Meeting with Scouts et Guides de France

Weekendul asta am avut o întâlnire cu un cercetaş francez, membru al echipei internaţionale a SGdF, care a venit în România pentru a pune bazele unui nou parteneriat între ONCR şi SGdF/

Întâlnirea a avut loc la Sinaia, în apropierea castelului Peleş. Musafirul francez a stat în hotel, împreună cu participanţii la un seminar din framework-ul Hajde, iar noi am stat într-o vilă imediat în apropierea hotelului. Cazarea a fost ok, patul … imens, camerele destul de mari. Discuţiile le-am purtat în una din camere.

Discuţiile pentru a pune bazele parteneriatului ne-au luat cam toată ziua de sâmbătă şi ziua de duminică până la ora 12, când am fost „invitaţi” să părăsim camerele.

Ok, so, first cool thing that happend a fost că … am pierdut trenul din Bucureşti, aşa că am avut de aşteptat o ora pe acolo. După aia, drumul de la gară la hotel a fost lung şi anevoios … de fapt cred că ne-am învârtit un pic în cercuri până să găsim ceea ce căutam:)

Am mâncat o pizza în centrul staţiunii, şi după aia am fost buştean până a doua zi la ora … 8 :o… nu înţeleg de ce se consideră ora 8 o oră rezonabilă pentru micul dejun … stomacul meu nu se trezeşte niciodată înainte de 9, chiar dacă eu ma dau jos din pat sau nu.

Ok, după aia au fost discuţii multe care au loc în rapoartele întâlnirii nu aici, prânzul a fost ok din câte îmi amintesc, şi după prânz am vizitat Peleşul. Părerea mea este că au înghesuit o grămadă de lucruri într-un spaţiu nu aşa de generos, dar au făcut asta cu foarte mult stil. Sincer, mi-a plăcut castelul.

Seara am avut o cină mai … „criminală”, cu gratare de mistreţ şi ceva cartaboş de căprioară (sau invers .. ), tzuică, vin, tot „arsenalul” românesc, după care am mai avut o porţie de discuţii.

Nu am prea reuşit eu să mă trezesc a doua zi, am sărit peste micul dejun, dar mi l-au adus ceilalţi în cameră (mulţumesc mult!). Am încheiat discuţiile şi am discutat şi despre alte puncte pe care parteneriatul nu le cuprinde dar trebuiau discutate, am avut un prânz rapid (şi un chitarist s-a apucat să ne cânte, şi a nimerit la un moment dat şi imnul Franţei), apoi am participat la o întâlnire cu şefa centrului local Sinaia, care lucrează pentru Primăria Sinaia (sau Consiliul Local, nu ştiu sigur) şi apoi repede repede la gară.

La gară ne-am despărţit, Bianca, Etiene şi eu am luat-o către Bucureşti. Pe tren am întâlnit şi o doamnă care fusese lideră într-o organizaţie de cercetaşi creştini cu mai mulţi ani în urmă.

And … that’s it ….