Not giving a fuck and feeling good about it

No, în 6 ore am examen iară la o materie de nimic din măreaţa noastră facultate. Ca de obicei, am încercat să învăţ şi chiar şi după ce am început n-am ajuns prea departe, pentru ca no, e o materie absolut de nimic. Dar, ca niciodată, mi-am dat seama că pur şi simplu nu are rost să mă stresez, am ratat unu, asta e, îl recuperez la toamnă, am grijă să nu mai ratez şi altele.

Până acum, chiar dacă ştiam că nu am învăţat destul, ma stresam, îmi făceam procese de conştiinţă puternice, stateam până în ultima clipă şi citeam. Rezultatul? Restanţă clară :) Mă distrează oamenii care spun că merită să mergi oricum, că poate îţi pică ceva ce ştii (colegii), gândeşte-te pozitiv (mama) … La materii de-astea, fie ştii fie nu ştii. Nu există middle way, cel puţin nu în capul meu. Nici măcar sfatul cu „mergi acolo şi te lupţi” (tata) nu se aplică la examene de toceală cum e ăsta. Dar, la examene unde ţi se pune inteligenţa la test, acolo clar, sfatul ăsta se aplică din greu. Îmi plac examenele care mă provoacă să gândesc.