Alba Iulia și acțiune de Paște

Nu prea am avut ce să scriu în ultimele zile. Am mai lucrat la robot la una alta, am scris și am ținut un laborator de securitate în PHP (despre care poate o să scriu mai încolo). Partea cu Paștele a fost la fel de boring ca și anul trecut, cu mențiunea că de data asta nici n-am mai procesat prea mult până să decid că n-am ce căuta la slujba de Înviere.

Așa, un pic offtopic, am dat o tură prin oraș seara și mi s-o părut că lucrurile merg înspre bine, orașul arată excepțional în perioada asta a anului, dar din păcate n-am prins încă poze să argumentez ce zic aici.

Și acum, total ontopic, exploratorii din Alba au organizat o activitate de paște pentru copii dintr-un Centru de Plasament (din câte am dedus eu, unul privat). Acțiunea a constat în scoaterea copiilor la iarbă verde, marți, a .. treia zi de Paști cum se zice. Planul era să mergem cu ei până sus pe Mamut, dar din varii motive (concentrate în special în zona însoțitoarelor de la centru) am hotărât să ne oprim jos la un loc cunoscut în Alba Iulia ca ”a doua poieniță”.

Am făcut jocuri, am făcut clătite, o orientare cu busola, o pânză de paianjen. În mare, copii s-au implicat activ în jocurile noastre, și din câte am înțeles eu s-au chiar distrat. Pe la 5 am strâns tabăra și i-am condus până la sediul lor, iar pe drum una din însoțitoare ne-a invitat să mai mergem, să îi mai scoatem pe copii la aer, pentru că se pare că de față cu noi or fost chiar cuminți. Eu am fost foarte mândru (și le-am explicat asta și doamnelor care au venit cu copii) că acțiunea a fost gândită și plănuită de exploatori, cu sprijin minim din partea adulților. Mai multe poze la Teo și la Simo.

Gabi rulz
Gabi power - Gabi a intermediat toată treaba cu centrul de plasament
Gaaaaașcăăăă
Gaaaaașcăăăă

Pentru că era doar 5 când am ajuns la centrul de plasament, și pentru că eu pornisem de acasa cu gândul că facem Mamutul, am lansat propunerea de a ne întoarce și de a urca până sus pe Mamut, așa, ca plimbare. Spre plăcuta mea surprinderea am avut 3 voluntari, Paul, Florina și Laura, cu care am făcut Mamutul într-o ora și-un pic.

Florina, Laura și Paul
Florina, Laura și Paul

Per total, o zi de vacanță bine cheltuită :)

Plantare puieți 2009

E o tradiție pentru Centrul nostru Local să participe la activități de plantare de puieți și asemănătoare în Luna Pădurii (15 martie – 15 aprilie), și, deși nu am mai făcut asta în ultimii 3 – 4 ani, sunt mândru să zic că anul ăsta am reușit și am fost împreună cu Romsilva și cu elevi de la școala de la Vințu de Jos la o plantare de puieți, imediat la ieșirea din Vurpăr (lângă Vințu de Jos, județ Alba).

Am fost 22 de cercetași, și am avut și temerari și exploratori, și, evident, lideri. Am plantat molid și paltin, în total undeva pe la 250 de puieți. M-am bucurat să văd și adulți ai centrului local implicați în treaba asta, pentru că nu ne mai întâlnim cum ne întâlneam odată. Plantarea a durat așa, de pe la 9 dimineața până la 1.

M-a deranjat că, deși mai mulți și mai rapizi ca noi, elevii din Vinț, care până la urmă erau beneficiarii reali ai plantării, au făcut o treabă de mântuială. Nu zic că noi n-om fi greșit, am avut mulți temerari care nu aveau puterea necesară să dea cu sapa calumea, dar ne-am ajutat și am încercat să facem și vetrele și gropile cât mai aproape de standard. Poate demn de menționat, dar surprinzător cel puțin pentru mine, a fost faptul că s-a deplasat la locul acțiunii și un reporter de la Realitatea din Alba.

Poze de la Dora și de la Teo sunt aici. Vin cu update-uri când primesc și de la Paul și de la Vio.

Akoha

Am primit de la maică-mea un set de cartonașe, care fac parte dintr-un joc la care îi zice Akoha. Ce e interesant la jocul ăsta e, că deși locuiește pe net, se desfășoară în viața reală (acuma depinde de fiecare ce înțelege prin viața reală. Ca să clarific, nu mă refer la viața din WoW sau aia de pe Net, ci la aia de mei pe străzi prin Baicului cu ochi în toate părțile).

header-logo

Jocul este bazat pe un sistem de tipul pay it forward (cam așa, ca în film), în ideea că începi de la un set de cartonașe de-astea (pe care le primești de la cineva sau ți le cumperi singur), cartonașe pe care ai trecute diferite misiuni. După ce îndeplinești misiunea, dai card-ul mai departe. Misiunile au un caracter personal, adică sunt chestii de gen ”make someone smile” sau ”invite someone for coffee”, deci destinatarul cartonașului cu misiunea este persoana respectivă, care, apoi are posibilitatea de a face același lucru mai departe.

Smecheria e că fiecare cartonaș (și fiecare pachet de cartonașe) au niște ID-uri, prin care pot fi trackuite. Când cineva termină o misiune, scrie acolo ID-ul cartonașului pe care tocmai l-a dat mai departe, și persoana către care a fost pasat cartonașul face același lucru, și astfel ai posibilitatea să urmărești în toată lumea ce s-a întâmplat cu fapta ta bună și ce efecte a avut pentru alți oameni. Mie ideea mi se pare extrem extrem de tare, și, deși e la început, cred că o să aibă un superimpact, în ambele lumi, și în online, și în real.

Mie mi se pare că ideea oamenilor ăstora se potrivește de minune cu una din legile cercetașului: Cercetașul se străduie să facă în fiecare zi o faptă bună, oricât de neînsemnată ar părea ea.

București parking

Azi mi-am început ziua devreme, am fost și am vorbit unor studenți de la Transporturi despre Eurobot și domnul profesor le-a oferit posibilitatea să vină cu idei despre structura mecanică a robotului nostru. Asta s-a întâmplat până pe la 2, apoi am plecat să mă întâlnesc cu mama la Victoria. Pe drum, în metrou, m-am întâlnit cu Iulia Dan, pe care nu am mai văzut-o de muultă vreme și căreia i-am pasat ideea cu Eurobotul și am avut o discuție despre cercetașii de la Alba. (și am fost cam de porc, cum ar zice Badea, că am vorbit ca chioru de Alba și n-am întrebat de activitățile lor de la Panaitescu. Am și scuză, eram deja obosit :) ).

Am mâncat la Springtime cu mama, ne-am reunit și cu soră-mea și am luat un tramvai spre Cișmigiu. Aici e de fapt subiectul postului ăstuia. La un moment dat, tramvaiul se oprește (era un 20 cred, trecusem de piața Matache și eram aproape de Cișmigiu). Se dă jos vatmanul, eram convins că schimbă macazul. Se urcă înapoi, mută un pic tramvaiul, se dă jos iar și începe să facă semne la mașini, să nu-i mai lase pe oameni cu mașina pe stradă pe motiv că e blocat tramvaiul. Noi, plictisiți de așteptare în tramvai, ne-am dat jos, deciși să mergem pe jos până în parc.

Pe trotuar, situația a devenit mai clara. Nu tramvaiul nostru era blocat, ci cel de peste câteva mașini și un autobuz. Am mers pe lângă coloana formată (din care acuma toți cei până la autobuz dădeau înapoi). După autobuz era blocată și o mașină de poliție, care era însă goală. Pe polițiști i-am gasit mai incolo, lângă tramvaiul blocat, cu carnețelul din dotare în mână, dar foarte calmi. Ce m-a mirat e că nu se auzeau claxoane deloc, toată lumea era foarte calmă.

Un Cielo (pe care nu ne-am putut abține și l-am tras în poză) parcase fix în intersecție, foarte aproape de linia de tramvai. Cum tramvaiul ia tot felul de colțuri prin străduțele alea, era acum blocat de Cielo-ul omului, și omul nicăieri. Ieșise lumea din case (că sunt case acolo), ca la țară, făceau glume, râdeau de noi că facem poze …

Pe mine m-a distrat mai mult cum un om (care poate avea motive întemeiate, de unde să știu eu) poate să paralizeze o linie de tramvai și deci o stradă întreagă fără să se chinuie foarte mult (mă îndoiesc că omu a parcat intenționat prost). M-a distrat și mai mult că poliția nu are nici un fel de posibilitate tehnologică de a da de o persoană a cărui mașină o cunosc, unica dotare fiind carnețelul. Oricum, … București!

Deștept
Deștept

Adunarea Generala a ONCR, ediția 2009

Sâmbătă a avut loc Adunarea Generală a Organizației Naționale Cercetașii României. Am fost și eu, ca delegat din partea Centrului Local Alba Iulia. Ca de obicei, AG-urile care nu sunt cu alegeri, sunt cu miză relativ mică și sunt în mare parte formalități (adică se fac prezentări de rapoarte, se descarcă de gestiune ordonatorul de credite, se votează rectificări bugetare și propunerea bugetului pe anul următor).

Per total, nu există discuții serioase la asemenea puncte din ordinea de zi. Singurele discuții mai aprinse au avut loc în două momente, unul când s-a discutat propunerea Consiliului Director de desființare a Centrului Local din Sinaia, și una când Cristi Moldovan, care se ocupă de ScoutShop (echipamente cercetășești – uniformă, eșarfe) a prezentat câteva propuneri de schimbare a echipamentului cercetășesc standard.

AG este în primul rând o întâlnire oficială și formală a reprezentanților cercetășiei din România. Ca atare, am avut și un reprezentant din partea Regiunii Europene Scout, pe Joao Armando Gonçalve (care este, printre altele, arhitectul RoverWay). Ca și în alți ani, foarte trist din păcate, nefiind alegeri pentru toate pozițiile consiliului director, abia abia am reușit să ne strângem suficienți pentru a lua decizii (50% + 1 din membrii cu drept de vot). Planul meu pentru AG-ul ăsta a fost să mă pun la curent cu ultimele discuții de prin organizație și să încerc să inițiez sau să mișc mai departe variile proiecte pe care ni le-am propus cu mai multe grupuri din țară. Din păcate, pentru că nimeni nu s-a oferit voluntar, am decis să fac parte din comisia de redactare a Procesului Verbal, ceea ce a însemnat că a trebuit să fiu atent nonstop la discuții (bine, e adevărat, mai puțin momentul ăla către sfârșit când am ațipit câteva clipe …). Asta, evident, a însemnat amânarea discuțiilor pentru … alte ocazii.

Am reușit să vorbesc totuși cu Iulian și cu Sorin despre posibila mea implicare pe parte de management și am făcut rost de o variantă a statutului organizației pentru partea cu obținerea personalității juridice.

La AG2009 au fost desființate 16 centre locale, și au fost înființate 2, ceea ce duce totalul de centre din ONCR acum la doar 50, cu 1700 de membrii înregistrați. Cu toate că aspectul ăsta nu este tocmai fericit, măcar de-acum încolo Adunarea Generală nu va mai fi blocată de centrele locale care nu își doresc să participe. Un alt punct important a fost candidatura și acceptarea lui Sorin Boroș în Consiliul Director.

Seara s-a lăsat cu o mică adunare (sau să-i zic adunătură?) la Oktoberfest, unde, printre altele, au bere servită … la găleată. După câteva găleți, pe la ora 4, ne-am dat bătuți și ne-am retras :)

AG2009
AG2009