De la Sibiu, am plecat la Alba Iulia, unde, după câteva ore de lucru acasă, am reușit (cu ajutorul lui tata :P) să ajung la Roica, unde proaspăta noastră unitate de lupișori era în primul lor camp, Stânca sfatului.
Etichetă: Roica
Roica, one more time
De obicei marcăm 22 februarie, Ziua Mondiala a Cercetășiei, cu o mică petrecere între noi, la Alba Iulia. Anul ăsta, pentru că a fost o iarnă mai lungă și mai inactivă pentru noi, am decis să facem o mică evadare la Roica, lângă Întregalde.
Spre plăcuta mea surpriză, foarte mulți cercetași au răspuns pozitiv ideii, așa că într-un final ne-am strâns în jur de 50 pentru weekendul imediat după 22 februarie.
Am avut noroc și de un pic de zăpadă proaspătă chiar în joia și vinerea dinaintea weekend-ului, deci indiferent de programul și de cadrul simbolic pe care le-am pregătit, tema generală a ieșirii a fost bulgăreala :)
Am avut un Capture the Flag de dimineață (a cărui temă clară a fost bulgăreala din nou :P), și după prânz ne-am regrupat puțin. Exploratorii au făcut un mic hike in linie dreaptă (care cred că s-a dovedit un pic mai greu decât ar fi părut inițială :P), și echipa de la temerari le-a pregătit puștilor un set de provocări (știu că o căutau pe hangiță de zor :P).
Eram cam înghețat de la umblat prin zăpadă, dar mă bucur că am decis sa ies iar afară cu Gabi, cu Adi Cozma, cu Ștefana și cu Adi Mogoșan să pregătim un traseu de orientare de noapte pentru ai noștri exploratori :) Traseul a fost o maximă aventură, în special pentru că se pare că la școală nu se mai învață copii ce-i aia miazănoapte :) – o patrulă a încercat toate direcțiile posibile înainte să caute nordul, chiar dacă am scris miazăNoapte …
Seara s-a lăsat cu cheakamalaya și cu cântat – dar eu am luat somn repede (ceea ce a însemnat că am luat și pastă, la fel de repede, de la temerari – vă țin eu minte! :P)
Andra a prins niște poze și le-a pus aici.
Camp pentru newbs, Roica
De vineri pana duminica am fost in camp, cu cercetasii, la Roica. Roica este o tabara scolara din judetul Alba (cam la 30 de km pe sosea de Alba Iulia) plasata strategic intre doua randuri de chei, intr-un super loc.
Am vrut sa facem doua campuri diferite, unul pentru explo si unul pentru temerari, dar pentru ca suntem destul de intinsi si asa cu resursele umane am hotarat intr-un final sa-l facem impreuna. Am avut 14 temerari si 12 exploratori, toti copii super tari, va povestesc mai jos. Sunt curios câți seniori o să fie la prima activitate pentru ei :P.
Am avut și un o poveste pentru camp, am fost Naufragiați la Roica, am avut băștinași și spirite ale pădurii, am făcut noduri, am făcut orientare (relativ criminală) pe noapte, am făcut multe focuri și am învățat despre diverse tehnici de prim ajutor. Vremea în prima zi a fost destul de nehotărâtă, când ploua când dădea cu soare, dar ne-am descurcat. Una din patrulele de explo a reușit să facă și trecerea râului cu un cadru în formă de A (pentru cine nu știe – vedeți în pozele de mai jos) – cealaltă a făcut același lucru duminică.
Am dus lipsă mare de trubaduri, Pătrat nefiind trainuit în ale noastre cântece de munte, și oriucm traseul de orientare pe noapte s-a întins până la 2, deci n-a fost foarte mare mișcare. A doua zi o dedicasem încă de acasă pentru hike. După o trezire la 8 (hate those!), și un pic de mic dejun, explo au hotărât că mergem pe Piatra Cetii. Am plecat pe la 10 și după câteva ore de urcat prin spatele cheilor am ajuns deasupra lor, pe platou, cu o privire superbă către Piatră. Ne-am luat mai mult decât ne-am propus, așa că am făcut pauza de prânz pe la 3, am mâncat și ne-am odihnit (se pare că eu am și sforăit 10 minute :P), și pe la 4 am pornit spre piatră.
Lângă ea, explo au avut de ales între a se întoarce acasă cu coada-ntre picioare pentru că era prea târziu și a urca pe piatră no matter what. Deși o parte din adulți ar fi fost foarte fericiți cu o decizie de întors acasa ( :P ), spre surprinderea mea exploratorii au votat 9 la 2 (Anca rămăsese în camp) să urcăm – foarte tari explo ăștia. A durat cam 2 ore, dar am ajuns sus pe Piatra Cetii, de unde se vedea tot în jur, absolut exceptional (again, check photos).
Am făcut o delegație de explo care să exploreze zona pentru coborâre, și, cu avizul lor, am dat o coborâre pe grohotiș ca la carte (nici nu speram să mai fac grohot-riding vreodată). Pe întuneric, înfometați și însetați, am ajuns într-un final fericit la drum, la mai puțin de 1 km sub cabană. Deși mulți dintre ei nu mai prea aveau chef de vorbă, cred că a fost un superhike, un pic mai criminal decât plănuisem inițial, dar foarte tare per total.
Duminică a fost mai mult fun and games, am strâns, am dat un bulldog și am luat-o spre casă. Per total, un weekend util, fain și primul camp după muuuultă vreme.
Avem online poze de la Nico, Simo, Teo și de la mine. Pun câteva mai jos pentru făcut poftă:
Simo face niște poze absolut superbe. Check them out.