentru campul unităților de temerari de la Alba Iulia. După trei zile foarte faine cu ei (despre care vă scriu altă dată) – duminică pe la prânz, am făcut un cerc în curtea cabanei, cu rucsacii în spate, ne-am luat la revedere și temerarii au plecat cu liderii lor spre Poarta Raiului, la autobuz, iar eu spre Cioclovina, unde aveam în plan să ajung a doua zi la prânz – cu o rezervă de timp, ceremonia de deschidere fiind abia seara. Continuă să citești Cum am ajuns din Șureanu la Cioclovina

De ce îl votăm pe Sabin președinte?

Nu îmi stă în fire să public scrieri emoționale sau emoționante, cu atât mai puțin într-un context în care nu emoțiile ar trebui să guverneze, ci rațiunea. Astfel că voi încerca să aduc câteva din argumentele personale, dar și ale Centrului Local, pentru care îl susținem cu toată convingerea pe Sabin Mureșan la președinția ONCR.

Sabin face parte dintr-o generație care a (re)clădit sistemul de formare și programele din ONCR, și mai mult de atât, a inspirat și a pregătit direct o generație de cercetași care a rezistat și și-au adus contribuția în toți anii ce au urmat – generație din care facem parte, cu multă mândrie și recunoștință mulți cercetași și lideri pe care-i cunoașteți, și câțiva dintre cei care vin în fața Adunării Generale pentru a-și asuma poziții în slujba organizației noastre cum ar fi Diana Slabu, Alexandra Roșioară și, poate într-o mai mare măsură, subsemnatul.  Continuă să citești De ce îl votăm pe Sabin președinte?

Candidez pentru Consiliul Director al ONCR

După cum unii din voi ați văzut deja, m-am înscris în competiția pentru un loc în Consiliul Director al ONCR.

Sunt cercetaș de aproape 19 ani, și am trecut prin toate aventurile cercetășiei la nivel local – am fost spiriduș, temerar, eXplorator, lider de unitate, șef de unitate și șef de Centru Local, într-un centru condus vizionar de Ciprian Grădinariu (Motzu) în care cercetășia nu a cunoscut întrerupere și care a devenit unul din cele mai puternice grupuri din România. Am avut oportunitatea să fac parte dintr-o generație de copii care a crescut într-un ONCR care tocmai prinsese un nou avânt mulțumită unei generații de lideri foarte faini, cea din care face parte și Sabin.

Când am ajuns lider, am fost entuziasmat să mă pot implica la nivel național. Am făcut-o din zilele tulburi (cel puțin pentru mine) ale ONCR-ului din 2004 / 2005, și am continuat în următorii 10 ani, în diferite forme, să contribui la dezvoltarea cercetășiei, să îi ajut pe frații mei cercetași din alte Centre Locale, să vin cu inițiative și să propun soluții. Am făcut parte din echipe pedagogice, executive și am fost vicepreședintele ONCR între 2010 și 2012. Continuă să citești Candidez pentru Consiliul Director al ONCR