Acum câteva luni am găsit pe Kickstarter o companie care propunea ceva aparte – o barcă gonflabilă care se face cât un sul de șervețele de bucătărie! Kokopelli face packraft-uri (așa le zice) de ceva vreme, și acum veniseră pe Kickstarter să crowd-fund-uiască ultimul lor model, o nebunie ultra-light.
După ce am început să citesc un pic mi-am spus că tipul ăsta de barcă este în mod cert ceva care-i gândit special pentru mine – o barcă pe care o poți pune pe biciletă să o transporți, și apoi poți să pui bicicleta pe ea să o duci mai departe? Where do I sign?
Sâmbătă am fost cu canoele pe Mureș, cu dublu obiectiv – să vedem cum „merge”, și cât de practicabil e Mureșu cu canoea, dar de sigur și all-around team-building and fun. Ieșirea e plănuită de muuuult timp, dar doar acum s-au potrivit toate piesele în mișcare să ne permită să ieșim.
Ce ne dorim să facem este să includem în vreun fel canoele în activitățile noastre de cercetași, inclusiv cu temerari și cu explo. Am mai făcut, în 2007, o ieșire în care principala activitate a fost datu cu canoea, dar pe Arieș, la Sălciua.
Am plecat la 7 dimineața de la podul peste mureș de la ieșirea din Alba spre Sibiu (nu la podul de la Drâmbar, Cătălin! :P), cu cele 4 canoe, și, după o tură de acomodare în echipe, am pornit la vale.
Pe mal era plin ochi de pescari, era sâmbătă și oameni erau early birds la pește. Am văzut și foarte multe balastiere, și câteva dragline, toate operând, chiar și sâmbăta. Înafară de câteva poduri, segmenul Alba Iulia – Gelmar (până unde am ajuns) este ca un lac care se mișcă ușurel ușurel la vale. E foarte greu să te răstorni, eventual când încerci să de urci sau să te dai jos pe mal.
Am făcut cam 10 ore, cu pauze cu tot, și am dat la vâsla o mare parte din timpul ăsta. Am calculat acum distanța și ies cam 45 de kilometri, ceea ce ne dă o viteză medie de cam 5 – 6 km / h.
Aproape tot drumul am țintit către Gelmar, unde planul era că este acolo chiar la malu Mureșului un nene cu un restaurant și că, până vine mașina să ne ia, mâncăm un gratar și stăm așa, lejer. Cam cu 500 de metri înainte de Gelmar ne-o prins o ploaie de vară de-aia de nu se mai vedea nimic, de ne-o udat până sub piele, și când am ajuns într-un final la pod, uzi și înfometați, am aflat că restaurantul ăla nu mai e restaurant de vreo doi ani. De uscat m-am uscat între timp, da gându tot la potențialul grătar pe malul Mureșului mii și acum.
Am pus pozele pe care le-am făcut la mine pe picasa. E o experiență interesantă sa faci poze, tu te miști, restul canoelor se mișcă, și camera poate sta afară din containerul închis ermetic (o găleată de Supremia, în cazul nostru) pentru un timp scurt, pentru a nu risca să o pierdem :).
Pentru leneși:
Bogdănel în acțiune, demonstrând arta de a face "broaște"
Adi și Gabi au încercat toată ziua să ne întreacă. Mai pe la sfârșit, i-am lăsat înainte, da n-aveau nici o șansă :P
