Autor: yeti

Încă un Mamut

Vineri seara am plecat la Alba, pentru că aveam stabilită o ieșire cu exploratorii pe Mamut pentru sâmbătă și pentru că aveam de vorbit despre proiectul campului nostru de vară, cu care vrem să aplicăm pentru o finanțare la TiA.

Am ajuns pe la 3, am răspuns la mailuri până pe la 5, și am căzut eroic. Noroc cu Pătrat, care s-a gândit bine și m-a sunat pe 9 jumate, că nu ajungeam eu pe nici un Mamut altfel :). Au fost cam 10 explo, noi 3 (Pătrat, Andra și subsemnatul) și Bogdănel cu Ionuț Toma.

Am urcat cum am urcat Mamutul. Sus, după un joc de cunoaștere (cu rime gen Miță cel Beat Criță, Ionuț am o capră și-un ieduț și Pătrat Cerc), explo au votat că nu vor să meargă să vadă cetatea Tăuțului. Bogdanel și Ionuț au plecat totuși încolo, ei fiind seniori și în consecință „liberi de contract”. Ne-am jucat un buldog, steaua, un joc de încredere, Pătrat ne-a învățat lucruri de bază despre citirea hărții și despre busolă, și Andra ne-a explicat cum se fac 2 noduri (cabestanul și un nod de ancorare).

După ce am terminat activitățile astea semi-statice, am decis că, deși n-am mers la Tăuți, mai putem merge undeva, să nu mergem direct acasă, așa că s-a votat să mergem la pietre la Ampoița. Drumul e lejer și mi-a adus aminte de cât de mult îmi place să bat Apusenii. Am ajuns pe la 5 la Ampoița, am urcat până la pietre, am mâncat acolo o slană cu o ceapă (mulțumesc Manase!:P), și ne-am întors să prindem trenul de Alba.

Vremea a ținut cu noi și a fost o zi superbă pentru umblat, nici foarte cald nici foarte frig, soare câteodată, vânt ușor. Per total, o zi excelentă :)

Finally, sus pe Mamut
Pietrele de la Ampoița
Poza de grup

Mai multe poze aici.

ENP Tg. Mureș Martie

În continuare pe drumuri, weekend-ul trecut am participat la întâlnirea Echipei Naționale de Programe a ONCR. Întâlnirea, finațată prin proiectul 100 de idei pentru educație nonformală, a avut ca obiectiv realizarea unui pas înainte pe diferitele proiecte ale ENP. A fost un weekend greu, și, deși sunt circumspect în ce privește concluziile, pot sa afirm că am făcut un pas înainte în toate direcțiile.

Eu am plecat la Mureș doar vineri seara, cu Cristi și Irina, pentru că am mai avut treabă pe la facultate. Echipa de eXplo deja discutase despre campul național de eXplo, care va avea loc la vară, dar nu sunt stabilite încă foarte multe detalii (momentan, după o discuție ulterioară, inclusiv locația pentru camp este supusă din nou dezbaterii). Am mai trecut o dată peste obiective, le-am mai aranjat, le-am mai pupat cu cele ale temerarilor și le-am dat feedback ca sa și le lege și ei mai bine de ale noastre.

Partea criminală a fost sâmbătă după-masa, când am încercat să stabilim un sistem de progres personal pentru eXploratori. Fiind prima oară când oricare din membrii echipei e implicat în așa ceva, și având în vedere cantitatea semnificativă de variabile care trebuie luate în calcul, ne-am mișcat greu, dar nu încet, prin mai multe abordări și mai multe tipuri de soluții. Într-un final am găsit o soluție de compromis, care ar putea să-i împace și pe eXploratorii veniție de la temerari și și pe cei care vin noi în organizație, și să-i ducă cu succes prin trei etape mari către ramura de vârstă finală, seniorii.

Sâmbătă seara l-am sărbătorit pe Sf. Patrick al irlandezilor într-un pub în ceteatea mureșeană, și am savurat două șaorme (ca erau cam micuțe) de miez de noapte de la Grecu’ (care e contrapartea lu Turcu’).

Duminică, o nouă zi, o nouă trezire brutală, tot pe la 8. Discuția principală în echipa de eXplo a fost cadrul simbolic. Aici n-aș vrea să dau foarte multe din casă, sunt convins (din log-uri) că sunt mai mult eXplo care mai dau pe-aici :P, dar pot să vă zic ca se leagă binișor (și mai ușor pentru lideri) cu cadrul simbolic ce vine dinspre temerari, și că are mult de-a face cu patrulele și cu viața în patrulă. Ultima etapă a fost o discuție despre cum / ce facem de-aici înainte.

Am plecat după masă, după multe poze și luări de la revedere, către București. Am făcut o escală la Sighișoara, unde am vizitat biserica evanghelică, cimitirul vechi (ăla din cetate – pe care eu nu îl mai văzusem niciodată deschis), și ne-am găsit loc pentru următoarea întâlnire pe seniori și explo, la Burg Hostel (unde au mai fost și alte întâlniri, despre unele cred că am mai scris aici, acum 1000 de ani).

Pe scurt, o întâlnire cu multe rezultate pe foaie. Cu siguranță există mult potențial în întreg ENP-ul, și cu multă muncă vom avea niște rezultate de calitate în anul ce urmează. E o perioadă interesantă să fii cercetaș :D

Echipa Națională de Programe a ONCR
Echipa de eXplo în acțiune (poză de la Cristi Farcaș)
Am vorbit cam mult, eram redus la tăcere (poză de la Cristi Farcaș)
St. Patrick's party (nu știu exact de la cine e poza :P)
La Sighișoara pe Cetate (poză de la Miha)

Consiliul Centrului Local 2

Duminică, pe 14, la ora 10, am avut al doilea Consiliu al Centrului Local Axente Sever de anul ăsta. Ne-am propus să ne întâlnim regulat, pentru a putea organiza mai bine activitățile centrului local. Am făcut un pic de evaluare pentru Festivalul Luminii, care per total a ieșit destul de bine, după cum spuneam.

Ne-am pornit un Calendar al activităților centrului local, și lucrăm din greu la site-ul nostru, pe care sper să îl lansăm oficial undeva aproape de Paște. Am hotărât să fim mai riguroși în ceea ce privește cotizațiile și gestiunea membrilor activi / inactivi ai grupului nostru, și am încercat să stabilim niște reguli mai clare despre drepturile și obligațiile membrilor noștri (dreptul de a purta eșarfă, dreptul de a participa la activități).

Am discutat și participarea a doi seniori ai grupului nostru (Gopo și Teo) la AGORA, un eveniment cercetășesc pentru seniori care va avea loc, din câte înteleg, la Kandersteg, în Elveția (unde, btw, Bogdan Pater este membru al staff-ului), și azi am primit și confirmarea din partea comisarului internațional al ONCR că vor putea merge.

Sperăm ca până se termină Luna Pădurii să reușim să ne implicăm în cel puțin un proiect de mediu care să sprijine pădurea (plantare sau întreținere de pădure, lucru la pepiniera din Lunca Meteșului).

Deși îmi propun să ne prezentăm direct pe site-ul nostru, voi continua să scriu aici despre perspectiva mea asupra modului în care Centrul nostru Local funcționează și avansează :)

Am uitat de Varză

Cum tot scriu din urmă, am uitat (deși a fost o noapte greu de uitat) de cântarea din 12 martie din Varză (în urma căreia am plecat direct la gară, spre Festivalul Luminii). Ne-am strâns din nou, o super-gașcă de cercetași, și ne-am spart în cântece o noapte-ntreagă, până la primul metrou. Am avut (cred) mai multe chitări decât voci, am avut fluiere, a fost o nebunie :)

Am trecut prin mai multe cărți de cântece, am profitat din plin de promoția cu 4 + 1 gratis la Tuborg. Continui să cred că ar fi util de înființat un Ordin al Cercetașului Trubadur, în care toți cercetașii care întrețin distracția să fie membri :), cred că ar fi mult mai tristă viața mea fără serile astea cu cântări.

Am și poze, dar sunt neclare și nereprezentative. Still :)

Densitate mare de chitări pe m2
And that's my serious face!

Festivalul Luminii la Alba Iulia

Acum mai mulți ani, prietenul meu Cătălin a venit cu o mega-idee. A pus lumânări în niște cutii din hârtie împăturată și a împânzit un parc cu ele. Scopul? Să îi facă pe oameni sa uite de necazurile ce le au toata ziua și sa realizeze că lucruri mici pot să-ți îmbunătățească viața, daca nu uiți de ele. Sloganul de atunci, păstrat și acum, a fost „Redescoperă frumusețea lucrurilor mărunte”.

Anul ăsta, Festivalul Luminii a fost inclus în proiectul 100 de idei de educație nonformală pe care ONCR îl desfășoară în parteneriat cu Creativ, și a avut loc în 11 locații simultan (Clujul, Bucureștiul, Timișoara și Miercurea Ciuc au amânat, din diverse motive). Pentru că nu s-a mai organizat în decembrie (când noi suntem prinși cu UP-ul), anul ăsta ne-am făcut și noi la Alba curaj să organizăm o primă ediție a festivalului.

Implicarea mea personală a fost minimă, eu fiind plecat aproape în întreaga perioadă de la luarea deciziei până la implementarea proiectului, dar am tras tare și am fost la Alba sâmbătă, pe 13 martie. A fost un pic friguț, dar au venit foarte mulți cercetași și ne-am mișcat destul de bine pe organizare. La 19 au început să vină oameni. Având în vedere frigul, am fost surprins să văd atâta lume venind să vadă despre ce e vorba, mai ales oameni în vârstă.

Am fost plăcut surprins să îl văd pe dl. Miron, proprietarul cabanei de la Poarta Raiului, că a venit să ne vadă :). Au venit și copii de la Așezământul Sf. Vasile, de lângă Schit, cu care am făcut o activitate de Paște anul trecut. Ne-am jucat, s-a cântat la chitară, trupa Skepsis a venit și a făcut câteva exerciții de actorie și de ceva ce aș numi teatru interactiv, am avut poi-poi-uri.

A venit și presa grămadă, a dat Cătălin al nostru declarații în fața camerei de s-a plictisit, dar evident că presa nu a prins ideea, pentru ca deh, sunt presa, ce să te aștepți de la ei.

Per total, o acțiune reușită, atât din punct de vedere extern (că am făcut viața un pic mai bună la cele câteva zeci de oameni care au fost în parcul din cetate în seara aia), dar și pe plan intern, pentru că s-au implicat mulți dintre oamenii noștri, inclusiv niște unii pe care nu i-am mai văzut demult tare la cercetași :)

Având în vedere condițiile slabe de iluminat și calitatea îndoilenică a aparatului meu în asemena situații, pozele mele (surprinse de Cristi) sunt destul de neclare:

Era frig, tremura mâna :D
Floarea de crin, simbol al cercetășiei

Poze mult mai bune puteți găsi la Ioji și la Paul.

Articolul de pe albascout.ro despre activitatea asta este aici.