Un weekend „administrativ”

In sfârșit, ajung la evenimente mai recente :) După toată goana ultimelor săptămâni, am hotărât weekend-ul trecut să mă ocup de probleme administrative – să scriu pe-aici, să mai prind din urmă cu corespondența, mai programez ceva pentru cele enșpe mii de proiecte care sunt tot în stand-by de o grămadă de vreme …

Zis și făcut. Ca să lucrez mai eficient, am plecat la Alba Iulia, unde e mai răcoare. De la București la Simeria am dormit mai bine decât am dormit toată săptămâna – la cușetă este aer condiționat, la București erau 30 de grade noaptea, și asta s-a simțit și în mersul trenurilor – am ajuns cu aproape două ore întârziere la Simeria.

Cu trenul de legătură obișnuit pierdut, am găsit un local în Simeria unde să mă bag în priză și am reușit să mai scriu câte ceva până a reușit să vină taică-meu să mă ia.

Pe la 12, la intrarea în Alba Iulia mă sună Iuli, ca să mă invite la o tură de bicicletă la Tăuți la cetate. Nici n-am mai ajuns pe acasă, l-am rugat pe tata să mă lase direct la Iuli, am scos laptopul și alte chestii inutile din rucsac, am păstrat sticla de apă și pelerina, și, călare pe bicicleta de împrumut la 12:30 eram deja după Micești, cu Iuli și cu Bogdan și Paul Florea.

Nu e mult deloc până la Tăuți, se merge pe drumul național spre Zlatna, sunt cam 15km. Dar imediat după ce se iese din sat începe urcușul către cetate – și la un moment dat panta se face așa de abruptă că mai are un pic și dă în surplombă (bine, glumesc, dar de pe bicicletă pantele arată altfel :P).

Am urcat bicicletele până sus pe cetate, pentru photo shoot :P, și ne-am întors pe după deal, pe un drum excepțional pentru mountain biking – drum de țară, specific apusenilor, parțial prin pădure prin frunze și copaci, parțial bine bătut de oameni și căruțe.

Am oprit pentru realimentare la un magazin „la monument”, cum zic oamenii (au acolo un suc la jumate care costa 1 leu – sigur era din fructe proaspăt stoarse :P), dar abia am apucat să ne liniștim oțâră că a și venit ploaia – o ploaie de-aia de vară supărată cu stropi mari. Am băgat gaz urgent către barul din sat, pentru adăpost, dar unica umbrelă era deja luată. Am găsit repede refugiu în halta de tren de lângă, chiar înainte să înceapă ploaia de-adevăratelea – vânt puternic (direcția – noi), și chiar și grindină.

După ce s-a potolit ploaia, am pornit spre casă, dar cum bicicletele nu aveau apărătoare deloc, ne-a „plouat” de dedesubt. Oricum, pe măsură ce n-am apropiat de Alba ne-o mai prins o tură de ploaie, și când am ajuns la Alba încă picura, de am ajuns acasa murat bine – dar cu încă o aventură de povestit la nepoți în rucsac.

După ce m-am stors bine, ne-am strâns pentru un Consiliu la Ciprian la verandă, unde am discutat aspectele esențiale ale vieții cercetășești de la Alba Iulia pentru vara asta, și am încheiat seara la un pahar de vorbă la Pub13.

A doua zi am mutat tabăra la Cluj – fiind sesiune, ședința oficială de Consiliu a Centrului Local pentru luna asta s-a ținut la Cluj. Am pus țara la cale pentru Campul Centrului Local, participarea la campuri naționale (cel puțin Campul Național de Lupișori, încercăm și Cupa Zamolxe), și alte asemenea acțiuni :)

Pentru albaiulieni, tura Alba Iulia – Cetatea Tăuți este foarte accesibilă. Chiar și cu căratul de bicicletă până sus în vârf, dus – întors, fără surprize meteorologice, se face în maxim 4 ore. Trebuie, totuși, biciclete cât de cât puse la punct, măcar din punct de vedere a frânelor, pentru că la coborâre ții maneta apasată nonstop.

GPX [gpxelevation=false;height=400]

Harta este aproximativă, n-am pornit GPS-ul.

Mai multe poze din ieșire la mine pe Facebook.