RoverNet 2 – Portugal 2006


De joi până luni (din 30.03 până în 3.04) am participat la RoverNet 2, Monte de Sobral, Portugalia, un eveniment organizat de ESO pentru responsabili naţionali pentru ultima ramură de vârstă. După multe dezbateri, am ajuns la concluzia că la noi exploratorii sunt ultima ramură reală de vârstă, aşa că m-am dus acolo reprezentând exploratorii, dar cu planul să învăţ mai multe despre Rover, sau, la noi seniori.

Plecarea
La dus am făcut escală la Roma. Laura mă rugase să-i iau un parfum din dutyfree, dar era extrem de scump. Impresia despre aeroportul din Roma: foarte multe magazine, mâncare scumpă. Am mâncat o felie de pizza şi am continuat să citesc din Rocoreki, documentul despre care a fost RN2. Am schimbat în Roma, am stat pe acolo câteva ore, am continuat cu Alitalia. Impresie despre Alitalia: verde şi mâncare … BLEAH!

Ok, so am ajuns în Aeroporto de Lisboa, aici m-am întâlnit cu Cătă, şi câţiva din participanţi (Hanna din Suedia, Edward din Malta, Enrico şi Annarita din Italia). N-am mai strâns mai mulţi, după o vreme a ajuns şi autobuzul, am trecut şi pe la gara din Lisabona de unde am mai cules nişte participanţi, şi într-un final am ajuns la locul unde urma să stam: Monte do Sobral. Impresia despre locul ăsta (prima, ultima, oricare): super tare!(site-ul merge numai cu IE :)

Pe acolo
Prima seară, cină copioasă, tradiţională, cu vin … genial. Lumea a aflat cât poate să intre în mine :P

Ok, vineri, sâmbătă şi duminică de dimineaţă au fost sesiuni interactive în care au fost luate în discuţie mai multe aspecte ale cercetăşiei şi aplicarea lor în creearea sau refacerea unui program pentru roveri. Tot weekendul a fost gândit ca un schimb intens de experienţă între responsabilii pentru roveri, şi practic asta s-a şi întâmplat. Prima seară a fost dedicată unui Program Exchange unde au fost prezentate programele pentru roveri din ţările care aveau, iar a doua a fost nelipsita International Night, care a fost .. seara internaţională.

Notă: Din lipsă de resurse, dar poate şi din cauză că sunt nebun după slănină, eu am reprezentat tradiţia românească prin slană cu ceapă şi cu ţuică.

Ca părere generală despre RN, am ajuns la concluzia că am învăţat multe, atât de la sesiuni, cât şi de la (şi mai ales de la) ceilalţi responsabili şi programele lor. Multe dintre lucrurile ce le fac alţii ne pot ajuta şi pe noi ca organizaţie, după ce termin post-ul ăsta va trebui să scriu un raport care să le conţină :)

Am cunoscut foarte mulţi oameni excepţionali care mi-au devenit prieteni în weekendul ăsta, de prin toată Europa. Cu unii am apucat să vorbesc mai mult, cu unii mai puţin, cu unii am prins din urmă discuţiile în Lisabona.

Lisabona, Duminică

Pentru că RN s-a terminat duminică la amiazi, am mers cu autobuzul la Lisabona, unde aveam nişte camere rezervate de ESO (pe care le-am plătit noi :). Hotelul e în centrul Lisabonei, şi a fost OK. Normal, imediat ce ne-am cazat, am lăsat bagajele şi am fugit să vizităm Lisabona. Planul iniţal era să mergem la Castel, apoi la Rio Tejo, apoi acasă. Ne-am rătăcit un pic, am mers apoi la Rio Tejo şi am lenevit acolo pe malul lacului pe bordură vreo jumătate de oră. Oamenii din Lisabona trec strada exact ca oamenii din Bucureşti, şi Annarita ne-a asigurat ca şi italienii sunt la fel.

Am ajuns, pe la 2 să fi fost, într-o piaţă centrală, şi am dat să trecem pe sub o arcadă imensă să ne îndreptăm spre castel. Imediat sub arcadă, pe trotuarul pavat cu marmură, era un grup de oameni, care iniţial nu am înţeles eu foarte bine ce fac, dar am aflat până la urmă că se pregăteau să danseze Capoeira. Am stat vreo oră să ne uităm la ei, se adunaseră mulţi, de la mai multe şcoli de dans, unii care ştiau mai mult, unii mai puţin, oricum, a fost ceva care merita văzut mai mult decât Castelul.

La Castel am ajuns pe la 6 jumătate, şi Cătă trebuia să fie la hotel la 7. Cum biletul costa 3 EUR am hotărât să ne întoarcem acasă. A urmat o cină la un restaurant drăguţ de pe o străduţă îngustă şi apoi ne-am întors la hotel.

Cei mai mulţi dintre noi au hotărât să nu se ducă direct la culcare aşa ca am mai stat la un pahar de vorbă la un restaurant din apropiere şi ne-am întors la hotel doar mai târziu.

Lisabona, luni

M-am înţeles cu cei care au mai rămas de dimineaţă în Lisabona, parte din noii mei prieteni nordici: Tim, Karin, Sari, Hanna. Am colindat un pic magazinele de pe acolo să-şi ea ei una alta, apoi am eliberat camerele şi am mers la Aeroport.

Finlandezii au plecat primii, am luat un prânz rapid cu Hanna la McDonalds şi după aia m-am dus şi eu la avionul meu. Am dormit dus până la Milano, de aici am schimbat foarte repede şi am ajuns în Bucureşti la 00:10, marţi.

The long way home

Planul iniţial a fost să iau un taxi împreună cu cineva, să le dau la băieţi cei 200 de mii pe care îi aveam la mine. Nu s-a găsit nimeni să facă taxiul pe din două cu mine, aşa că planul s-a schimbat repede în hike până în Bucureşti. Am mers eu ceva vreme, cam vreo oră, cam aşa, şi am ajuns în Bucureşti. Începusem deja să fac semne la maşini să mă ia şi pe mine până în oraş. La un moment dat a oprit un taxi gol, care nu era Fly Taxi şi care mi-a zis că ma ia pentru 200 de mii până în Regie. Cred ca nenea era băut destul de bine, dar … it was a ride home :)

Done

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.