Cum să-ți deschizi poarta de pe Internet

Magazia cercetașilor din Alba Iulia este în casa familiei mele. Din iunie nu mai locuiește nimeni tot timpul acolo, așa că am luat-o ca o provocare personală să găsesc o soluție de acces facilă pentru lideri la materiale, care să nu implice nici multe chei, nici o singură cheie plimbată pe la toată lumea în funcție de nevoie, soluții care, deși funcționale, sunt complicat de gestionat.

Așa că mi-am propus ca obiectiv să creez un sistem care să le permită tuturor liderilor să deschidă poarta de la curte … de pe Internet, mai concret din aplicația web pe care o folosim pentru toate lucururile legate de Centrul Local.

Continuă să citești Cum să-ți deschizi poarta de pe Internet

3D printing to the rescue

Am mai scris aici despre că sunt ‘acționar’ la o imprimată 3D, dar vreau să arăt cât de utilă și cât de practică este o asemenea mașinărie – și mai ales să încurajez și pe alții să vadă despre ce e vorba, și că nu e deloc dificil să proiectezi ceva util.

Povestea de acum începe în iunie la Cupa Izvoarelor, unde am participat din partea Consiliului Director și unde am făcut câteva timelapse-uri cu GoPro-ul, desigur pe trepied, unul din ele implicând ca trepiedul să fie fixat cumva în râul Lotru. Când l-am scos, unul din suporții de cauciuc lipsea – mai rămăsese doar șurubelul care îl ținea în loc. N-am băgat de seamă atunci, doar când am ajuns acasă.

Trepiedul este megafuncțional și fără piciorușul de cauciuc, cu excepția suprafețelor care se zgârie ușor, dar nu-mi place să umblu cu el așa.

Așa că într-o sâmbătă dimineața m-am gândit că ar fi fain să-mi inventez un căpăcel în OpenSCAD. Mi-am cumpărat undeva în ultimele luni un șubler (de-ăla cu display electronic, dar nu contează, de oricare e bun), așa că am măsurat pe toate părțile unul din cele două căpăcelele rămase. Continuă să citești 3D printing to the rescue

Memoriile bunicului – episodul IV

După cum am mai notat aici, acum jumătate de an am început să lucrez, împreună cu sora mea, cu mătușa și cu tatăl meu la publicarea memoriilor bunicului meu – planul era să avem ceva gata până la jumătatea anului ăstuia, dar mai multe lucruri ne-au împins un pic planurile mai către sfârșitul anului ăstuia, poate chiar mai târziu. Munca continuă însă, și astăzi am găsit un pic de timp să centralizez ce avem și să pun laolaltă o variantă brută a întregului text.

Când va fi gata, planul este să avem o carte clasică și o carte electronică (măcar pentru Kindle), și o variantă de site, pe care să publicăm pe bucăți istorioarele bunicului, de la descrierea satului natal la poveștile teribile din război și din lagăr până la descrierea unora din procesele în care a lucrat, ca avocat, dar și o hartă interactivă și alte texte adiționale care să explice unele din lucrurile, persoanele și evenimentele din text.

Până atunci, că tot abia au terminat cu BAC-ul eXploratorii noștri, vă las cu o poveste ușor diferită de ce am publicat până acum aici și aici, din viața de elev de liceu a bunicului meu.  Continuă să citești Memoriile bunicului – episodul IV

Amintirile bunicului, episod special de Craciun

La sfârșitul lui noiembrie, am pus on hold toate proiectele personale și m-am concentrat pe UP17, care, ca în în fiecare an atrage toate resursele disponibile ale grupului nostru de cercetași. Am izbutit însă să terminăm de introdus și centralizat undeva la 90% din amintirile bunicului – mai sunt câteva pagini la care lucrăm din perioada tinereții.

Următoarea etapă va fi corectarea și pregătirea textului pentru a putea fi citit și de alții, nu doar de noi :), și pregătirea cărții pe care ne propunem să o edităm.

Până atunci, vă lăsăm cu un fragment de sezon, în care bunicul descrie activitățile tradiționale de Crăciun din satul natal, Henig, din județul Alba. Continuă să citești Amintirile bunicului, episod special de Craciun

Memoriile bunicului – episodul III

Am fost megaprins cu tot felul de lucruri și n-am mai reușit să finalizez niciunul din cele țâșpe articole care așteaptă aici în Drafts. Totuși, am reușit să mai lucrăm la cartea cu memoriile bunicului meu (și plănuim și pașii care vin după ce terminăm de introdus textul), și sunt o grămadă de pasaje care merită date mai departe – ceea ce se va și întâmpla când proiectul nostru intră în faza următoare.

Până atunci, vă mai zic despre o bucată de istorie românească, nu foarte cunoscută mai ales printre tineri – Rebeliunea Legionară din primăvara anului 1941, căreia, complet întâmplător, bunicul meu i-a fost martor ocular. Continuă să citești Memoriile bunicului – episodul III