Autor: yeti

TEDxCluj 2016

Acum cam 10 zile am fost la TEDxCluj 2016. Ediția de anul trecut a fost prima mea experiență TEDx și a fost atunci destul de interesantă – o zi plină cu discursuri „grele” și oameni importanți. De aceea atunci când au apărut biletele pentru 2016 „Super Early Bird” n-am ezitat şi mi-am cumpărat unul.

Tema de anul ăsta a fost Mythbusting – dar trebuie să recunosc că după ce mi-am cumparat biletul în decembrie nu m-am mai interesat deloc cu privire la vorbitori. Am lucrat târziu vineri seara înainte de conferință, nu m-am trezit nicidecum să ajung pe ora 8 la checkin, și, neavând la îndemână un program pe ore (care a fost singurul aspect negativ al întregii zile), am ajuns la Cinema Florin Piersic cu 5 minute după ce s-au închis ușile pentru a doua sesiune :)

Un lucru care cred că a lipsit într-un oraș studențesc cum este Clujul au fost biletele speciale pentru studenți. Deși evenimentul a fost Sold Out, prețurile normale au fost un pic cam ridicate pentru studenți (~50 EUR). Presupun că ăsta a fost unul din motivele pentru care anul ăsta am mers fără gașcă.

Încerc să notez câteva din ideile ce le-am prins de la oamenii pe care i-am ascultat. Mai mulți dintre ei mi-au dat de gândit, așa că unele din notele de mai jos ar putea fi și doar ce am înțeles eu și nu neapărat ce au spus oamenii :)  Continuă să citești TEDxCluj 2016

Cum să-ți deschizi poarta de pe Internet

Magazia cercetașilor din Alba Iulia este în casa familiei mele. Din iunie nu mai locuiește nimeni tot timpul acolo, așa că am luat-o ca o provocare personală să găsesc o soluție de acces facilă pentru lideri la materiale, care să nu implice nici multe chei, nici o singură cheie plimbată pe la toată lumea în funcție de nevoie, soluții care, deși funcționale, sunt complicat de gestionat.

Așa că mi-am propus ca obiectiv să creez un sistem care să le permită tuturor liderilor să deschidă poarta de la curte … de pe Internet, mai concret din aplicația web pe care o folosim pentru toate lucururile legate de Centrul Local.

Continuă să citești Cum să-ți deschizi poarta de pe Internet

Ce putem să facem ca cercetași pentru victimele de la Colectiv?

Sunt profund întristat de ce s-a întâmplat vineri seara la București. Chiar dacă m-am mutat de aproape doi ani de-acolo, simt tragedia asta foarte aproape de mine.

Nu cred că e un moment de luat poziții oficiale. Este un moment de acțiune, în care trebuie să facem tot ce putem să facem să ajutăm – organizat sau nu. Noi, cercetașii, am ținut doliu în tăcere, ne-am organizat, după puteri, la toate nivelurile, pentru a oferi o mână de ajutor.

Suntem mulți aceia – cercetași sau nu – care simțim nevoia să facem ceva, orice să ajutăm, chiar dacă nu suntem în București. Am discutat cu colegii din Consiliul Director, în special cu Diana Slabu, care coordonează eforturile noastre în sensul ăsta. Daca simțiți, ca și mine, nevoia să faceți ceva, iată câteva lucruri pe care le puteți face: Continuă să citești Ce putem să facem ca cercetași pentru victimele de la Colectiv?

Trello și Splitwise pentru cercetași

Ne este evident că tehnica (sau tehonologia, dacă vreți) poate avea o contribuție semnificativă în îmbunătățirea calității vieții noastre – cel puțin pentru mine acesta a fost unul din motive pentru care am și ales să îmi clădesc o carieră în dezvoltarea de sisteme și aplicații care să strunească puterea tehnologiei din jurul nostru pentru a fi mai buni, mai eficienți, mai fericiți și să avem mai mult timp pentru ce contează cu adevărat.

Continuă să citești Trello și Splitwise pentru cercetași

Prin văi și pe creste

Cu un plan fabricat încă din Amazonia, acum două săptămâni am dat o fugă în Retezat, cu planul să facem cel mai înalt vârf al lui, Peleaga, la 2509.

Am plecat cu voie bună în ceas de seară, vinerea, cu Vlăduț și cu Popi din Cluj, cu o întârziere de câteva ore cauzată de probleme care n-au putut fi evitate. Planul era să „ajungem când ajungem” la Cârnic, poarta de intrare în Parcul Național Retezat, și să mergem de aici la Cabana Pietrele, unde ne așteptau ceilalți co-aventurieri ai noștri – Nico, Adi, Nicu, Paula dinspre Sibiu și Alba, împreună cu Radu, Diana și Evelina care au venit direct de la București.

Am ajuns la Cârnic un pic înainte de ora 1 noaptea. Întunericul nu ne-ar fi oprit neapărat din urcarea spre Pietrele, întrucât drumul e decent. Totuși, ne-am gândit că ajungem pe la 3 la cabană și nu știm exact la ce ușă trebuie să batem. Și cum asta n-ar fi fost suficient, când am pornit frontalele să vedem cum e drumul ne-am dat seama că în ceața deasă ce învelea drumul, frontalele n-aveau cum să ne fie de folos. Continuă să citești Prin văi și pe creste