Autor: yeti

Mamut Bike Race

Alba Iulia are un potențial fantastic pentru sporturi outdoor – avem zeci de kilometri de asfalt perfect și slab circulat, și cel puțin tot atâtea poteci și drumuri de pământ și de pădure, ideale pentru trail running și pentru mai toate tipurile de biking.

Mă bucură că în ultimii ani a început să existe interes în această zonă, și am participat în 2014 (nu și anul ăsta, dar mi-aș fi dorit) la Alba City Race. M-am bucurat cu atât mai mult când am aflat despre inițiativa locală (Alba City Race e organizat de o asociație din altă parte) a celor de la Bicheru de a avea o cursă de mountainbiking pe Mamut.

Parțial din patriotism local, parțial pentru aventură și provocarea de a mă întrece cu Mamutul, am decis să mă înscriu în competiția de sâmbăta trecută și am convins-o și pe Irina să accepte provocarea, că de mult îmi tot zice că vrea aventuri pe două roți. Continuă să citești Mamut Bike Race

Harta Amazoniei și idei pentru așezarea unui camp de centru local

Zilele astea mi-am propus să fac o reprezentare schematică a campului nostru, și pentru că tot am făcut desenul ăsta, m-am gândit să împărtășesc cu voi câteva din deciziile pe care le-am luat în organizarea în spațiu a campului nostru și argumentele din spatele lor, poate pot fi cuiva utile în organizarea propriilor campuri. Continuă să citești Harta Amazoniei și idei pentru așezarea unui camp de centru local

Pre-amazonienii: un wide-game

Am descoperit despre mine că îmi place tare mult să spun povești. Nu sunt nici școlit, nici neapărat foarte priceput la asta, dar este unul din lucrurile pe care le fac cu plăcere și câteodată rezultatul e foarte fain.

Nu știu daca asta-mi vine de la cercetași, unde cadrul simbolic este folosit ca element central a metodei de educație specifice cercetășiei ca și context pentru orice activitate, sau mi-am dezvoltat afinitatea asta și din alte locuri. Cert este că de câțiva ani contribui la poveștile care dau de fiecare dată alt înțeles campurilor, jocurilor și activităților noastre.

În fiecare camp de Centru Local avem timp alocat special pentru un wide-game. Am scris despre jocurile astea în detaliu aici dar ca rezumat, sunt niște instrumente foarte bune pentru a aduce laolaltă ramurile de vârstă diferite (variație mare de vârstă, de la 7 la 24+ de ani) și un context de creștere bun pentru mai toate ariile de dezvoltare – de la fizic (pentru că se fuge, de-aia-i wide) la intelectual (pentru că e nevoie de strategie) și la social (pentru că e nevoie de comunicare și muncă de echipă). Continuă să citești Pre-amazonienii: un wide-game

3D printing to the rescue

Am mai scris aici despre că sunt ‘acționar’ la o imprimată 3D, dar vreau să arăt cât de utilă și cât de practică este o asemenea mașinărie – și mai ales să încurajez și pe alții să vadă despre ce e vorba, și că nu e deloc dificil să proiectezi ceva util.

Povestea de acum începe în iunie la Cupa Izvoarelor, unde am participat din partea Consiliului Director și unde am făcut câteva timelapse-uri cu GoPro-ul, desigur pe trepied, unul din ele implicând ca trepiedul să fie fixat cumva în râul Lotru. Când l-am scos, unul din suporții de cauciuc lipsea – mai rămăsese doar șurubelul care îl ținea în loc. N-am băgat de seamă atunci, doar când am ajuns acasă.

Trepiedul este megafuncțional și fără piciorușul de cauciuc, cu excepția suprafețelor care se zgârie ușor, dar nu-mi place să umblu cu el așa.

Așa că într-o sâmbătă dimineața m-am gândit că ar fi fain să-mi inventez un căpăcel în OpenSCAD. Mi-am cumpărat undeva în ultimele luni un șubler (de-ăla cu display electronic, dar nu contează, de oricare e bun), așa că am măsurat pe toate părțile unul din cele două căpăcelele rămase. Continuă să citești 3D printing to the rescue

Memoriile bunicului – episodul IV

După cum am mai notat aici, acum jumătate de an am început să lucrez, împreună cu sora mea, cu mătușa și cu tatăl meu la publicarea memoriilor bunicului meu – planul era să avem ceva gata până la jumătatea anului ăstuia, dar mai multe lucruri ne-au împins un pic planurile mai către sfârșitul anului ăstuia, poate chiar mai târziu. Munca continuă însă, și astăzi am găsit un pic de timp să centralizez ce avem și să pun laolaltă o variantă brută a întregului text.

Când va fi gata, planul este să avem o carte clasică și o carte electronică (măcar pentru Kindle), și o variantă de site, pe care să publicăm pe bucăți istorioarele bunicului, de la descrierea satului natal la poveștile teribile din război și din lagăr până la descrierea unora din procesele în care a lucrat, ca avocat, dar și o hartă interactivă și alte texte adiționale care să explice unele din lucrurile, persoanele și evenimentele din text.

Până atunci, că tot abia au terminat cu BAC-ul eXploratorii noștri, vă las cu o poveste ușor diferită de ce am publicat până acum aici și aici, din viața de elev de liceu a bunicului meu.  Continuă să citești Memoriile bunicului – episodul IV