Ce putem să facem ca cercetași pentru victimele de la Colectiv?

Sunt profund întristat de ce s-a întâmplat vineri seara la București. Chiar dacă m-am mutat de aproape doi ani de-acolo, simt tragedia asta foarte aproape de mine.

Nu cred că e un moment de luat poziții oficiale. Este un moment de acțiune, în care trebuie să facem tot ce putem să facem să ajutăm – organizat sau nu. Noi, cercetașii, am ținut doliu în tăcere, ne-am organizat, după puteri, la toate nivelurile, pentru a oferi o mână de ajutor.

Suntem mulți aceia – cercetași sau nu – care simțim nevoia să facem ceva, orice să ajutăm, chiar dacă nu suntem în București. Am discutat cu colegii din Consiliul Director, în special cu Diana Slabu, care coordonează eforturile noastre în sensul ăsta. Daca simțiți, ca și mine, nevoia să faceți ceva, iată câteva lucruri pe care le puteți face: Continuă să citești Ce putem să facem ca cercetași pentru victimele de la Colectiv?

Trello și Splitwise pentru cercetași

Ne este evident că tehnica (sau tehonologia, dacă vreți) poate avea o contribuție semnificativă în îmbunătățirea calității vieții noastre – cel puțin pentru mine acesta a fost unul din motive pentru care am și ales să îmi clădesc o carieră în dezvoltarea de sisteme și aplicații care să strunească puterea tehnologiei din jurul nostru pentru a fi mai buni, mai eficienți, mai fericiți și să avem mai mult timp pentru ce contează cu adevărat.

Continuă să citești Trello și Splitwise pentru cercetași

Prin văi și pe creste

Cu un plan fabricat încă din Amazonia, acum două săptămâni am dat o fugă în Retezat, cu planul să facem cel mai înalt vârf al lui, Peleaga, la 2509.

Am plecat cu voie bună în ceas de seară, vinerea, cu Vlăduț și cu Popi din Cluj, cu o întârziere de câteva ore cauzată de probleme care n-au putut fi evitate. Planul era să „ajungem când ajungem” la Cârnic, poarta de intrare în Parcul Național Retezat, și să mergem de aici la Cabana Pietrele, unde ne așteptau ceilalți co-aventurieri ai noștri – Nico, Adi, Nicu, Paula dinspre Sibiu și Alba, împreună cu Radu, Diana și Evelina care au venit direct de la București.

Am ajuns la Cârnic un pic înainte de ora 1 noaptea. Întunericul nu ne-ar fi oprit neapărat din urcarea spre Pietrele, întrucât drumul e decent. Totuși, ne-am gândit că ajungem pe la 3 la cabană și nu știm exact la ce ușă trebuie să batem. Și cum asta n-ar fi fost suficient, când am pornit frontalele să vedem cum e drumul ne-am dat seama că în ceața deasă ce învelea drumul, frontalele n-aveau cum să ne fie de folos. Continuă să citești Prin văi și pe creste

Mamut Bike Race

Alba Iulia are un potențial fantastic pentru sporturi outdoor – avem zeci de kilometri de asfalt perfect și slab circulat, și cel puțin tot atâtea poteci și drumuri de pământ și de pădure, ideale pentru trail running și pentru mai toate tipurile de biking.

Mă bucură că în ultimii ani a început să existe interes în această zonă, și am participat în 2014 (nu și anul ăsta, dar mi-aș fi dorit) la Alba City Race. M-am bucurat cu atât mai mult când am aflat despre inițiativa locală (Alba City Race e organizat de o asociație din altă parte) a celor de la Bicheru de a avea o cursă de mountainbiking pe Mamut.

Parțial din patriotism local, parțial pentru aventură și provocarea de a mă întrece cu Mamutul, am decis să mă înscriu în competiția de sâmbăta trecută și am convins-o și pe Irina să accepte provocarea, că de mult îmi tot zice că vrea aventuri pe două roți. Continuă să citești Mamut Bike Race

Harta Amazoniei și idei pentru așezarea unui camp de centru local

Zilele astea mi-am propus să fac o reprezentare schematică a campului nostru, și pentru că tot am făcut desenul ăsta, m-am gândit să împărtășesc cu voi câteva din deciziile pe care le-am luat în organizarea în spațiu a campului nostru și argumentele din spatele lor, poate pot fi cuiva utile în organizarea propriilor campuri. Continuă să citești Harta Amazoniei și idei pentru așezarea unui camp de centru local